Acasă » PROCESE » Baroul Cluj a câștigat despăgubiri pentru daune morale de 10.000 lei de la un fals avocat
Robă și insignă de avocat din ”Baroul Bota”

Baroul Cluj a câștigat despăgubiri pentru daune morale de 10.000 lei de la un fals avocat

Curtea de Apel Cluj l-a obligat pe un fals avocat să plătească Baroului Cluj 10.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Acestea s-au acordat în procesul penal în care Viorel Bondor a fost condamnat la pedeapsa de 9.000 de lei amendă penală pentru exercitarea fără drept a unei profesii și folosirea fără drept denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat.

”Condamna pe inculpatul Bondor Viorel, la pedeapsa de 180 de zile amenda penala si conform art. 61 alin. 2 C.pen. stabileste un cuantum al zilei-amenda de 30 lei, rezultand cuantumul total al zilelor amenda penala de 5400 lei, pentru comiterea infractiunii de exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati in forma continuata.

In temeiul art. 60 alin. 6 din Legea 51/1995 (actual art. 59 alin. 6 din Legea 51/1995 in urma republicarii) cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., precum si art. 396 alin. 2 C.proc.pen. condamna pe inculpatul Bondor Viorel la pedeapsa de 240 de zile amenda penala si conform art. 61 alin. 2 C.pen. stabileste un cuantum al zilei-amenda de 30 lei, rezultand cuantumul total al zilelor amenda penala de 7200 lei, pentru comiterea infractiunii de folosire fara drept a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat si a insemnelor specifice profesiei in forma continuata.

In temeiul art. 39 alin. 1 lit. c C.pen. contopeste cele doua pedepse cu amenda penala aplicate inculpatului prin prezenta hotarare si aplica astfel inculpatului amenda penala cea mai grea, de 7200 lei, la care se adauga o treime din cealalta amenda, respectiv de 1800 lei, rezultand pedeapsa finala de 9000 lei amenda penala pe care inculpatul o va executa.”, se arată în sentința de la fond. Pedepsele au fost menținute la Curte.

Prima instanță a respins însă acțiunea civilă a Baroului Cluj, lucru corectat de magistrații Curții de Apel Cluj.

Viorel Bondor

”Admite apelul declarat de partea civilă UNIUNEA NAŢIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA – BAROUL CLUJ împotriva sentinţei penale nr.563 din 08.02.2019 a Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o desfiinţează pe latura civilă şi judecând: În temeiul art. 25 alin. 1 şi art. 397 alin. 1 C.proc.pen. precum şi art. 1357 şi urm. C.civ. admite acţiunea civilă formulată de Uniunea Naţională a Barourilor din România – Baroul Cluj şi, în consecinţă, obligă pe inculpatul Bondor Viorel să plătească în favoarea acestei părţi civile suma de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.”, se arată în minuta deciziei pronunțate în 27 septembrie 2019. Între timp a fost motivată.

Extras din Decizia penală nr. 1007/A/2019 – CA Cluj:

”În mod temeinic și legal prima instanță a stabilit starea de fapt în special pe baza înscrisurilor depuse la dosar , dar și a declarației inculpatului din faza de urmărire penală care nu a negat comiterea faptelor, însă, a considerat că acestea nu constituie infracțiuni.

S -a reținut că inculpatul apelant în perioada 17.12.2014 – 09.03.2016, în baza unei rezoluții infracționale unice, s-a prezentat și a participat de 5 ori în ședințele publice din fața instanțelor judecătorești, pretinzând că are calitat ea de avocat în cadrul Baroului , asistând și reprezentând, cu aceste ocazii pe numiții B.V respectiv C.I., H.A, C.G și T.V , părți în dosarele aflate pe rolul instanțelor .

Astfel, inculpatul a participat în această calitate la termenul din 13.10.201 5 în dosarul nr. ../211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, la termenul din 15.12.2015 , în dosarul nr… al Tribunalului Cluj, la termenul din 09.03.2016 , în dosar nr. .. al Tribunalului Cluj, la termenul din 19.12.2014 , în dosar nr….. al Tribunalului Cluj , iar la termenul din 25.11.2015 , în dosarul nr. … al Tribunalului Cluj.

Mai mult, el a depus împuterniciri avocațiale, cereri în probațiune și concluzii în aceste cauze .

Motivul de apel invocat de inculpat, potrivit căruia se impunea achitarea lui , fiindcă nu a comis infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat , deoarece fapta nu este prevăzută de lege iar el nu a acționat cu vinovăție este nefundat.

Chestiunea întrunirii laturii obiective și subiective ale infracțiunii de exercitare fără drept a profesie de avocat, de către persoanele care nu fac parte din UNBR a fost tranșată cu c aracter obligatoriu de către  ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE prin Decizia  nr. 15 din 21 septembrie 2015 privind examinare a recursului în interesul legii,respectiv interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), în ipoteza exercitării activităților specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificăr ile ulterioare, publicată în M.O f. nr. 816 din 3 noiembrie 2015.

De la data publicării în Monitorul Oficial decizia este obligatorie, potrivit art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Conform considerentelor deciziei menționate Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează forme unice și exclusive de organizare profesională a avocaților în România, în sensul că această profesie poate fi exercitată numai de avocați înscriși în barou (existând și funcționând câte un singur barou în fiecare județ), component din Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.), ca unică structură națională a ordinului profesional al avocaților din România [a se vedea art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (2) și art. 60 alin. (1) din lege].

Mai mult, deși acest lucru era de domeniul evidenței, prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, s-a interzis în mod expres constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a actelor de constituire și de înregistrare a acestora [a se vedea art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 , republicată, cu modificările ulterioare].

Totodată, art. 82 alin. (1) și (2) din aceeași lege (devenit art. 113 după republicarea legii) statuează că „la data intrării în vigoare a legii persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.”

De asemenea, de la aceeași dată „încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi”.

Prin urmare, pe lângă argumentele judicioase ale primei instanțe, simpla translatare a considerentelor citate ale deciziei RIL amintite întemeiază concluzia că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități în formă continuată , prev. de art. 348 C .pen. rap. la art. 26 din Legea nr. 51/1995 (actual art. 25 din Legea 51/1995), cu aplicarea art. 35 C .pen. (5 acte materiale) .

Celălalt motiv de apel potrivit căruia a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului prin împlinirea termenului general de 3 ani este nefondat .

Această infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, deci potrivit art. 154 alin. 1 lit. e Cod penal termenul de prescripție este de 3 ani.

Acest termen nu s-a împlinit , deoarece termenul a fost întrerupt prin actele de procedură comunicate inculpatului, de exemplu , prin procesul verbal de comunicare nemijlocită a drepturilor procesuale din data de 10 noiembrie 2017 (f.34 dup) .

În acest context, potrivit art. 155 alin. 2 Cod penal , după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, respectiv tot 3 ani.

În consecință, nici acest motiv de apel nu este întemeiat.

Prima instanță în mod întemeiat a mai reținut că f aptele aceluiași inculpat , constând în aceea că în perioada 17.12.2014 – 09.03.2016, în baza unei rezoluții infracționale unice, în reprezentarea persoanelor (:..), a folosit împuternicirea avocațială nr. 111/12.10.2015 în dosarul nr. ../211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca și respectiv împuternicirile avocațiale nr. 110/08.06.2015, nr. 5/28.08.2015, nr. 81/17.12.2014 și nr. 97/13.01.2015 în dosarele (:…)ale Tribunalului Cluj, înscrisuri pe care erau evidențiate denumirile „Baroul Cluj”, și „Uniunea Națională a Barourilor din România” și pe care erau aplicate ștampile cu aceste denumiri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire fără drept a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat și a însemnelor specifice profesiei în formă continuată prev. de art. 60 alin. 6 din Legea nr. 51/1995 (actual art. 59 alin. 6 din Legea 51/1995), cu aplicarea art. 35 alin. 1 C .pen. (5 acte materiale).

Motivul de apel referitor la neprevederea ca infracțiune a faptei de folosire fără drept a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și a semnelor specifice prev. de art. 60  alin. 6 din Legea nr. 51/1995 este nefondat.

După cum se observă din parcurgerea legislației în materie,  această faptă a fost incriminată în data de 26 noiembrie 2008 prin OUG nr. 159/2008, apoi dezincriminată în 10 mai 2010 prin Legea nr. 81/2010 prin care s-a respins OUG nr. 159/2008 fiind reincriminată la data de 28 februarie 2011 prin punctul 33 din  Legea nr.270/22 decembrie 2010.

În consecință, la data comiterii faptelor din dosarul prezent, acestea erau incriminate.

Raportat la dispozițiile legale de incriminare a faptelor, este neconcludent motivul de apel potrivit căruia apelantul ar fi înscris la OSIM ca avocat și ar avea dreptul de a utiliza însemnele specifice profesiei de avocat.

