Acasă » DEZVĂLUIRI / ANCHETE » Cum a fost ucis in bataie baietelul Luca. Detalii care va pot afecta emotional
Sonia Maria Alb și cei trei fii sursa foto ziardecluj.ro)

Cum a fost ucis in bataie baietelul Luca. Detalii care va pot afecta emotional

Baietelul Luca, in varsta de 9 ani, a fost lovit in cap cu coada de matura, care s-a rupt, de catre mama lui, dupa care fratele mai mare cu un an l-a lovit cu palmele, picioarele si cu ghetele de fotbal cu crampoane, la indemnul mamei.

Filmul evenimentelor din casa groazei in care a fost ucis baietelul Luca, in seara de 6 iulie, este descris in motivarea arsstarii preventive a mamei Sonia Maria Alb:

“Referitor la necesitatea ca, la dosarul cauzei, să se regăsească suficiente probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpata este autoarea infracţiunii reţinute în sarcina sa, aceea de violenţă în familie judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine următoarele:

În cauză există probe în sensul că inculpata a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, acestea fiind relevate în principal de procesul –verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, concluzii medicale, declaraţia martorei MIV, şi declaraţia inculpatei prin care a recunoscut în materialitatea sa fapta comisă, descriind modalitatea concretă în care s-au succedat evenimentele soldate cu moartea victimei.

Astfel, din analiza coroborată a materialului probator administrat până în prezent, în aparenţă, rezultă că, inculpata ASM, în vârstă de 36 ani, locuia împreună cu cei trei copii ai săi şiconstant şi cu concubinul său într-o locuinţă socială situată în Cluj Napoca.

În după masa zilei 06.07.2019, C s-a luat la ceartă cu L dintr-un motiv neprecizat, iar inculpata, în loc să intervină între aceştia, din cauza unor probleme invocate de inculpată cu privire la situaţia lui L, respectiv că începuse să fure, i-a indicat fiului ei cel mare, C, să îl bată pe L. Fiul cel mare i-a aplicat o palmă victimei, dar deoarece aceasta a început să mintă, inculpata s-a simţit provocată, astfel că a luat o bucată de lemn, o coadă de mătură şi l-a lovit pe fiul ei, L, de două ori în zona capului.  În urma celei de-a doua lovituri, aceasta fiind extrem de puternică, coada măturii s-a rupt iar cu bucata rămasă, i-a mai aplicat fiului ei o lovitură în zona umărului.  După aceste lovituri aplicate de inculpată, a aruncat pe jos bucăţile de coadă de matură rupte, iar fiul ei cel mare, C a luat o bucată de lemn, inculpata solicitându-i să îl lovească pe L, iar celuilalt fiu, D, să îl ţină pe L pentru ca fratele lui cel mare să îl bată, astfel că D s-a aşezat în spatele victimei şi a ţinut-o cu mâinile la spate în timp ce fratele lor C, exercita acte de violenţă cu bucata de lemn, cu mâinile şi picioarele asupra întregului corp al victimei, la nimereală. În acest moment în care agresiunea era în desfăşurare, în bucătărie a intrat concubinul inculpatei, martorul MIV care a observat cum C îl lovea pe L peste tot corpul, cu palmele şi picioarele, surprinzând şi 2 lovituri cu pumnul în zona capului. LLca i-a spus tatălui său vitreg să nu-l mai lase pe C să îl bată, astfel că la solicitarea sa, agresiunile au încetat, însă a intervenit inculpata care i-a spus martorului „lasă-l să-i dea!”

Potrivit inculpatei, agresiunea din bucătărie a durat 10 minute, iar apoi C a întrebat-o pe inculpată dacă poate să încalţe ghetele de fotbal din hol, cu crampoane, să continue loviturile pentru că îl dureau picioarele să îl tot lovească pe fratele său. Inculpata i-a permis, spunându-i să dea în fratele său deoarece nu moare, astfel că în timp ce acesta a ajuns pe hol, cu intenţia de a merge la baie, s-au reluat agresiunile, de data asta şi mai violente ale fratelui său.

Astfel, suspecta a asistat la toată agresiunea fiului cel mare în vârstă de 10 ani asupra fiului cel mic în vârstă de 9 ani, mergând în dormitor şi acordându-i în permanenţă susţinerea morală şi permisiunea agresorului de a îşi agresa victima, uşa fiind deschisă. A observat ferocitatea cu care agresorul în vârstă de doar 10 ani îşi lovea victima, pe fratele său în vârstă de 9 ani, acte de violenţă asupra capului, trunchiului şi membrelor, ba chiar l-a şi călcat şi apăsat cu tărie cu picioarele pe tot corpul în timp ce victima era la pământ, rămânând urme de crampoane ale ghetelor de fotbal. Singura acţiune a inculpatei a fost de a îi spune fiului ei agresor să nu îl mai lovească la cap, dar în concret nu a făcut nimic pentru stoparea agresiunii, a rămas pasivă.

