CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Companiile Auchan și Ceetrus România au fost învinse la Judecătoria Cluj-Napoca de către o persoană cu handicap aflată în scaun rulant, care a obținut obligarea celor două pârâte la amenajarea de trasee accesibile utilizatorilor de scaun rulant în centrul comercial din cartierul clujean Iris, cât și la plata unor daune morale de 50.000 lei.
Solutia pe scurt: ”Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. S., în contradictoriu cu pârâtele CEETRUS ROMANIA SRL şi AUCHAN ROMANIA SA, cu citarea intervenientului forțat CONSILIUL NAŢIONAL PENRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Obligă pârâtele, în solidar, la anularea situației create prin discriminarea reclamantei pe bază de handicap și, în consecință, obligă pârâtele, în solidar, la adaptarea clădirii în care funcționează Centrul Comercial Auchan Iris, situat în Cluj-napoca Bulevardul Muncii, nr. 1-15,, în acord cu dispozițiile Legii nr. 448/2006 și ale NP 051-2012 astfel încât să permită accesul neîngrădit al utilizatorilor scaunului rulant la toate serviciile și spațiile destinate publicului, astfel:
-să adapteze circulația verticală între fiecare dintre nivelele Centrului comercial Auchan Iris (demisol, parter şi etaj) prin amenajarea de trasee accesibile utilizatorilor de scaun rulant în zona fiecărei dintre cele două intrări principale, în imediata apropiere a scărilor şi trotuarelor rulante existente, care să fie integrate în sistemul de circulaţie obişnuit din interiorul construcţiei, prin instalarea a câte unui ascensor accesibil pentru utilizatorii de scaun rulant, în conformitate cu normele tehnice din NP 051-2012;
-să respecte în continuare normele tehnice prevăzute la cap. IV Secţiunea 6 din NP 051-2012, privind amenajarea locurilor de parcare;
-să adapteze grupul sanitar destinat utilizatorilor scaunului rulant în sensul montării suportului pentru hârtia de toaletă conform normativului şi a asigurării funcţionalităţii sistemului de alarmă pentru situaţii de urgenţă, precum şi să respecte în continuare restul obligaţiilor privind conformitatea grupului sanitar cu prevederile normativului NP 051-2012.
Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamantei suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de retragere sau suspendare de către autorităţile emitente a autorizaţiei de funcţionare a pârâtelor cu privire la activităţile desfăşurate în Centrul comercial Auchan Iris.
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
Extras din motivarea sentinței: ”Din probele administrate în cauză rezultă că Centrul comercial Auchan Iris, deţinut şi exploatat de către pârâte, nu este adaptat la nevoile persoanelor cu handicap, accesul persoanelor dependente de scaunul rulant la spațiile și serviciile destinate publicului fiind restricționat.
Instanţa reţine că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, era cvasi imposibil accesul persoanelor cu dizabilităţi la etajul centrului comercial. Contrar celor susţinute de pârâta CEETRUS ROMANIA S.R.L. în răspunsul comunicat la notificarea reclamantei, din planşele fotografice depuse pe suportul optic aflat la 63 din vol. I al dosarului rezultă că accesul spre cele două ascensoare existente nu era destinat publicului. Cu precădere, din planşele fotografice rezultă că accesul în această manieră nu a fost nicidecum special destinat persoanlor cu dizabilităţi, lipsind marcajele sau indicaţiile în orice fel în acest sens. Totodată, uşile de acces nu erau deschise permanent, iar traseul urmat pentru a ajunge la ascensoare era obscur, prin holuri slab luminate, murdare şi insalubre în care se aflau depozitate diverse materiale şi obiecte (lustre vechi, cărucioare de cumpărături pline cu cartoane, saci de materiale de construcţii, resturi menajere, capcane şi otravă pentru rozătoare etc). De altfel, o parte din uşile de pe acest traseu, erau semnalizate ca fiind ieşiri de urgenţă.
În egală măsură, interiorul ascensoarelor era destinat transportului de marfă, aşa cum rezultă din starea acestora, cu pereţii loviţi/îndoiţi şi murdari.
Prin urmare, centrul comercial nu permitea accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, utilizatori ai scaunului rulant, respectiv nu era adaptată circulația verticală între fiecare dintre nivelele clădirii, la niciuna dintre cele două intrări principale ale centrului comercial.
În prezent, cu prilejul cercetării la faţa locului, dar şi din planşele fotografice depuse ulterior de părţi la dosarul cauzei, instanţa a constatat că pârâtele s-au preocupat de îmbunătățirea aspectului celor două ascensoare, în special a celui din latura vestică. În acest moment, traseele de acces sunt semnalizate, ascensoarele şi căile de acces sunt curate şi luminoase. Cu toate acestea, accesul nu este relativ facil întrucât, spre pildă, uşile de acces nu sunt glisante şi automate, asemenea celor dispuse la intrările principale, ci sunt în parte accesibile cu ajutorul unor mânere/clanţe sau prin acţionarea unui buton, acţiuni care presupun utilizarea mâinilor şi care îngreunează semnificativ transportul suplimentar al unui cărucior de cumpărături, iar traseele ce trebuie urmare nu sunt uşor de parcurs şi intuitive.
