Directorul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, Daniel Don, a fost scos din arestul IPJ si plasat în arest la domiciliu pe motiv că a performat în domeniul său de activitate și a adus servicii comunității. Aceste aspecte au cântărit greu în ochii judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Cluj, care a judecat contestația inculpatului.

Extras din motivarea judecătorului de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel

”Din declarațiile de martori, contrar apărării, nu rezultă cel putin în acest moment, în mod cert, vreo cauză de împiedicare a exercitării actiunii penale.

Ca atare, în mod just prima instantă a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 223 alin. 1 şi 2 CPP şi că măsura arestului este proportională cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului.

Într-adevăr, bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi pretins şi ar fi primit un anumit procent din salariile expertilor pe care i-a desemnat în cadrul proiectelor finantate de UE. prezintă o gravitate ce nu poate fi înlăturată de consideratii de ordin subiectiv, constând în posibila motivatie ce l-ar fi determinat pe inculpat să pretindă şi să primească aceste sume şi nici de consideratiile de ordin obiectiv legate de cuantumul renumeratiei lunare a expertilor, însă aşa cum aceste consideratii nu pot diminua gravitatea acuzatiei aduse, acestea nu pot fi nici ignorate.

Prin urmare, consideratiile legate de persoana inculpatului, pregătirea profesională a acestuia, activitatea îndelungată desfăşurată şi rezultatele obtinute întemeiază concluzia că nu doar arestarea preventivă este suficientă pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Gravitatea acuzatiei determină optiunea judecătorului de drepturi şi libertăti în alegerea măsurii preventive restrictive de libertate sau privative de libertate, din acest punct de vedere arestarea preventivă şi arestul la domiciliu având aceeaşi natură de măsuri privative de libertate.

Măsura arestării preventive are un caracter exceptional fiind dispusă când nu există argumente suficiente pentru a putea concluziona că arestul la domiciliu poate prezenta ordinea publică şi preîntâmpina comiterea altor infractiuni de către inculpat.

În jurisprudenta sa recentă, Curtea Constitutională a României a retinut că măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate. Mai mult, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor două măsuri preventive cu privire la cauzele şi conditiile în care acestea pot fi dispuse sau prelungite.

Ca atare, nu poate fi primită sustinerea că pentru buna desfăşurare a procesului penal este oportună doar luarea măsurii arestării preventive, sustinere în sprijinul căreia parchetul a argumentat că arestul la domiciliu este o măsură mai putin restrictivă.

În spetă, inculpatul are o îndelungată activitate profesională în cadrul AJOFM Cluj, se pare că a performat în domeniul său de activitate şi că a adus servicii incontestabile comunității, în special în ceea ce priveşte ocuparea forŃei de muncă disponibilizate.

Aceste aspecte determină judecătorul contestatiei să nu îşi însuşească concluzia judecătorului de drepturi şi libertăti din cadrul tribunalului, concluzie potrivit căreia arestul preventiv este singura măsură necesară să asigure buna desfăşurare a procesului penal.

Complexitatea investigațiilor ce urmează a fi efectuate nu constituie un argument suficient, din moment ce aceste investigaŃii se desfăşoară în

principal pe baza mijloacelor materiale de probă deja ridicate de la inculpat cu ocazia percheziŃiilor domiciliare.

Judecătorul de drepturi şi libertăti din cadrul tribunalului a reŃinut în cuprinsul încheierii atât buna reputaŃie şi prestigiul de care se bucură inculpatul, cât şi faptul că în 12 noiembrie 2015 au fost ridicate mijloace de probă însă nu a dat acestor aspecte consecința lor firească.”