CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Sunt numeroase situațiile în care cumpărătorul unui autovehicul nu merge la Serciviciul Înmatriculări să-l transcrie pe numele lui, iar fostul proprietar se trezește cu amenzi. Un vânzător aflat în această situație a apelat la instanță pentru a obliga cumpărătorul să transcrie mașina. Judecătoria Gherla și Tribunalul Cluj au admis cererea, în parte. Vezi mai jos motivarea instanței de apel:
”Prin Sentința civilă nr. 142/2021 din 25 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr….. al Judecătoriei Gherla, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.B.A_ în contradictoriu cu pârâta A_, având ca obiect obligație de a face, a obligat pârâta să efectueze formalitățile necesare în vederea transcrierii în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, a autovehiculului marca Opel tip Astra, cu număr de înmatriculare .. și nr. de identificare… de pe numele reclamantului pe numele pârâtei, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport încheiat la data de 19.11.2018, asumat prin semnătură de ambele părți, reclamantul a transferat dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Opel tipul Astra cu nr. de înmatriculare …, nr. de identificare WOLOTGF08X8055641, pârâtei A. Contractul a fost înregistrat la organul fiscal al mun. Tîrgu Mureș, sub nr. ___/21.03.2019, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia și din procesul verbal nr. .._/21.03.2019 emis de Mun. Tîrgu Mureș.
Din verificarea DEPABD efectuată din oficiu de instanță, rezultă că autoturismul este în continuare înscris pe numele reclamantului.
În cauză, instanța a reținut că, odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare, pârâtei i-au fost predat autoturismul, cheile acestuia, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, după cum rezultă din cuprinsul contractului.
Contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar îndeplinește condițiile de fond și de formă necesare pentru a fi considerat valabil încheiat și, pe cale de consecință, apt să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat de către pârât. De altfel, în cauză nu s-au invocat aspecte de nelegalitate ale actului translativ.
Pârâta avea obligația efectuării demersurilor necesare în vederea transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate (iar nu 30 cum în mod eronat s-a stipulat în contract), adică până la data de 19.02.2019.
În calitate de proprietar, pârâta are obligația de a se prezenta la autoritățile competente în vederea radierii autovehiculului de pe numele reclamantului și înmatriculării pe numele său. Întrucât pârâta nu a procedat în acest fel, va fi obligată să facă acest lucru în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 397 alin. 3 Cod procedură civilă, având în vedere că natura obligației instituite în sarcina pârâtei, presupune, prin ea însăși, existența unui termen de executare.
În ceea ce privește petitul 2 din cererea reclamantului, respectiv pronunțarea unui hotărâri care să țină loc de consimțământ cu privire la operațiunea de transcriere și radiere din evidențele auto, instanța a apreciat că este neîntemeiat.
Potrivit art. 906 alin. 1 Cod procedură civilă „Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare”.
Ca atare, în materia obligațiilor personale de a face sau a nu face, dacă cumpărătorul nu își execută obligația de a transcrie autoturismul pe numele său, vânzătorul are la dispoziție procedura anterior menționată, în temeiul hotărârii judecătorești prin care a fost stabilită această obligație. Pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de a consimțământ are un caracter excepțional, legiuitorul permițând intervenția instanței numai în cazul unor situații limitative, cu respectarea condițiilor impuse de lege, spre exemplu, în condițiile art. 1279 alin. 1-3 Cod civil. Însă, în situația de față nu suntem în prezența unei promisiuni de vânzare cumpărare, ci a unui contract de vânzare cumpărare, dreptul de proprietate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare … fiind transferat odată cu încheierea acestei convenții, astfel încât, acest text de lege nu poate fi aplicat și pentru pronunțarea unui hotărâri care să țină loc de consimțământ cu privire la operațiunea de transcriere și radiere din evidențele auto, câtă vreme niciun text de lege nu cuprinde dispoziții în acest sens.
Împotriva sentinței civile nr. 142/2021 a formulat apel reclamantul B.A solicitând: admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivele cererii apelantul consideră că hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere din cuprinsul acțiunii introductive, este rezultatul unei interpretări defectuoase a prevederilor legale incidente
Prevederile art. 906 alin. (l) din Codul de procedură civilă, nu sunt aplicabile în astfel de situații. Aplicarea de penalități ca și formă de constrângere a debitorului pentru neexecutarea obligației sale, poate surveni doar în condițiile în care respectiva obligație (de a face sau de a nu face) nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
În cauză, formalitățile de transcriere, în cazul în care intimata refuză să le efectueze, așa cum s-a întâmplat, de altfel, până la acest moment, pot fi realizate de către apelant.
Este și firească soluția potrivit căreia aplicabilitatea acestui text legal să se rezume la situațiile în care obligația debitorului nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, în condițiile în care potrivit art. 1528 din Codul civil, în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul debitorului să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
Ca atare, chiar dacă nu există un text expres privind situațiile refuzului de a transcrie un autovehicul, există în cazul promisiunii de vânzare (exemplu ales de către prima instanță), acest aspect nu poate conduce la ideea potrivit căreia nu ar putea fi pronunțată o hotărâre în sensul solicitat de apelant, câte vreme obligația poate fi îndeplinită de apelant.
Așadar, cererea ca hotărârea judecătorească să constituie substituent pentru intimatei în vederea efectuării formalităților de transcriere a autoturismului de către apelant, este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1516 alin. (1) și art. 1528 din Codul civil.
Dacă am accepta raționamentul primei instanțe, ar ajunge la concluzia că majoritatea obligațiilor civile care ar putea să fie îndeplinite de alte persoane decât debitorul, nu ar beneficia de protecția forței coercitive a statului, motivat de faptul că legiuitorul nu a prevăzut expres situația respectivă, privită individual.
Pe de altă parte, având în vedere numărul extrem de ridicat al diferitelor situații ce se nasc din diferitele rapoarte civile existente subiecții de drept, ar fi și o sarcină imposibilă, pe lângă una inutilă, ca legiuitorul să conceapă câte un text expres pentru flecare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a tuturor celorlalte dispoziții legale invocate.
Intimata pârâtă A, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Stare de fapt reținută de instanța de fond din probațiunea administrată nu a fost contestată. Între părți a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare a unui autoturism. Contractul a fost înregistrat la organul fiscal.
În continuare autoturismul este înmatriculat pe numele vânzătorului, cumpărătoarea neîndeplinind obligațiile prevăzute de OUG 95/2002 art. 11 alin. 4.
Primul petit al cererii de chemare în judecată a fost admis iar cu privire la cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de consimțământ, în mod corect instanța a aplicat prevederile art. 906 alin. 1 Cod de procedura civilă.
Așa cum rezultă din dispozițiile OUG nr. 95/2002, obligația cumpărătorului de a transcrie dreptul de proprietate aparține cumpărătorului. Dispozițiile art. 1528 Cod civil text cuprins în capitolul „Executarea silită a obligațiilor” nu sunt aplicabile, întrucât între părți dreptul de proprietate s-a transmis iar obligația stabilită prin hotărârea atacată trebuie executată de către pârâtă. Obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească trebuie executate benevol. Doar după constatarea refuzului de a îndeplini obligația apelantul are la dispoziție procedura executării silite. Fiind reglementată o procedură în acest sens, apelantul este dator să o urmeze.
În cazul de față nu este în discuție că apelantul nu ar beneficia de protecția forței coercitive a statului, intimatei fiindu-i impusă efectuarea formalităților necesare în vederea transcrierii în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, a autovehiculului marca Opel tip Astra, cu număr de înmatriculare …..
Pentru considerentele arătate, apreciind soluția ca fiind temeinică și legală în temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedura civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.”