De altfel, acest comportament al inculpatei era unul obişnuit, potrivit declaraţiei sale, îi mai lovea pe copiii săi, dar de cele mai multe ori îşi punea copiii să se bată între ei, îi încuraja în acest sens, motivând că şi ea la rândul ei a fost bătută crescând la casa de copii.

Această agresiune din hol inculpata a apreciat-o la o durată de 10 minute. A făcut precizarea inculpata că martorul MIV a rămas în bucătărie deoarece îi spusese să îşi vadă de treabă deoarece sunt copiii ei şi că nu a părăsit apartamentul deloc însă martorul a declarat că a ieşit din apartament, să nu se mai certe cu inculpata, mergând să ducă punga de gunoi, după care să îşi ia o bere fără alcool şi a lipsit astfel de acasă cel mult jumătate de oră. La ghena de gunoi, la indicarea martorului, în punga de gunoi s-au identificat bucăţi de coadă de mătură rupte. În camera unde a fost găsită victima s-a mai găsit o bucată ruptă din coada de mătură.

Când agresiunea a încetat, deoarece victima era grav rănită, inculpata a ajutat-o să se ridice de jos, de-abia putea să meargă, şi au mers în baie unde a udat-o cu apă rece şi i-a pus gheaţă. Apoi l-a dus pe fiul agresat, ajutându-l să se deplaseze în camera mare unde l-a aşezat pe jos, pe parchet în faţa uşii. A observat cum începe să devină tot mai rece, dar nu a anunţat echipajele medicale, ba chiar s-a opus la iniţiativa martorului de a apela 112, astfel că martorul a întrerupt primul apel. Martorul a mers şi l-a ridicat de pe podea pe Lşi l-a aşezat în pat, observând că devine tot mai rece, după care a apelat 112.  La faţa locului au sosit echipajele medicale şi cele de poliţie, constatându-se decesul minorului BL. Cei doi copii ai inculpatei au fost duşi la UPU, unde pe corpul lui BD s-au descoperit multiple leziuni traumatice.

Din examinarea actelor dosarului de urmărire penală se observă că, prin ordonanţele procurorului din data de 07.07.2019, s-a dispus efectuarea autopsiei medico-legale (f. 10, d.u.p.), fiind întocmit documentul „constatări preliminare” întocmit de IML Cluj-Napoca, s-a efectuat examinarea/autopsia cadavrului numitului BLI, constatându-se că moartea acestuia a fost violentă, fiind cauzată de şocul postraumatic consecutiv leziunilor produse prin lovire cu corpuri dure şi comprimare, pe o suprafaţă de 80% din corp. Leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, contondente (de ex.: pumn, picior, bâtă), precum şi prin comprimare la nivelul gâtului şi toracelui. Poziţia victimă agresor a putut fi una dinamică în timp în condiţiile stabilite de anchetă. (f. 11, d.u.p.)

Piesele probatorii ale dosarului pun în evidenţă existenţa infracţiunii amintite, fiind furnizate suficiente elemente de fapt pentru a califica conduita ilicită a inculpatei în prevederile art. 199 alin. 1 C. pen. rap. la art. 189 alin. 1 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.p.

În speţă, judecătorul reaminteşte că, în prezentul stadiu procesual, nu se face o analiză pe fond a vinovăţiei / acuzaţiei penale aduse inculpatei, care, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Cu toate acestea, potrivit art. 223 alin. 1 şi art. 202 alin. 1 C.proc.pen., evaluarea probatoriului este necesară pentru a stabili dacă, în cauză, există suficiente elemente de fapt, bazate pe probe, care să aibă puterea să nască suspiciunea rezonabilă că inculpata este autoarea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Ca atare, evaluarea probelor este una globală şi este realizată strict în acest scop. Fiecare probă nu este analizată ut singuli (de sine stătător), ci prin raportare la întreg ansamblul probator.

Or, modul în care s-au derulat evenimentele (succesiunea în timp a acestora), împrejurările de timp şi loc, regiunea vitală a corpului în care a fost agresată victima, constituie elemente de fapt ce conturează existenţa laturii obiective a violenţei în familie sub forma omorului. Astfel, deşi aparent inculpata nu a acţionat în scopul suprimării vieţii victimei, cea dintâi a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei (fiind pusă în evidenţă până la acest moment cel puţin intenţia indirectă cu care a acţionat inculpata la săvârşirea infracţiunii).

