fbpx

Avocat despre adresa Parchetului Brașov: “ o gândire bolnavă, îngustă, dictatorială, o gândire complet nejuridică”

Avocatul Costel Gîlcă a emis o Scrisoare către procurori, intitulată “Privilegiul avocatului de a intepreta legea conform constinței și cunoștințelor sale”

“Vă reamintim faptul că dictaura comunistă a fost impusă de procurori și de judecători, primii fabricând dosare politice, ceilalți pronunțând/executând la comandă politică sentințe de condamnare a dușmanilor poporului”.

Adresa Parchetului de la lângă Tribunalul Brașov nr. 2326/IX-1/2021, emisă în contextul soluției în care un celebru avocat romând, a fost condamnat nevinovat, cu o hotârâre judecătorească demnă de sentințele dictate de judecătorii comuniși făcuți pe puncte, este deo gravitate fără precedent în întreaga istorie a avocaturii.

Adresa demonstrează două elemente:

o gândire bolnavă, îngustă, dictatorială, o gândire complet nejuridică;
o lipsa crasă de minime cunoștințe generale, legate de rolul și locul avocatului într-o societate democratică: apărarea drepturilor și intereselor legitime ale justițiabililor.

Afirmația din adresa menținată Astfel, hotărârea menționată stanilește limita exercitării profesiei de avocatcare ăpate acorda consiliere și asistență oricărui clinet, în limitele legiieste demnă urmașă a stalinismului adus cu șenilele tancurilor.

Cine dictează limitele legii domnule Procuror? Cumva tot procurorii? În aceste condiții solicit să fie înlocuiți toți avocații cu procurori, pentru ca pledoariile avocaților îi conving pe judecători că interpretarea legii este de partea clienților lor.

În aceste condiții, procurorii care au interpretat greșit legea, iar persoanele următite penal în baza rechizitoriilor procurorilor sunt achitate ,deoarece procurorul a interpretat greșit norma legală, înseamnă că sunt infractori deoarece au depășit limitele legii?

O astfel de gândire este bolnavă, este dictatorială, dar nu este o eroare de exprimare a celor care au întocmit adresa, ci este un mod de gândire a procurorilor: noi suntem statul, noi dictăm interpretarea legii!

Domnii procurori nu știu că societatea, morala este într-o continuă dinamică, astfel că și normele legale sunt într-o dinamică continuă? Ca legea trebuie mereu actualizată ca urmare a evoluției societății? Doar Coranul nu se actualizează, ci se interpretează de către Ayatolah! Ne trimit judecătorii în acea zonă de dictatură religos-juridică?

Legea este maleabilă în mâna avocaților, deoarece situațiile concrete sunt diferite, iar avocatul este obligat prin rolul lui să intepreteze normele legale. Ce facem în aeastă situație? Oprim timpl în loc? Neducem la Ayatollah-ul dreptului (procurorul) să ne spună cum se interpretează un articol de lege și apoi ne întoarcem la client că săle comunicăm rezoluția ayatolahului dreptului? Refuzăm dinamica societății, dimanica relațiilor sociale?

Ce facem stimați procurori cu judecătorii CEDO și ai CJUE, sau ai CCR sau ÎCCJ în cazul revirimentelor juridice? Îi arestăm pe toți deoarece nu au pronunțat soluții în limitele legii, limitele legii fiind acum stabilite de către noii judecători? Sunt și ei înfractori? Dar procurorii al căror rechizitoriu a fost respins, sunt și ei infractori deoarece nu au acționat în limitele legii?

Ce înseamnă în gândirea procurorului a acționa în limitele legii? În gândirea unui avocat înseamnă a avea privilegiul interpretării legii.

Ce facem domnule procuror în situația în care problema juridică nu este o simplă ecuație care implică aplicarea legii, ci situația juridică implică matematici superioare, soligisme logice de maximă complexitate, când sunt incidente zeci de texte legale? Ce înseamnă în această situație aplicarea legii?

Această gândire simplistă este inadmisbibilă

Avocatul are privilegiul fundamental de a înterpreta legea, de a găsi soluții juridice la problemele justițiabililor.

Acest privilegiu fundamental nu este acordat de către procurori, ci decătre societate, este acordat prin lege și nu de cand procurorul este în funcțieci este un privilegiu al interpretării apărut în antichitatea greacă.

Știe domnul procuror că sofismul, ca și curent filozofic, a apărut inițial ca o școală pentru prietenii justițiabililor pe care îi asistau în fața judecătorilor pentru revendicarea unor drepturi, în interpretarea normelor juridice legale, dezvoltându-se ulterior ca un curent filozofic? Știe domnul procuror că scopul sofismului este

Avocatul are rolul de a apăra interesele clinetului lui, interese mici, particulare, uneori chiar meschine, uneori cu foarte puține șanse de câștig, dar scopul avocatului este să găsească soluții.

Avocatul NU este procuror, nu apără interesele statului și nici ale părți ipotrivnice, avocatul NU are obligația (pe care o are procurorul dar pe care nu o îndeplinete cvasiniciodată) de a aduce probe și în favoarea părții adverse.

Dimpotriva, scopul avocatului în pledoaria lui este să faca din argumentul puternic al ărșii adverse un argument slab, iar din argumentul slab alclientului lui un argument puternic.

Privilegiul avocatului la interpretarea juridică nu s-a născut de zilele trecute, ci a existat dintotdeanua, doar 3 judecători, care nu au reușit să convingă, și care vor rămâne proscriși și marginali în istoria avocaturii, au dispus condamnarea unuia dintre cei mai buni avocați pledanți ai României, Robert Mihăiță Roșu, doar pentru singura infracțiune: dreptul de exercitare legală a profesiei.

Represiunilr din ultima perioadă împotriva avocaților aduce aminte de perioada epurărilor staliniste, de perioada desființării de către stalinismul comunist a barourilor, de înlocuirea acestora cu avocați obedienți sistemului comunist.

Ca să revenim, ce facem domnule procuror cu judecătorul Cristi Dănileț care a firmat că uneori când motivează realizează că a greșit sentința, că avocatul părții adverse avea drepttate?

Judecătorul al cărei sentință a fost modificată în calea de atac, este în limitele legii? Trebuie arestat? Care din avocații părților nu au fost îl limitele legii: cel care a câștigat la fond, dar a pierdut în apel sau cel care a pierdut în fond dar a câștigat în apel.

Domilor procurori, poate în lumea dumneavoastră legea este în alb si negru, în infractori și oameni liber, în lumea avocaților legea este o lume minunată dată de furmusețea situațiilor practice, pe care avocatul est eobligat să o interpreteze în favoarea clientului său!

Dacă procurorule ste un funcționar public (lato sensu) care s esubordonează ierarhic, avocatul trăiește în această lume minunată a libertății, inclusiv a libertății de a își alege clientul și a demune maxim de efort pentru drepturile și interese clinetului său.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns