fbpx

CSM, aviz favorabil pentru proiectul de lege privind transpunerea Regulamentului Parchetului European

Plenul CSM a avizat favorabil, în sedința de azi, proiectul de lege privind transpunerea în legislația românească a Regulamentului Parchetului European.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil, cu observaţiile formulate în cuprinsul punctului de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios, proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO). (majoritate: 13 voturi pentru avizare favorabilă, cu observaţii; 5 voturi pentru avizare negativă, 1 vot NUL)

 

Lege privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale


Art. 1. –
Prezenta lege stabileşte unele măsuri necesare punerii în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 283 din 31.10. 2017, denumit în continuare Regulamentul EPPO.

Art. 2. – Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au semnificaţia prevăzută în Regulamentul EPPO, cu excepțiile din prezenta lege.

Art. 3 –  Ministerul Justiţiei efectuează notificările prevăzute în art. 117 din Regulamentul EPPO, după consultarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a celorlalte autorități competente, potrivit Regulamentului EPPO.

CAPITOLUL II
Dispoziții privind procedura judiciară

Art. 4. – (1) Ori de câte ori legislația națională face referire la procuror, referirea se consideră a fi făcută și la procurorul european delegat, precum și, după caz, la procurorul european.

(2) Ori de câte ori legislația națională face referire la procurorul ierarhic superior, referirea se consideră a fi făcută, după caz, la procurorul european, respectiv la camera permanentă a Parchetului European, pentru cauzele de competența Parchetului European.

(3) Înlocuitorul procurorului european desemnat în acest sens în aplicarea art. 12 alin. (1) din Regulamentul EPPO este asimilat procurorului european din partea României pe durata și în limitele exercitării competențelor specifice.

Art. 5. – În cazul în care organele de urmărire penală, primind o sesizare sau cu ocazia desfășurării activității, constată elemente privind o infracțiune care atrage sau ar putea atrage competența Parchetului European, informează despre aceasta, de îndată, Parchetul European, prin adresă.

Art. 6. – (1) În cazul în care procurorul, procedând la verificarea competenței sale, constată elemente privind o infracțiune pentru care Parchetul European ar putea să își exercite competența sau descoperă împrejurări care determină atragerea competenței Parchetului European, informează despre aceasta, de îndată, Parchetul European, prin adresă, oferind, totodată, oricare alte informații solicitate ulterior de Parchetul European în vederea stabilirii competenței.

(2) Informarea prevăzută la alin.(1) va cuprinde toate elementele relevante ale cauzei, incluzând cel puțin descrierea faptelor cercetate, valoarea prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce, identitatea persoanelor care ar fi putut participa la săvârșirea faptei, identitatea victimelor, date privind infracțiuni legate în mod indisolubil, stadiul cercetărilor, indicarea probelor administrate, elemente transfrontaliere, argumente pentru a concluziona că Parchetul European este mai bine poziționat pentru a efectua urmărirea penală în sensul art. 25 alin. 4 din Regulamentul (UE) 2017/1939, după caz.

(3) În situația în care Parchetul European solicită informații suplimentare sau accesul la dosar în vederea exercitării dreptului de evocare, acestea îi sunt puse la dispoziție de îndată.

(4) După transmiterea informării și până la comunicarea deciziei Parchetului European sau până la expirarea unui termen de 10 zile, organul de urmărire penală va efectua doar actele urgente.

Art. 7. – (1) În cazul în care Parchetul European își exercită dreptul de evocare, procurorul transmite cauza către Parchetul European, întocmind, totodată, o ordonanță în acest sens.

(2) Ordonanța cuprinde mențiunile prevăzute de art. 286 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală cu modificările și completările ulterioare și nu poate face obiectul unei plângeri în temeiul art.338 din Codul de procedură penală.

Art. 8. – În cazul transmiterii cauzei către Parchetul European, potrivit art.7, procurorul informează în scris despre aceasta părțile din dosar, subiecții procesuali principali, precum şi persoana care a făcut sesizarea, dacă este cazul, cu excepția situaţiei în care consultarea dosarului este restricționată motivat, potrivit legii.

Art. 9. – (1) În cazul în care Parchetul European decide să nu își mai exercite competența, organul de urmărire penală național care a transmis anterior dosarul către Parchetul European  continuă urmărirea penală în cauză, prin preluarea acesteia de la Parchetul European.

(2)  Probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse până la preluarea cauzei de către organul de urmărire penală prevăzut la alin. (1), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, se mențin.

Art. 10. – (1) Pe durata soluționării cauzei de către Parchetul European, orice cerere ce ţine de soluţionarea cauzei transmisă organelor judiciare române va fi înaintată, de îndată, Parchetului European, spre competentă soluționare.

(2) Durata în care dosarul cauzei se află la Parchetul European se include în durata rezonabilă a procesului penal.

Art. 11. Dispozițiile prezentului capitol se completează cu prevederile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare sau a altor prevederi legale naționale.

CAPITOLUL III

Dispoziții pentru facilitarea cooperării judiciare în materie penală

Art. 12. – Parchetul European este autoritate judiciară în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată.

Art. 13. – În aplicarea art. 31 și art. 32 din Regulamentul EPPO, procurorii europeni delegați în România aplică dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată și din  Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și instrumentele juridice internaționale și ale Uniunii Europene aplicabile pe teritoriul României, în măsura în care Regulamentul EPPO nu prevede altfel.

Art. 14.(1) În aplicarea art. 33 alin. (2) din Regulamentul EPPO, Parchetul European poate propune judecătorului competent potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată, să emită un mandat european de arestare.

(2) În aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Regulamentul EPPO, Parchetul European poate sesiza instanța română competentă potrivit Capitolului II, Secțiunea a 2-a din Titlul II al Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată, pentru a dispune darea în urmărire internațională, respectiv, să propună Ministerului Justiției să solicite extrădarea unei persoane care se sustrage de la urmărire penală într-o cauză a Parchetului European sau care se sustrage de la judecată într-o cauză deferită judecății de Parchetul European.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii privind organizarea activității Parchetului European în România

Art. 15. – Activitatea desfășurată de Parchetul European în România beneficiază de sprijinul activ al tuturor autorităților naționale competente potrivit Regulamentului EPPO, îndeosebi al organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau din cadrul Ministerului Public, Departamentului pentru luptă antifraudă, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, autorităţilor de gestionare a fondurilor europene şi altor instituţii cu atribuţii în protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor Publice, etc. Din dispoziția oricărui procuror european delegat, orice autoritate naţională competentă, potrivit Regulamentului EPPO, pune la dispoziție acestuia, în mod direct şi imediat, mijloace adecvate materiale sau umane, pentru  desfăşurarea activităţii.

Art. 16. – (1) În aplicarea Regulamentului EPPO, în cadrul  Direcției Naționale Anticorupție se înfiinţează şi funcţionează Structura de sprijin a procurorilor europeni delegați în Romania, care funcţionează cu un număr maxim de 10 posturi, dintre care 6 posturi de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, 2 posturi de specialişti şi 2 posturi de grefieri,  numărul maxim de posturi al Direcţiei suplimentându-se în mod corespunzător cu cele 10 posturi. Numărul maxim de posturi poate fi suplimentat, ulterior, prin hotărâre a Guvernului, în funcție de nevoile concrete în desfășurarea activității procurorilor europeni delegați în România.

(2)  Procurorii europeni delegați beneficiază de sprijinul structurii prevăzute la alin.(1) pe durata desfășurării activității lor în cadrul Parchetului European. Procurorii europeni delegați rămân în structura de posturi și de personal a parchetului de unde provin, dar îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Structurii de sprijin prevăzute la alin. (1).

(3) La data încetării activităţii ca procuror european delegat, procurorul revine efectiv la parchetul de unde provine. Direcţia Națională Anticorupție pune la dispoziția structurii prevăzute la alin.(1) personalul de suport precum şi orice alte mijloace materiale sau de infrastructură necesare desfășurării activității.

(4) Din dispoziția oricărui procuror european delegat, orice structură de parchet din România pune la dispoziție acestuia mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor, ofițeri sau agenţi de poliție judiciară, precum și specialişti în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, necesare desfășurării activității, în vederea efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor date de lege în competenţa sa.

(5) Dispoziţiile procurorilor europeni delegați sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (4).

(6) Pe durata desfășurării activității pentru procurorii europeni delegați, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, atât cei care îşi desfăşoară activitatea într-o unitate de parchet, alta decât Structura de sprijin, cât şi cei care îşi desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, își mențin drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal şi avute până la data desfăşurării activităţii pentru procurorii europeni delegaţi.

(7) Pe durata desfășurării activității pentru procurorii europeni delegați, specialiştii prevăzuţi la alin. (4) îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor europeni delegați. Specialiştii care provin din alte structuri de parchet decât Structura de sprijin își mențin drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege în cadrul structurilor de parchet din care provin.

(8) Rapoartele de constatare întocmite din dispoziţia scrisă a procurorilor europeni delegați, precum şi procesele-verbale de efectuare a percheziţiei informatice întocmite de către specialiştii prevăzuţi la alin. (4) constituie mijloace de probă, în condiţiile Codului de procedură penală.

(9) Personalul auxiliar de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Structurii de sprijin este condus de un grefier-şef.

Art. 17. – (1) Procurorii europeni delegați, pe durata desfășurării activității în această calitate, sunt salarizați de Parchetul European, potrivit Regulamentului EPPO, drepturile salariale neputând fi mai mici decât cele la care au dreptul în țară, inclusiv cele obținute urmare promovării în grad profesional.

(2) Procurorii europeni delegaţi care provin de la alte parchete decât cele din Bucureşti şi care nu au domiciliul/reşedinţa în Bucureşti beneficiază de decontarea chiriei sau a transportului, în condiţiile art. 23 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de dreptul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. c) din aceeaşi ordonanţă, dacă drepturi similare nu se acordă şi de Parchetul European.

(3) De la data încetării calității de procuror european delegat, procurorii care au activat ca procurori europeni delegați îşi redobândesc drepturile salariale avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii ca procurori europeni delegați.

(4) Parchetul de unde provine procurorul european delegat asigură în continuare plata celorlalte drepturi băneşti ale acestuia, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), iar structura de resurse umane a acestui parchet transmite Parchetului European toate informațiile necesare salarizării acestuia.

(5) În aplicarea art.5 alin.(2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 8/2019 privind unele măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), structura de resurse umane a parchetului de unde provine procurorul european delegat asigură efectuarea demersurilor specifice privind  plata, de către statul român, a contribuţiilor de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate corespunzătoare sumelor primite de procurorul european delegat cu titlu de remuneraţie din partea Parchetului European.

CAPITOLUL V

Dispoziții de modificare şi completare a unor prevederi ale Codului de procedură penală

Art.18. – Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

  1. La alin. (1) al art. 36, după litera c1) se introduce o nouă literă, c2), cu următorul cuprins :

”c2) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, potrivit Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO);”

  1. După articolul 2501 se introduce un nou articol, articolul 2502 cu următorul cuprins:

Art. 2502 – Verificarea măsurii asiguratorii

Art. 2502În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, art.250-2501 aplicându-se în mod corespunzător.”

  1. La articolul 272, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, administrarea și, după caz, valorificarea în cursul procesului penal a bunurilor indisponibilizate, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi. ”

CAPITOLUL VI

Dispoziții privind organele de aplicare a legii

Art.19. –  În cazul în care organele de aplicare a legii, altele decât organele de urmărire penală, cu ocazia desfășurării activității, constată elemente privind o infracțiune pentru care Parchetul European ar putea să își exercite competența, sesizează, de îndată, Parchetul European, potrivit procedurilor specifice.

Art. 20. – Ori de câte ori legislația națională care reglementează activitatea organelor de aplicare a legii face referire la procuror, referirea se consideră a fi făcută și la procurorul european delegat, precum și, după caz, la procurorul european.

Art.21. – Se desemnează Agenția Națională de Administrarea Bunurilor Indisponibilizate ca una din autorităţile competente în sensul prevederilor art. 3 (1) din Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului.

CAPITOLUL VII

Dispoziții de modificare şi completare a unor legi speciale

Art.22. –  Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare,  se modifică și se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) al art. 8 se modifică și va avea următorul cuprins:

”(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze fără întârziere Parchetul European în cazul constatării unor indicii de fraudă pentru care acesta ar putea să îşi exercite competenţa în conformitate cu articolul 22, articolul 25 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) și să informeze DLAF.”

2. La art. 8, după alin. (1) se introduce un alineat nou, alin. (11), cu următorul cuprins: ”(11) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze fără întârziere DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă, în toate celelalte situații în care nu sunt îndeplinite condițiile de la alin. (1).”

3. Partea introductivă a alineatul (2) al art. 8 se modifică și va avea următorul cuprins:

” (2) În cazul în care, ca urmare a sesizării menţionate la alin. (1) sau la alin. (11), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia luării următoarelor măsuri până la pronunţarea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei încriminate: ”

4. Articolul 23 se modifică și va avea următorul cuprins:

”În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligaţia să aplice prevederile art. 8 alin. (1) sau alin. (11), după caz, şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a creanţelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).”

5. Alineatul (4) al art. 45 se modifică și va avea următorul cuprins:

”(4)În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată organul de urmărire penală/DLAF/Agenţia Naţională de Integritate – ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).”

6. După articolul 45 se introduce un articol nou, art.451, cu următorul cuprins:

”Art. 451 Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor Europene și Departamentul pentru lupta antifraudă – DLAF pot fi înștiințate de către Parchetul European cu privire la decizia acestuia de începere a unei acțiuni penale, dacă acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative.”

7.Litera g) a alineatului (1) al art. 60 se modifică și va avea următorul cuprins:

”g) neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) – (11) .”

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 23. În cauzele înregistrate anterior operaționalizării Parchetului European, având ca obiect infracțiuni de competența acestuia, procurorii informează  de îndată Parchetul European pentru ca acesta să decidă dacă își exercită dreptul de evocare a cauzei.

Art.24. Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

*   *

Prezenta lege transpune art.17 alin.(2) din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal.

 

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina