CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea Constitutională a României se va pronunța pe data de 20 mai 2021 asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, invocată de Silvia Uscov, avocat în Baroul București, care încurajează orice persoane interesată să depună Amicus Curiae în acest dosar CCR cu nr. 2357D/2020.
Motivele de neconstituționalitate invocate (rezumat):
În forma inițială a legii promulgate, Parlamentul a dorit să asimileze în cazul declarării stării de alertă aceeași procedură ca în cazul declarării stării de urgență, Hotărârea Guvernului era asimilată Decretului Președintelui, ca acte normative cu caracter executiv, iar Parlamentul venea și verifica în ceea ce privește restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți îndeplinirea cerinței de respectare a acestui act cu actul primar (în cazul stării de urgență, OUG 1/1999, în cazul stării de alertă, Legea nr. 55/2020), cât și cu Constituția României, urmând a încuviința sau nu măsura.
Față de forma adoptată de către Senat, la Camera Deputaților a intervenit modificări fundamentale astfel încât se încalcă principiul bicameralismului (art. 61 alin. 2 și art. 75 Constituția României).
Rațiunea pentru care Camera Deputaților a introdus aceste articole a fost acela de a crea un mecanism prin care Guvernul să vină cu o „propunere de măsuri” care să conducă la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, dar, pentru ca această restrângere să fie în acord cu Constituția României, Camera Deputaților a mutat decizia finală a restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți de la Guvern la Parlament prin modificările operate asupra art. 4, în special alin. 4.
Chiar și în lipsa Deciziei CCR nr. 457/25.06.2020, exista o configurație total diferită a mecanismului prin care se restrângea exercițiul drepturilor și libertăților între cele două forme ale Senatului, respectiv ale Camerei Deputaților, în calitate de cameră decizională.
Cu toate acestea, prin Decizia CCR nr. 457/25.06.2020 s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul Poporului cu privire la disp. art. 4 alin. 3 și 4 Legea nr. 55/2020 astfel încât a fost eliminat controlul parlamentar asupra restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți dispusă prin hotărârea de guvern prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă.
Pe de altă parte, având în vedere că este obligatoriu a solicita avizul Consiliului Economic și Social în domeniul de reglementare al drepturilor și libertăților cetățenești, dar și în ceea ce privește politicile în domeniul sănătății, lipsa solicitării acestui aviz atrage neconstituționalitatea în integralitate a Legii nr. 55/2020 pentru motive extrinseci prin raportare la art. 1 alin. 3 și 5 Constituția României.
Dispozițiile Legii nr. 55/2020 echivalează cu o lege de abilitare a Guvernului de a legifera în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale, ceea ce încalcă dispozițiile art. 108 din Constituție, prin care Hotărârile de Guvern se emit numai pentru organizarea executării legilor, în niciun caz pentru a completa legislația primară.
Lipsind de controlul parlamentar măsurile prin care se restrânge exercițiul unor drepturi și libertăți și nefiind individualizate ca atare aceste drepturi și libertăți în cuprinsul Legii nr. 55/2020, în prezent observăm că garanțiile pentru protecția drepturilor constituționale și a celor prevăzute de CEDO sunt mai mari în starea de urgență și spre deloc în starea de alertă, situație de neconceput!
Legea prin care se restrânge exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale trebuie să prevadă, în chiar conținutul său, norme care să permită analiza respectării tuturor principiilor prevăzute de art. 53 alin. 2 din Constituție, respectiv principiul necesității, proporționalității, nediscriminării și neatingerii existenței dreptului sau libertății pe care le restrânge.
Or, Legea nr. 55/2020 cu toate că prevede la art. 2 că măsurile care se dispun în starea de alertă trebuie să fie proporționale cu nivelul de gravitate al situației de urgență care a impus-o, enumeră numai generic măsurile care pot fi dispuse prin hotărâre de Guvern, fără a conține norme care să permită analiza respectării celor 4 principii obligatorii care trebuie respectate de legea prin care se restrânge exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale – ceea ce face imposibilă analiza acestor măsuri în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională dacă este investită în acest sens.
De asemenea, măsurile prevăzute la art. 5 Legea nr. 55/2020 nu cuprind și o listă a drepturilor și libertăților ce vor comporta o restrângere, având în caracter atât de general încât autoritățile pot să își extindă competența de „legiferare” fără vreo limită, cu încălcarea flagrantă a art. 53 din Constituția României.
Nu în ultimul rând, se invocă deficiențe de redactare, în cazul art. 5 lipsind ipoteza, în cazul unei serii de articole lipsind dispoziția din componența structurii logico-juridice a normei, iar în cazul tuturor este afectată componenta sancțiunii, dispozițiile art. 65 făcând trimitere la art. 5, care nu cuprinde decât o enumerare de măsuri ce pot fi luate în orice moment pe durata stării de alertă prin acte cu caracter normativ ulterioare aparținând puterii executive, fără a exista un element de stabilitate legislativă, fără a se preciza în concret în ce termen și cum vor fi implementate și aplicate acestea astfel încât cetățeanul nu își poate adapta conduita în consecință.
Cererea de sesizare CCR privind Legea 55-2020 formulată de avocat Silvia Uscov