Or, lipsa accesului neîngrădit al reclamantei şi mai ales în condiții de egalitate cu ceilalți membri ai societății, în centrul comercial şi a unităţilor de comercializare din cadrul acestuia, constituie o discriminare pe bază de handicap, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 și art. 2 din Legea nr. 221/2010. (…_
Revenind la solicitările concrete ale reclamantei, în ceea ce privește petitul privind adaptarea circulaţiei verticale între fiecare dintre nivelele Centrului Comercial Auchan Iris, prin amenajarea de trasee accesibile utilizatorilor de scaun rulant, în zona fiecărei dintre cele două intrări principale, instanța observă că pârâții susţin că cererea reclamantei este excesivă şi depășește un nivel rezonabil, fiind suficiente amenajările deja efectuate, aşa cum au fost descrise supra.
Contrar acestor alegaţii, instanța apreciază că ambele trasee propuse de pârâte contravin atât prevederilor legale în vigoare la data realizării construcției, cât și prevederilor actuale, prin care este reglementată obligația de a remedia lipsa de acces (adaptare continuă). (…)
Mai mult, instanța apreciază că amenajarea unor trasee izolate, cu intrare prin partea laterală vestică a clădirii, respectiv prin parcarea subterană, contravine dezideratului intruziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni, instituind o separaţie clară a clienţilor centrului comercial în funcţie de dizabilităţi.
Aşadar, cele două trasee care implică şi utilizarea ascensoarelor din latura estică şi latura vestică nu întrunesc standardele de accesibilitate impuse de normele tehnice.”
În ce privește daunele morale, instanța a precizat următoarele:
”Prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligaţiilor constă în suferinţa pisihică produsă reclamantei prin faptul că aceasta, deşi avea dreptul să frecventeze centrul comercial asemenea oricărei alte persoane, în fapt, acest lucru nu a fost posibil din cauza conduitei neglijente a pârâtelor. Deosebit de relevant este faptul că această omisiune nu a fost singulară, iar suferinţa reclamantei nu a fost cauzată numai prin neglijenţa pârâtelor, ci şi prin faptele lor prin care au înţeles să o inducă în eroare pe reclamantă şi să o determine pe aceasta să încerce diverse uşi închise, trasee insalubre şi să circule cu ascensoare destinate tranportului de marfă, numai pentru a nu recunoaşte că nu exista, la acel moment, un traseu adaptat pentru circulaţia pe verticală a persoanelor cu dizabilităţi.
Aceste elemente au rezultat cu evidenţă din cercetarea la faţa locului unde instanţa a constatat cu propriile simţuri starea traseelor lungi şi lăturalnice, luminate deficitar, murdare, cu mirosuri specifice umezelii şi mizeriei, în care se aflau depozitate diverse resturi de materiale de construcţii şi menajere, dar şi capcane şi soluţii toxice pentru rozătoare, în comparaţie cu traseele principale care sunt luminoase, curate, cu muzică ambientală, amenajate în culori plăcute, uşor accesibile şi intuitive.
Or, faptul că pârâtele cunoşteau aceste aspecte, fiind conştiente de starea insalubră a coridoarelor care trebuie parcurse, de faptul că ascensoarele erau murdare şi lovite, că acestea puteau fi accesate numai de către persoane care deţineau chei/cartele pentru deschiderea uşilor şi cu toate acestea, au îndrumat o persoană care se deplasa cu ajutorul scaunului rulant, să parcurgă aceste trasee constituie motive suficiente pentru ca instanţa să reţină că reclamantei i s-a produs realmente o vătămare, fiind supusă unui tratament degradabil din partea pârâtelor.
În consecinţă, instanţa apreciază că întreaga situaţie la care a fost expusă reclamanta, s-a repercutat în planul psihicului al acesteia care a fost expusă unei suferinţe psihice. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul și vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social etc. (…)
În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.
Având în vedere toate criteriile expuse anterior, raportat la prejudiciul suferit efectiv de reclamantă care este o femeie tânără ce se deplasează cu ajutorul scaunului rulant şi care a fost iniţial împiedicată să frecventeze centrul comercial, iar ulterior indusă în eroare şi pusă în situaţii degradante de a apela la angajaţii pârâtelor pentru a deschide uşi şi a parcurge traseele descrise precedent, instanţa apreciază că suma de 50.000 lei reprezintă o indemnizaţie adecvată şi echitabilă pentru compensarea suferinţelor reclamantei.”
