Avocat, fost decan și fost procuror, condamnat în apel după ce prima instanță a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei

Avocatul Mircea Constanda, fost decan al Baroului Brăila, care înainte de avocatură a fost procuror, a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendare de către Înalta Curte pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, după ce prima instanță, Curtea de Apel Galați a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei. Motivarea ÎCCJ mai jos:

”Înalta Curte reţine că la data de 23 februarie 2020 în jurul orelor 03:25 inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x având o alcoolemie de 0,85 ml/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiţii inculpatului i s-au recoltat probe biologice, la Spitalul Judeţean Brăila, din buletinul de analiză toxicologică nr. x rezultând că la ora 03:45, inculpatul avea o alcoolemie de 2,57 gr‰ iar la ora 04:00 – 04:45 avea o alcoolemie de 2,28 gr‰.

Înalta Curte constată că art. 336 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului face parte din categoria infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi protejează valorile sociale privitoare la normala desfăşurare a circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice şi în special siguranţa tuturor participanţilor la trafic, acest tip de infracţiuni fiind definit în unanimitate de doctrină şi jurisprudenţă ca fiind infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecinţe prejudiciabile.

Prima instanţă stabilind dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpatul cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 C. pen., având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi rezultatul infracţiunii comise, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Potrivit art. 80 alin. (1) C. pen., instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii.

a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Ca atare, renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni, pentru îndreptarea căreia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior comiterii faptei, este suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Instanţa de control judiciar constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

Astfel, fapta săvârşită de inculpat are o gravitate concretă mare, întrucât prin săvârşirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, stare de pericol care este prezumată. Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii, rezultă că abilităţile de conducere ale inculpatului pe drumul public au fost efectiv afectate de consumul mare de alcool, poliţiştii declarând că l-au oprit întrucât au constatat că maşina este bruscată. Concentraţia mare de îmbibaţie alcoolică (2,57 gr ‰) imprimă faptei un pericol social ridicat, ştiut fiind că alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare şi atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor şi al încălcărilor de lege creşte în raport direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerată.

În aceste condiţii, aprecierea primei instanţe că deşi inculpatul prezenta un grad relativ ridicat de alcoolemie, în concret, fapta sa prezintă un grad de pericol social redus, este eronată.

Valoarea mare a alcoolemiei constatate ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier, care anterior a mai comis fapte de acest gen.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 47 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 363 din 23 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus faţă de inculpat, pentru o infracţiune similară, amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, conform art. 83 C. pen.

Este adevărat că inculpatul apelant şi-a recunoscut vinovăţia, însă acest aspect nu poate căpăta o valenţă primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art. 74 C. pen., între care figurează cele referitoare la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

În contextul concret al cauzei, instanţa de control judiciar apreciază că această formă de individualizare a răspunderii penale, respectiv la renunţarea la aplicarea pedepsei, nu este de natură să sancţioneze în mod corespunzător conduita ilicită a inculpatului.

Împrejurările privind lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională, ştiinţifică şi literară (inculpatul este fost procuror, actualmente avocat, membru fondator al societăţii epigramiştilor din România, autor a nouă cărţi, posesor a diverse diplome naţionale), conduita pozitivă în societate, nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptei, în condiţiile în care tocmai calitatea şi profilul moral al inculpatului trebuia să-l determine la un comportament de abţinere şi respect al legii.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al faptei, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa de control judiciar apreciază că numai condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, orientată către minim, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., este în măsură să asigure o corecţie reală.

Totuşi având în vedere vârsta, pregătirea profesională se apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins şi fără executarea în condiţii de privare de libertate, astfel că, în temeiul art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 C. pen., care se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau a nerespectării obligaţiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Întrucât urmează a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, instanţa de judecată urmează să desemneze două instituţii din comunitate în care inculpatul să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii, dintre cele menţionate în baza de date constituită la nivel naţional, decizia alegerii uneia dintre ele revenind consilierului de probaţiune.

Ministerul Public a solicitat, prin motivele de apel să se interzică inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea dreptului prev. de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv dreptul de a conduce autovehicule pe o anumită perioadă.

Înalta Curte reaminteşte că pedepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade cuprinse între unu şi 5 ani, conform art. 66 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. “aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită”.

Aplicarea pedepsei complementare este deci obligatorie numai în situaţia în care această pedeapsă este prevăzută de lege, iar în celelalte cazuri, pedeapsa complementară este facultativă, aspect care rezultă din dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. care stabileşte că “pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.”

Instanţa de control judiciar apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, astfel cum a solicitat Ministerul Public, în raport de împrejurările cauzei şi persoana inculpatului.

Astfel, aşa cum s-a reţinut inculpatul A. are o carieră în domeniul juridic, de procuror şi ulterior de avocat, fiind şi decanul Baroului Brăila, circumstanţe care creează convingerea instanţei de apel că nu se impune, pe lângă pedeapsa principală, şi aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe durata termenului de supraveghere.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Ministerul Public va desfiinţa sentinţa penală apelată şi în rejudecare, va înlătura dispoziţia privind renunţarea la aplicarea pedepsei inculpatului A. şi îl va condamna pe acesta la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. urmează să presteze o munca neremunerată în folosul comunităţii pe o perioada de 60 de zile, ce va fi efectuată la una dintre următoarele instituţii: Consiliul Local Municipal Brăila – Serviciul de utilitate publică, administrare şi gospodărire locală Brăila sau Biblioteca Judeţeană, “Panait Istrati”, instituţia unde urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate urmând a fi stabilite, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila, cu respectarea dispoziţiilor art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. şi art. 404 alin. (2) C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi săvârşirii de noi infracţiuni, în cursul termenului de supraveghere, în principal, în sensul dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa urmând a revoca suspendarea şi dispune executarea pedepsei în detenţie, în condiţiile legii.

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) C. pen. se va face de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi vor rămân în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.”

Comments

comentarii