Principalul argument invocat de avocații României la Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor de Investiții al Băncii Mondiale (ICSID) a fost cel referitor la faptul că, deși a avut susținerea guvernelor, Gabriel Resources nu a reușit să convingă populația că este un proiect viabil.
Încă de la început, apărătorii angajați de reprezentanții statului român au susținut că Gabriel Resources a încercat să prezinte acest litigiu ca o luptă între un investitor străin și stat, în care statul ar fi anulat eforturile lor de a dezvolta proiectul, în special prin presupusul „blocaj” al finalizării procesului de evaluare a impactului asupra mediului (EIA).
„Reclamanții sunt singurii vinovați pentru impasul în care se află, deoarece nu au reușit să obțină ceea ce orice companie minieră internațională de renume recunoaște a fi o cerință fundamentală pentru dezvoltarea oricărui proiect minier la scară largă – licența socială pentru dezvoltare și operare. De asemenea, reclamanții nu au reușit să obțină și să prezinte toate informațiile și documentația necesare pentru a finaliza procesul de revizuire a EIA, în mare parte ca urmare a contestațiilor în instanță formulate de mai multe organizații neguvernamentale, inclusiv Alburnus Maior, o organizație autohtonă de ONG creat de locuitorii din Roșia Montană. Aceste contestații au rezultat în mare parte din gestionarea defectuoasă de către reclamanți a relației lor cu comunitatea locală și cu alte părți interesate”, au susținut avocații României în documentul prin care au răspuns la acuzațiile lansate de Gabriel Resources.
Aceștia au mai susținut că au fost prezentate „în mod fundamental greșit rolul și acțiunile statului în ceea ce privește proiectul”. „Reclamanții și statul au un interes economic comun în cadrul proiectului prin intermediul SC Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC), o societate mixtă creată în 1997 cu entitatea Regia Autonomă a Cuprului Deva (Minvest). De atunci, Minvest și alte entități de stat au colaborat cu reclamanții cu scopul comun de a dezvolta proiectul. Timp de peste zece ani, autoritățile de stat au emis în mod repetat diverse acte administrative și autorizații pentru proiect și, la rândul lor, le-au apărat în instanță”, au mai afirmat avocații României.
„Reclamanții ignoră în mare măsură contextul social, economic și de mediu mai larg al proiectului și se concentrează asupra evenimentelor din perioada august 2011 – iunie 2014, când se presupune că pârâtul (statul român – n.r.) era pregătit, dar nu a eliberat autorizația de mediu pentru proiect. România a tratat întotdeauna reclamanții și presupusele lor investiții în mod corect și echitabil și în conformitate cu alte standarde aplicabile din tratat. Reclamanții sunt singurii vinovați pentru situația lor dificilă, întrucât nu au reușit să îndeplinească atât cerințele legale pentru proiect, cât și pentru a asigura licența socială necesară”, se mai precizează în documentul citat, concluzia fiind că neemiterea autorizației de mediu „a fost pur și simplu o consecință a faptului că RMGC nu a îndeplinit cerințele”.
Citeşte întregul articol pe Libertatea.ro