Referitor la modul de derulare a evenimentelor, depoziţia inculpatei, dată în faţa procurorului şi menţinută în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, este confirmată de declaraţia martorului audiat, precum şi de celelalte probe administrate până în prezent.

Judecătorul reţine că este judicios reţinută încadrarea juridică a faptei dată de procuror, activitatea ilicită desfăşurată de inculpată având corespondent în prevederile art. 199 alin. 1 C. pen. rap. la art. 189 alin. 1 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C.pen. Sub acest aspect, se are în vedere că această calificare juridică s-a realizat pe baza probelor administrate până în acest punct al anchetei, iar datele ce rezultă din mijloacele de probă administrate sunt suficiente pentru a contura suspiciunea rezonabilă că inculpata a exercitat, direct şi indirect, acte de agresiune fizică prelungită asupra victimei, pe care a pus-o în imposibilitate de a se apăra, iar mai apoi a lăsat-o în agonie, fără ajutor medical, fapt ce a condus, raportat la starea fizică şi vârsta victimei, la decesul acesteia. De asemenea, în această activitate infracţională deosebit de gravă, inculpata i-a implicat în mod direct pe ceilalţi doi copii minori ai săi, cu ajutorul cărora a pus victima în imposibilitate de a se apăra şi a desfăşurat acte de agresiune fizică de un sadism evident. Această conduită ilicită are conotaţie penală, în sensul prevederilor art. 199 alin. 1 C.pen. rap. la art. 189 alin. 1 lit. h) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C.pen., art. 223 alin. 2 C.proc.pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că inculpata este acuzată de comiterea unei infracţiuni contra vieţii, iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a relaţiilor sociale, ce constituie obiectul juridic al infracţiunii de care este  acuzată.

În acest sens, art. 223 alin. 2 C.proc.pen. stabileşte criteriile ce trebuie avute în vedere pentru stabilirea stării de pericol pentru ordinea publică respectiv, gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a acesteia, anturajul şi mediului din care inculpatul provine, antecedentele  penale şi alte  împrejurări privitoare la persoana acestuia.

În privinţa faptei săvârşite, gravitatea acesteia este evidentă şi se desprinde atât din norma de incriminare, respectiv analizând pedeapsa prevăzută de legea penală, cât şi din analiza concretă a modului de săvârşire, inculpata acţionând cu un corp dur (coadă de mătură) asupra persoanei vătămate (exercitând acte de agresiune fizică într-o zonă vitală a victimei), iar mai apoi solicitându-i numitului BD (fiul său, în vârstă de 9 ani) să ţină victima cu mâinile la spate pentru ca celălalt fiu al său, BC să exercite acte de violenţă asupra victimei, instigându-l pe acesta din urmă la acte de agresiune prelungite asupra victimei, căreia i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au condus, în final, la decesul acesteia.

În speţă, latura obiectivă a infracţiunii (modul de comitere) trădează intenţia inculpatei care a acţionat indirect în scopul suprimării vieţii persoanei vătămate, aplicând lovituri cu coada de mătură în regiuni vitale ale corpului victimei (fiind vizată zona capului), apoi solicitându-i lui D să ţină victima cu mâinile la spate pentru ca celălalt fiu să exercite acte de violenţă de o gravitate deosebită.

De asemenea, este de reţinut contextul în care au fost comise faptele imputate, respectiv modul în care s-au desfăşurat actele de agresiune – respectiv în locuinţa de domiciliu prin determinarea celorlalţi doi fraţi la a exercita acte de violenţă prin lovire cu corpuri dure şi comprimare, pe o suprafaţă de 80 % din corp.

Ca atare, în cauza de faţă, din modul de derulare al evenimentelor, gravitatea deosebită a faptei imputate, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse şi circumstanţele personale ale inculpatei, rezultă în mod cert că lăsarea sa în libertate a inculpatei poate prezenta un real pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru ceilalţi copii minori ai victimei, în vârstă de 9 ani, respectiv 10 ani.

Astfel, în privinţa faptei săvârşite, gravitatea acesteia este evidentă şi se desprinde atât din norma de incriminare, respectiv analizând pedeapsa prevăzută de legea penală, cât şi din analiza concretă a modului de comitere a faptei imputate, constând lovirea propriului fiu cu o coadă de mătură de 3 ori, 2 dintre lovituri fiind în cap, apoi solicitându-i lui D să ţină victima pentru ca celălalt fiu să exercite acte de violenţă, instigându-l; a consecinţelor faptei imputate respectiv decesul fiului ei prin cauzarea unui şoc din cauza leziunilor ce se regăsesc pe 80 % din suprafaţa corpului. Sunt, de asemenea, de menţionat circumstanţele în care a avut loc comiterea faptei, respectiv în locuinţa de domiciliu, prin determinarea celorlalţi doi fraţi la a exercita acte de o violenţă greu de înţeles raportat la calitatea de mamă. În ceea ce priveşte persoana inculpatei, se constată, faţă de cele consemnate în fişa de cazier judiciar, că inculpata nu are antecedente penale, precum şi că a regretat comiterea faptei. Dar reţinem, legat de cel dintâi aspect, că acesta constituie o situaţie de normalitate într-o societate civilizată, respectiv că, legat de cel de-al doilea aspect, deşi probabil sincer regretul manifestat, acesta este insuficient pentru a atenua toate celelalte aspecte avute în vedere la dispunerea măsurii preventive solicitate, legate de gravitatea faptei, consecinţele acesteia şi contextul în care fapta a fost comisă. În plus, este de menţionat că inculpata obişnuieşte să exercite acte de violenţă asupra minorilor, pentru ea fiind ceva normal, deoarece şi ea a fost bătută când se afla în casa de copii, aspecte ce rezultă din declaraţiile acesteia date în faţa orgamului de urmărire penală. Mai mult chiar, inculpata îi instigă pe minori să se bată între ei, leziunile existente pe corpul celor doi copii, L (victima) şi D, putând fi greu de privit şi lăsând să se înţeleagă suferinţele puternice prin care au trecut, atât fizice cât şi psihice.

Totodată, judecătorul investit cu soluţionarea prezentei propuneri consideră că măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului şi necesară pentru buna desfăşurare a procedurilor judiciare.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că măsura arestului preventiv este necesară şi se verifică temeiurile prev. de art. 202 alin. 1-3 şi 4 lit. e), art. 223 alin. 2 C.proc.pen., doar prin luarea acestei măsuri se poate preîntâmpina sau chiar înlătura pericolul generat de conduita acuzatei, cu referire la necesitatea prevenirii comiterii în viitor a unor noi infracţiuni de către inculpată, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, urmărirea penală nefiind finalizată.  Ca atare, este pe deplin justificată propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpată.

În cauză, se verifică întrunirea condiţiilor generale şi specifice de luare a măsurilor preventive faţă de inculpat.

Astfel, dincolo de scopul măsurilor preventive, existenţa unor indicii temeinice şi probe ce conturează suspiciunea rezonabilă că inculpata este autoarea infracţiunii pentru care este cercetată, potrivit art. 223 alin. 2 C.proc.pen., instanţa reţine că subzistă cerinţele speciale pentru luarea măsurii arestului preventiv faţă de inculpată, referitoare la săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra vieţii, iar pe baza evaluării gravităţii faptei imputate, a modului şi a circumstanţelor de săvârşire a acestora, dar şi având în vedere persoana inculpatei, este necesară privarea de libertate a acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, precum şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpată.

Măsura preventivă a arestului preventiv este necesară şi proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatei, păstrându-se justul echilibru între restrângerea dreptului de libertate al inculpatei şi interesul statului pentru prezervarea siguranţei publice.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatei de luare a unei măsuri preventive mai puţin restrictive de libertate, instanţa reţine că aceste din urmă măsuri nu sunt adecvate şi suficiente în realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., raportat la considerentele expuse anterior.

Existenţa stării de pericol pentru odinea publică, în sensul art. 223 alin. 2 C.proc.pen., ce decurge din conduita ilicită a inculpatei, precum şi din gravitatea faptei pretins comise, face ca o măsură mai uşoară să nu fie suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen. Starea de pericol pentru ordinea publică, rezultată în urma comiterii faptelor imputate, nu se confundă cu pericolul social concret al faptelor săvârşite.

Pericolul concret pentru ordinea publică este încă unul actual, în raport cu împrejurările comiterii faptelor, precum şi cu rezonanţa pe care o are în comunitate infracţiunea pretins a fi săvârşită de către inculpată. În speţă, starea de pericol pentru ordinea publică rezidă şi în acel sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, generată de rezonanţa socială negativă a faptului că unele persoane aduc atingere celor mai importante valori sociale.”, se arata in motivarea judecatorului de drepturi si libertati de la Tribunalul Cluj

Comments

comentarii

Lasă un răspuns