Dezbaterea „De la Brâncuşi la Bob Dylan. Avatarurile proprietăţii intelectuale”, organizată la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca din cadrul Universităţii Creştine ”Dimitrie Cantemir” Bucureşti, s-a desfăşurat cu un public numeros format din studenţi, masteranzi, cadre didactice, dar şi absolvenţi, care ne-am întors cu mult drag „acasă”.

Problemele dezbătute, pornind de la operele de artă ale lui Constantin Brâncuşi şi până la primul premiu Nobel pentru literatură acordat unui muzician, au iscat un dialog animat între invitaţi şi moderatori, specialişti în diferite domenii (ştiinţe  juridice, sociologie, grafică, muzică şi literatură).

Schimbul de idei a avut ca teme principale cine sunt titularii şi care sunt sau ar trebui să fie limitele exercitării  drepturilor de proprietate intelectuală, problemele de natură artistică, literară şi juridică născute în jurul acestora, dificultăţile întâlnite de-a lungul timpului şi problemele născute odată cu păşirea în era tehnologiei şi digitalizării. Aceste idei au dat naştere unor  întrebări de actualitate atât din punct de vedere teoretic, cât şi legislativ, privitoare la drepturile de proprietate intelectuală asupra conceptelor artistice şi imaginilor împărtăşite zi de zi pe reţelele de socializare şi gradul de dificultate din ce în ce mai mare de a le proteja.

Mi-a plăcut în special faptul că discuţia nu s-a limitat strict la probleme de natură juridică, ci a atins probleme de natură filosofică prin introducerea în discuţie de către domnul Totelecan a unei viziuni diferite asupra modului în care ar putea fi reglementate, la nivel principial, drepturile de proprietate intelectuală în societatea contemporană atât de avansată față de perioada în care acestea au fost reglementate pentru prima dată.

Un concept relativ utopic, respectiv acela al posibilităţii eliminării restricţiilor legislative sau de personalizare a legii, prin scoaterea din considerare la nivel conceptual a motivelor pecuniare ale viziunii legislative şi întoarcerea la ideea de bunătate, prin focusarea mai mult pe faptul că de artă, folclor, literatură şi multe altele beneficiem sau ar trebui să beneficiem cu totii, ne-a adus la comparatia acestor drepturi cu cel de utilizare a internetului de care ne bucuram cu totii. Astfel, prin această dezbatere asupra „jumătăţii pline vs. jumătăţii goale a paharului” am ajuns să mă gândesc la insăşi filosofia din spatele dreptului, lucru pe care consider că fiecare student, practician al dreptului şi nu numai ar trebui să-l aprofundeze pentru întelegerea evoluţiei acestuia.

Toate acestea m-au determinat să-mi doresc ca această discuţie sa continue, probabil într-o manifestare viitoare, la care sunt cât se poate de dornică să particip şi la care aş încuraja cât mai mulţi sudenţi să se prezinte. A fost un real succes.

A consemnat Oana Cristorean, absolventă a Facultății de Drept ”Dimitrie Cantemir” Cluj

Oana Cristorean a câștigat în 2015 marele premiu la concursul internațional de comunicări ”Tudor Drăganu”

Comments

comentarii