Nu înscrierea la OSIM conferă dreptul de a practica profesia de avocat, ci doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.51/1995 , după cum s-a statuat în Decizia RIL nr. 15/21 septembrie 2015.

Se mai observă din actele de la dosar (f. 21 dup ) că începerea urmăririi penale a avut loc la sesizarea Tribunalului C___ , deci nu poate fi primit nici motivul de apel potrivit căruia plângerea penală a fost formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală .

În cazul comiterii unei infracțiuni de audiență instanța este obligată să constate prin proces-verbal săvârșirea infracțiunii și să sesizeze organul de urmărire penală competent.

Astfel,  în temeiul art. 218 alin.1 C.pr.civ. dacă în cursul ședinței se săvârșește o infracțiune, președintele o constată și îl identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.

În fine, acesta a mai invocat existența autorității de lucru judecat , susținând că pentru acel eași fapte a fost achitat prin D ecizia penală nr. 241/17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. ….

Susținerea apelantului este însă inexactă , deoarece soluția a fost pronunțată cu privire la o altă faptă, comisă într-o altă perioadă , respectiv pentru fapta de a redacta și înregistra pentru reclamantul S. I o acțiune civilă pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca în anul 2008 și de a formula cereri în cursul acestui proces precum și de a se prezenta în calitate de avocat cu robă și insignă, la data de 30 septembrie 2009, fără a fi membru al Baroului Cluj.

Așadar, și acest motiv de apel este nefondat.

Întrucât cele două infracțiuni au fost comise anterior condamnării definitive a inculpatului pentru vreuna din ele, p rima instanță a reținut dispoziț iile art. 38 alin. 1 C .pen. p rivind concursul real de infracț iuni.

La alegerea și individualizarea cuantumului pedepsei amenzii penale de 5400 lei pentru prima infracțiune și de 7200 lei pentru cea de-a doua infracțiune, prima instanță a avut în vedere toate criteriile legale prevăzute de art. 74 Cod penal numărul relativ mare de acte materiale comise de către inculpat , împrejurarea că a mai fost sancționat administrativ pentru asemenea fapte dar și rezultatul urmărit și realizat, respectiv vătămarea cu bună știință a încrederii justițiabililor în exercitarea legitimă a profesiei de avocat dar și afectarea bunului mers al actului de justiție, dovadă că instanțele de judecată au sesizat parchetul.

În consecință, pentru toate aceste considerente, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat reprezentând cheltuielile avansate pentru soluționarea apelului.

În schimb, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de partea civilă UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA- Baroul Cluj împotriva aceleiași sentințe , iar în temeiul art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și următoarele Cod civil va obliga inculpatul să plătească 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale apelantei.

Considerentul primei instanțe potrivit căruia simpla comitere a infracțiunilor nu este susceptibilă de producerea unui prejudiciu de imagine, ignoră tocmai considerentul avut în vedere de către aceeași instanță la individualizarea sancțiunii inculpatului, prin care instanța a observat o preocupare a inculpatului în folosirea denumirii specifice barourilor legal înființate, barouri cărora le aparțin însemnele folosite fără drept de inculpat.

După cum s-a reținut î n speță, inculpatul în perioada 17 decembrie 2014-9 martie 2016 a participat la ședințele publice de judecat ă, arogându-și calitate de avoca t în ciuda interdicției legale, mai mult a folosit 5 înscrisuri cu antetul Baroul Cluj și UNBR , ceea ce a cauzat indiscutabil un prejudiciu de imagine părții civile prin exercitarea cu perseverență de către inculpat sub egida însemnelor părții a profesi ei de avocat, deși el nu era calificat în această profesie liberală.

Deci, simpla folosire a însemnelor aparținând părții civile de către o persoană care în ședință publică nu este acceptată de către instanța de judecată să pună concluzii și să participe la judecată creează părții civile un prejudiciu de imagine.

Așadar, nu se poate considera că acțiunea civilă exercitată în cauză are un caracter neîntemeiat.

În schimb, Curtea va cenzura cuantumul daunelor morale solicitate în sumă de 30.000 lei având în vedere că inculpatul a afectat prestigiul părții civile în 5 dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Pe de altă parte, întinderea daunelor a fost limitată chiar de cătr e instanțele de judecată care au stopat participarea inculpatului la ședințele de judecată prin sesizarea inculpatului.

Așa fiind, suma de 10.000 lei reprezintă o compensație justă și adaptată la prejudiciul de imagine suferit de către partea civilă, dar și la perseverența inculpatului.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții civile, vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 CPP.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina