Reclamanții către judecătoare: ,,Doamnă, aveți autoritate, dar nu reprezentați justiția!”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Spania să plătească în total 32.240 de euro doar cu titlu de daune morale, lui Sergio Benitez Moriana și Ivo Aragón Iñigo Fernandez, care au fost condamnați de instanțele spaniole, pentru criticici aduse șefului Curții de Contencios Administrativ 1 din Teruel, judecătoarea MM.

Criticile aduse judecătoarei au fost formulate sub forma unei scrisori deschise publicată în „Diario de Teruel” în 2010, în timpul unui proces în care au fost implicați, Curtea Europeană considerând că aceștia au fost victime ale „ingerințelor disproporționate” în dreptul la libertatea de exprimare.

CEDO, prin Hotărârea din 10 martie 2021, în cauza Benitez Moriana și Iñigo Fernandez contra Spaniei, a stabilit că Spania a încălcat articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece sentința pe care au primit-o cei doi reclamanți, prin care au fost obligați de a plăti câte o amendă de 2.400 de euro fiecare cu pedeapsa alternativă a închisorii, daune morale de 3.000 de euro judecătorului și publicarea deciziei în același mediu de comunicare, plus cheltuieli judiciare de 2.758,80 euro, „a fost o ingerință disproporționată în dreptul lor la libertatea de exprimare și, prin urmare, care nu era „necesară într-o societate democratică.”

În consecință, judecătorii europeni au condamnat Spania să plătească fiecărui reclamant 16.120 de euro (6.779 pentru daune materiale plus 6.000 pentru daune morale) și 3.341 pentru costuri și cheltuieli (cu 5 voturi pentru și 2 împotrivă).

Starea de fapt

Faptele din cauza Benitez Moriana și Iñigo Fernandez contra Spaniei, datează din 2007, când Consiliul municipal Aguilar de Alfambra (Teruel) a declarat nulă procedura inițiată de compania minieră WBB pentru obținerea unei licențe administrative pentru desfășurarea activităților clasificate, considerând că impactul proiectului asupra mediului ar trebui analizat în profunzime.

Compania a inițiat un proces contencios-administrativ în fața unei instanțe din Teruel, care a decis în favoarea WBB pe baza raportului unui expert independent numit chiar de instanță.

Judecătorul a atras atenția și asupra faptului că, tehnicianul care pregătise raportul care a permis anularea procedurii era o rudenie a unuia dintre reclamanții din fața CEDO și un membru al ONG-ului de mediu ,,Plataforma Ciudadana Aguilar Natural”.

Consiliul municipal a contestat hotărârea și, în timp ce recursul era pe rol – care a fost respins în cele din urmă – cei doi reclamanți au publicat la 11 martie 2010 o scrisoare deschisă, adresată magistratului, care a fost publicată în „Diario de Teruel” în că l-au acuzat de „parțialitate”, „lipsă de competență” și că a făcut ,,o treabă tristă”.

Cei doi reclamanți au scris: „În calitate de judecător, doamnă, reprezentați puterea statului. Deciziile tale determină viața oamenilor sau, în acest caz, viața unui întreg oraș care a participat la ședință (cu siguranță nu se văzuse niciodată camera atât de plină). Oamenii care așteptau judecata ta, aveau așteptări și meritau rigoare și seriozitate. [Sperând] că veți face o treabă temeinică pentru a ajunge la concluzii corecte. Dar nu ați fost dispusă să faceți nici un compromis legat de problemele tehnice, le-ați ignorat. Și [asta] dă impresia că te-ai pronunțat și apoi ai motivat, sub masca formală a unei opinii de expert neconvingătoare. Doamnă [M.M.], aveți autoritate, dar nu reprezentați justiția.”

Pentru această scrisoare, cei doi autori ai săi au fost condamnați într-un proces inițiat de Parchet pentru o infracțiune de insulte publice grave, iar sentința a fost confirmată de Curtea Provincială.

După aceea, s-au adresat și Curții Constituționale care, în ciuda intervenției Ministerului Public în favoarea persoanelor condamnate, le-a respins apelul, susținând că au depășit limitele libertății de exprimare.

Critica apreciată ca previzibilă

CEDO a corectat autoritățile judiciare spaniole înțelegând că „acuzațiile formulate de reclamanți în scrisoarea lor erau critici pe care un judecător ar putea să se aștepte să le primească în exercitarea funcțiilor sale, nu erau complet lipsite de bază factuală și, prin urmare, acestea nu trebuie interpretate ca un atac personal gratuit, ci ca un comentariu corect asupra unei chestiuni de importanță publică”.

În plus, a subliniat că, deși poate fi necesar să se protejeze judecătorii de atacuri nefondate grave, mai ales având în vedere că în multe țări nu au dreptul la replică, „acest lucru nu poate avea ca efect interzicerea persoanelor de a-și exprima opiniile prin judecăți de valoare cu o bază de fapt suficientă, pe probleme de interes public legate de funcționarea sistemului judiciar sau interzicerea oricărei critici.”

Pentru toate aceste motive, CEDO a considerat că „nu pare că declarațiile în cauză au depășit limita a ceea ce este permis”, subliniind că judecătorul, ca „parte a unei instituții fundamentale a statului,este supus unor limite mai largi de critici acceptabile decât cetățenii obișnuiți.”

De asemenea, instanța europeană a desființat sancțiunile impuse celor doi condamnați. În acest sens, Curtea a reproșat că „sancțiunile nu erau dintre cele mai mici”, întrucât a existat alternativa cu închisoarea în caz de neplată, subliniind în același timp că, chiar dacă ar fi fost minime, oricum constituie sancțiuni penale care „inevitabil au un „efect descurajant ”asupra exercițiului libertății de exprimare.

Opinie divergentă

Judecătorii María Elósegui și Georgios A. Serghides au exprimat o opinie divergentă în care susțin că autoritățile spaniole au cântărit adecvat cele două drepturi conflictuale.

„Curtea trebuie să respecte marja de apreciere a statelor”, au susținut aceștia, argumentând că, deși legea penală ar trebui să fie ultima soluție, „asta nu înseamnă că nu ar trebui să fie folosită pentru a limita defăimarea, insultele, atacurile gratuite și discursuri rasiale.”

De asemenea, s-au distanțat de opinia majorității în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor, deoarece în opinia lor acestea au fost „moderate” dacă se ia în considerare „gravitatea acuzațiilor reclamanților, prejudiciul cauzat reputației judecătorului” și că amenda a fost de 2.400 de euro față de limita maximă de 3.360 euro.

Comments

comentarii