CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Fostul judecător CCR, Augustin Zegrean, actual avocat, a vorbit pentru ziarul Adevarul despre hotarârea prealabilă a ICCJ privind aplicarea deciziilor CCR referitoare la prescriptie.
Adevărul: Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la decizia Curții Constituționale cu privire la prescripție a determinat o serie de proteste în societate. Cum vedeți situația juridică creată?
Augustin Zegrean: Înalta Curte nu trebuie să dea această hotărâre, pentru că n-are competență să facă asta. Înalta Curte are competență să dea așa-zisele dezlegări de drept, adică să lămurească neclarități referitoare la o lege, nu la o hotărâre a Curții Constituționale. E ca și cum ar da o hotărârea Curtea Constituțională și ar veni Înalta Curte să explice ce a vrut să spună. Ce treabă are Înalta Curte cu această chestiune nu știu.
Plus că decizia dată e ușor într-o altă direcție decât decizia Curții Constituționale. Ea dă un răspuns în două puncte.
În primul punct arată că toți cei care au comis infracțiuni și care, dacă li s-ar fi împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege în perioada dintre cele două deciziii ale CCR, respectiv o perioadă de patru ani, beneficiază de dreptul de a face o cerere de contestație în anulare – o cale extraordinară de atac – prin care cere să i se recunoască faptul că s-a împlinit prescripția – practic să înceteze procesul penal împotriva lui.
În punctul 2 vine și spune că cei care au fost judecați și s-a pus în discuție prescripția, dar nu a fost acceptată de către instanță, aceștia nu pot face contestația în anulare prin care să solicite din nou intervenția prescripției. Este o absurditate fără limite.
De ce spuneți că este o absurditate?
Deoarece se face discriminare între inculpați. Adică, în cauzele în care instanțele au spus „nu ți se aplică prescripția” și care au încălcat astfel decizia CCR, vine Înalta Curte și spune că bine au făcut să nu respecte decizia CCR… Sunt curios cum va motiva Înalta Curte decizia, dar nu ai cum să motivezi un lucru prost. De două ori nu e în regulă.
Care credeți că era soluția corectă?
Soluția corectă era ca Înalta Curte să respingă cererea ca inadmisibilă. Decizia a venit la cererea mai multor Curți de Apel, ai căror judecători, în supușenia lor, ei simt nevoia să aibă pe cineva deasupra care să le confirme ce trebuie să facă. Nu aveau de ce să facă asta deoarece deciziile CCR sunt cât se poate de clare, cel puțin astea două care spun că din 25 iunie 2018, când s-a dat prima decizie, și până în 26 iunie 2022, când s-a dat a doua decizie, nu a mai existat întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
