fbpx

Confesiunile unui student exmatriculat de la Drept

Am primit pe adresa de e-mail office@clujust.ro o a doua scrisoare (după cea din 8 martie) de la un student exmatriculat de la Drept UniBuc. Dacă studenta care ne-a scris prima dată vorbea despre cum s-a ajuns la această situația, studentul de acum povestește, din punct de vedere uman, experiența prin care a trecut după ce a aflat că este propus spre exmatriculare.

”Îmi pare rău că am ajuns într-o astfel de ipostază, mi-ar fi plăcut să-mi exprim opinia prin acest mod  cu o altă ocazie, dar, din ce am învățat până acum, viața este imprevizibilă, iar noi trebuie să ne adaptăm la noile realități.

Mai întâi, țin să menționez că scopul meu, în acest moment, nu constă în a-mi demonstra nevinovăția sau în a critica decizia Consiliului Facultății de Drept/Rectorului Universității București. Acum, vreau doar să abordez un subiect mai puțin discutat, latura umană a studentului de la Drept, om de asemenea.

Din 22.02.2021, odată cu primirea referatului prin intermediul căruia am fost înștiințat că sunt propus spre exmatriculare, viața mea s-a schimbat radical. Deodată, am fost puternic izbit de o multitudine de sentimente pe care nu reușeam să le stăpânesc, mai exact, nu știam ce se va întâmpla în continuare cu viața mea, simțeam că nu mai am un rost pe acest Pământ. Zilele au trecut foarte greu, în ciuda faptului că eram încă în activitate, nu puteam participa activ la ore, eram complet dărâmat. Încercam să-mi ocup mintea cu alte activități, doar că nu puteam continua în acest stil la nesfârșit, să mă ascund de propriile sentimente…

În plan pur teoretic totul suna bine, dar atunci când a sosit momentul să pun în aplicare ce mi-am propus mi-a fost foarte greu. De ce? Pentru că sunt un om, la fel ca și dumneavoastră. Să te trezești de dimineață și să nu ai idee ce vei face în continuare cu viața ta este foarte greu, iar uneori ți-ai dori să deschizi ochii într-o lume mai bună. De ce mai bună? Pentru că oamenii au tendința de a fi răi în anumite situații, de a judeca prematur, unii mai mult, alții mai puțin, și cu siguranță nu mă pot exclude de aici, pentru că sunt și eu OM. Am dorit să pun accent pe această idee, deoarece, în această  perioadă dificilă, am realizat și mai bine un aspect destul de important. Uneori trebuie să privești lucrurile și dintr-o altă perspectivă, să abordezi altfel situațiile de care te ivești în fiecare zi, astfel poate am reuși să fim mai buni, iar automat calitatea vieții noastre va crește considerabil.

Ajunsesem să ocolesc telefonul, pentru că, știrea ce ne viza a fost destul de mediatizată, iar comentariile răutăcioase nu au întârziat să apară. Oare chiar suntem noi niște ,,infractori”, „discipoli ai diavolului” ce merită ,,vreo 4 ani de închisoare”? Deși am încercat să nu pun la suflet zecile sau chiar sutele de comentarii în care eram aspru criticați și ,,certați” de către ceilalți, vă spun sincer că nu am reușit. Am rămas destul de  afectat și am realizat că există multe persoane ce au o astfel de părere despre noi, fapt ce-ți ridică niște semne de întrebare, oare cum vom fi priviți în viitor? Până la urmă, pe baza a ce? Sincer, o parte din vină o poartă și presa, titlurile exagerate alături de materialele de slabă calitate au reprezentat o campanie de dezinformare. Până acum am avut o reticență în a vorbi la plural, așa că am prezentat situația strict din propria perspectivă, dar mai mult ca sigur nu doar eu am împărtășit această tristă experiență, ci și ceilalți 44 de colegi, pentru care viața a căpătat un nou sens.

Nu în ultimul rând, prin acest mesaj țin să le mulțumesc tuturor celor care au avut puterea de a ne încuraja, cuvintele frumoase au reprezentat un pansament pentru rana larg deschisă ce sperăm să se vindece cât mai curând.”, a scris studentul care dorește să rămână anonim.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!