O femeie a obținut anularea procesului verbal de constatatre a contravenției pentru alcoolemie, după ce a invocat că alcoolul depistat de etilotest se datorează consumului unor alimente fermentate (suc).

În schimb, unui bărbat, care a invocat că ar fi consumat struguri în ziua precedentă depistării în trafic cu alcoolemie, i s-a respins plângerea contravențională, în cazul său hotărârea fiind definitivă.

Diferența a făcut-o fișa eliberată de aparatul etilotest, certificată prin semnătură de agentul de poliție, care în prima speță lipsea, lipsă  dublată de lipsa mențiunii în cuprinsul procesului verbal a seriei aparatului etilotest folosit, pentru a se face dovada că a fost calibrat.

Redăm din ambele motivări cu mențiunea că hotărârea prin care s-a admis plângerea contravențională nu este definitivă.

Judecătoria Sebeș a dispus, la data de 15 iunie 2021, anularea procesului verbal de constatare a contravenției în cazul unei femei sancționată cu avertisment și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 90 de zile, valoarea alcoolemiei în aerul expirat a fost de 0,05 mg/l.

,,Petenta, prin avocat, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință să se dispună anularea procesului-verbal atacat și implicit a sancțiunii complementare de suspendare a permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile, fără cheltuieli de judecată. Solicită ca instanța, pe lângă motivele arătate pe larg în contestație, să aibă în vedere alcoolemia deosebit de mică reținută în sarcina contravenientei, aceasta fiind de 0,05mg/l alcool în aerul expirat, acest lucru fiind justificat prin aportul de suc care este posibil să fi fermentat după câteva ore după ce a fost ingerat, așa cum s-a arătat și prin depoziția martorului audiat la acest termen. De asemenea, arată că potrivit Biroului de Metrologie Legală etilotestul este un mijloc de recepție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat însă acesta nu conferă date suficient de exacte, astfel încât apreciază că ar putea interveni și oarecum o marjă de eroare aferentă aparatului cu care a fost testată, aspecte care solicită a fi coroborate și cu conduita petentei, aceasta nu obișnuiește să consume alcool și nu a mai fost sancționată contravențional până în prezent.

(…)

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în fapt, că în data de 06.02.2021 la ora 03:16 a fost oprită de agentul constatator pe raza localității Săsciori și a fost testată cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0.05mg/l alcool pur în aerul expirat. A arătat petenta că în ziua precedentă a consumat alimente fermentate, însă în dimineața zilei următoare a a avut niciun moment reprezentarea faptului că este sub influența băuturilor alcoolice, fiind încredințată că oțetul din baza alimentelor fermentate a fost într-o cantitate mică și alcoolul s-a metabolizat.

A apreciat petenta că nu se face vinovată de sărvâșirea faptei de conducere sub influența alcoolului, valoarea extrem de mica a alcoolemiei se datorează aportului de alimente fermentate, iar în ce privește aparatul etilotest, cu care a fost testată, a arătat petenta că acesta nu reprezintă un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar legiuitorul a stabilit obligația de a se utiliza în stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, tocmai pentru înlăturarea oricărei erori cu ocazia controlului.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 88 alin. 4 din OUG nr.195/2002.

(…)

La data 10.03.2021 intimata a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare (f.19-22), prin care solicită respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit. În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că fapta s-a comis după cum a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție, contravenția reținută fiind constatată de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. De asemenea, apreciază că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001.

În drept, intimata a invocat prevederile OG nr.2/2001, HG 1391/2006 și OUG 195/2002.

În probațiune, intimata a depus raportul întocmit de agentul constatator din data 08.03.2021 (f.23).

Intimata a solicitat judecarea și în lipsă.

A fost audiat martorul D.D.D.(f.37), declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal (…) încheiat la 06.02.2021 de (…), petenta a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul că în data de 06.02.2021 la ora 03:16 a condus auto VW cu nr. de înmatriculare (…) pe DJ 670C, iar în urma testării cu aparatul etilotest a reieșit valoare de 0,05 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta fiind constatată cu ajutorul aparatului alcool test, înscrisul eliberat în urma testării purtând numărul(…). Totodată petentei i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturisme pe o perioadă de 90 de zile.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța reține că starea de fapt descrisă în procesul verbal de către agentul constatator nu coincide cu elementele probatorii aflate la dosarul cauzei. Astfel, deși se reține că valoarea alcoolemiei în aerul expirat a fost de 0,05 mg/l iar acest rezultat a fost consemnat în fișa cu nr.(…), această fișă nu se regăsește la dosarul cauzei, pentru a putea fi verificată de către instanță. Nici măcar nu s-a menționat în PV contestat care a fost aparatul etilotest folosit, indicându-i-se ca, în cazul în care instanța solicita, să poată fi depusă la dosar verificarea metrologică a acestuia. Este adevărat că Pv cuprinde mențiunea că petenta nu a solicitat să fie transportată la spital în vederea recoltării probelor de sânge, însă acest aspect nu acoperă lipsurile procesului verbal contestat.

Potrivit art.88 alin.5 din O.U.G nr.195/2002, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, or așa cum se consemnează în raportul polițistului petenta a refuzat să fie condusă la o unitate medicală în vederea recoltării probelor de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, ca atare alcoolemia a rămas stabilită doar cea în aerul expirat întrucât aceasta a fost voința petentei. Cu toate acestea, în lipsa depunerii la dosar a fișei eliberate de aparatul etilotest, certificată prin semnătură de agentul de poliție, în lipsa mențiunii în cuprinsul PV a seriei aparatului etilotest folosit, pentru a se face dovada că a fost calibrat, instanța nu poate reține ca temenice consemnările din actul sancționator atacat.

În speță, instanța constată că dubiul privind obiectivitatea celor constatate afectează temeinicia procesului verbal, fapt ce impune anularea acestuia. Acest lucru se impune și față de valoarea extrem de mică a alcoolului detectat de 0,05 mg/l, existând posibilitatea ca această valoare să fie rezultatul unei erori. Oricum, în lipsa datelor referitoare la aparatul folosit pentru măsurare, toate aceste aspecte sunt simple presupuneri care nu pot legitima menținerea ca valabil a unui proces verbal de sancționare contravențională, care în esență este un act care emană de la o autoritate și care nu ar trebui să aibă breșe în expunerea situației de fapt și a elementelor esențiale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției (…) nr. (…) încheiat la 06.02.2021 de către organul constatator I.P.J. Alba, motiv pentru care se impune anularea acestuia cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate prin acest proces verbal.

Tribunalul Arad, în schimb, a respins la data de 17 martie 2021 apelul formulat împotriva unei hotărâri de respingere a unei plângeri contravenținale într-o speță similară

,,Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3223/ 17.09. 2020 pronunțată în dosarul nr.(…) Judecătoria Arad a respins plângerea contravențională formulată de petentul B.B. împotriva procesului-verbal de contravenție (…) nr. (…)/12.10.2019 întocmit de (…).

Pentru a hotărî astfel, a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1305 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile prin procesul-verbal de contravenție (…), pe motiv că la data de 12.10.2019, ora 23:02 a condus autovehiculul cu nr.(…) pe raza localității Galșa, jud. Arad, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, aparatul alcooltest indicând o alcoolemie de 0,06 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, în ce privește fapta reținută (conducerea sub influența băuturilor alcoolice), judecătorul fondului a constatat că este dovedită prin buletinul de analiză depus la dosar de către intimat din care rezultă că petentul avea o concentrație de 0,06 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Petentul a contestat săvârșirea faptei, invocând faptul că nu consumase alcool, ci fructe (struguri și pere), cu aproximativ 6-7 ore înainte de momentul testării alcoolemiei, iar în urma procesului de fermentare a fructelor în organism a rezultat îmbibația alcoolică indicată de aparatul alcooltest.

Prima instanță a considerat că apărarea petentului nu poate fi primită, martorul audiat în cauză arătând că, într-adevăr a fost în ziua respectivă împreună cu petentul la cules de struguri, unde petentul a mâncat struguri și pere, după care au fost la un restaurant, însă nu l-a văzut consumând alcool. Totodată, martorul a arătat că nu a fost împreună cu petentul pe tot parcursul zilei și serii respective, iar controlul în trafic a avut loc la ora 23:00, astfel că declarația martorului nu exclude ipoteza ca petentul să fi consumat alcool după ce s-a despărțit de martor.

În ce privește scrisoarea medicală de la fila 46, eliberată de medicul de familie H.M., potrivit căreia „din procesul de digestie face parte și fermentația….care presupune apariția unor cantități mici de alcool…astfel putând rezulta o cantitate de alcool detectabilă în aerul expirat”, aceasta nu a putut fi reținută ca o opinie de specialitate certă, fiind prea generală și insuficientă, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, proba tehnică – buletinul de analiză depus la dosar de către intimat prevede o concentrație de 0,06 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar declarația martorului nu dovedește faptul că petentul nu ar fi consumat alcool pe parcursul zilei sau serii respective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul B.B. solicitând admiterea apelului și, în consecință, anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

În motivarea apelului, a criticat sentinței primei instanțe considerând motivarea instanței de fond ca fiind nelegală, având în vedere probatoriul administrat în cauză, fiind audiat un martor și fiind depuse înscrisuri.

A arătat că, din declarația martorului audiat în prezenta cauză rezultă foarte clar faptul că petentul nu a consumat alcool și nu consumă alcool de obicei, martorul arătând că a fost împreună cu acesta la cules de struguri. Martorul audiat este coleg de servici cu petentul și călătoresc zilnic împreună, cu mașina acestuia .

De asemenea, din scrisoarea medicală depusă de către petent la dosarul cauzei, rezultă că în urma consumului de fructe se poate produce o fermentație în corpul uman în urma căreia pot rezulta urme de alcool în aerul expirat.

Astfel, din scrisoarea medicală depusă de către Institutul de Medicina Legală din Timișoara se arată că principiul analitic încorporat în majoritatea instrumentelor de măsurare a concentrației de alcool etilic în aerul expirat este spectroscopia în infraroșu, care însă nu este complet specifică pentru identificarea alcoolului etilic, valoarea acestor aparate putând fi influențată de alte substanțe volatile în proba de aer expirat.

A susținut că din aceste acte medicale rezultă că, este posibil, să consumi o anumită cantitate de struguri, iar aparatul alcool test să o detecteze o mică cantitate de alcool.

Instanța de fond a arătat ca declarația martorului nu poate fi primită, deoarece martorul nu s-a aflat pe toată durata zilei cu petentul, iar petentul a fost oprit la ora 23 seara, ori pentru acesta situație a solicitat încuviințarea martorului P.G., care este tatăl petentului, acesta fiind împreună cu fiul și soția în autoturism în acea seară.

Mai mult, susține că tatăl petentului poate confirma aspecte cu privire la atitudinea agentului constatator care nu i-a comunicat petentului faptul că poate contesta proba biologică la Spitalul Județean Arad și, chiar dacă petentul a arătat agentului constatator că dorește să conteste proba biologică, agentul constatator i-a întors spatele și a plecat, iar în raportul întocmit de acesta arată că petentul a refuzat acest lucru, fapt neadevărat.

Solicită încuviințarea cererii de probațiune cu martorul P.G.

În drept a invocat art. 466 -467 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul dePoliție al Județului Arad a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivarea apelului a arătat că procesul verbal întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001, apelantului nefiindu-i pricinuită nici o vătămare care potrivit art. 175 din Noul Cod de procedură civilă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Susține că instanța de fond, în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, motivele indicate de către petent nefiind susținute de dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită față de cea consemnată în procesul verbal.

În ce privește alegațiile petentului referitoare la cantitatea de alcool îngurgitată și la modalitatea de efectuare a controlului (conform celor consemnate în raportul polițistului rutier), față de pericolul social pe care îl prezintă pentru siguranța circulației pe drumurile publice conducerea autovehiculului sub influenta băuturilor alcoolice, indiferent de o eventuală limită inferioară a alcoolemiei, apreciază că este imperios necesară sancționarea contravenției săvârșită indiferent de îmbibația alcoolică determinată în urma testării cu aparatura certificată din dotarea agentului constatator, relevantă în speță fiind prezența alcoolului în aerul expirat.

Consideră că lipsa unor dispoziții referitoare la un prag minim pentru alcoolemie, în cazul contravenției este justificată de pericolul pe care îl prezintă alcoolul pentru siguranța circulației rutiere, astfel că legiuitorul a înțeles să sancționeze conducerea de autovehicule sub influenta băuturilor alcoolice indiferent de cantitatea de alcool consumată de conducătorii auto și de o eventuală limită inferioară a alcoolemiei.

Petentul a fost testat cu un mijloc tehnic dovedindu-se prezența în aerul expirat a alcoolului, așa încât obligația agentului cu privire la solicitarea probelor biologice nu există, intervenind doar în momentul în care ar fi existat indiciile temeinice ale săvârșirii unei infracțiuni de către petent.

Având în vedere afirmațiile petentului referitoare la îngurgitarea unei cantități de fructe, conform prevederilor legale, agentul a utilizat aparatura din dotare destinată special pentru determinarea valorii alcoolului pur în aerul expirat, nicidecum a acidului gastric provocat de ingerarea și fermentația unei cantități de fructe, aparatul alcooltest indicând valoarea de 0,06 mg/1 alcool pur în aerul expirat.

Apreciază că la o verificare cu etilotestul aflat în dotarea unităților de poliție rutieră nu contează cantitatea de oțet, fructe sau alte alimente consumate de conducătorii auto, deoarece toate alimentele, fructele ingerate trec printr-un proces de fermentație bacteriană care poate produce în combinație cu sucurile gastrice doar gaze intestinale în bolul gastric, nicidecum vapori de alcool pur care să determine valori pozitive ale etilotestelor utilizate de Poliția Română, cunoscut fiind că organismul uman nu funcționează pe principiul „fabricii de alcool”, nefiind posibilă transformarea alimentelor în drojdii în exces din care corpul să producă alcool pur care să fie absorbit în sânge.

Potrivit destinației și scopului utilizării acestui aparat tehnic certificat, în etilotest iese la iveală doar alcoolul pur consumat de respectivul șofer, astfel că invocarea consumului de alimente sau fructe fermentate nu are o bază legală sau științifică care să conducă la schimbarea soluției primei instanțe.

Așa fiind, consideră că îngurgitarea unei salate acetate, gogonele sau castraveți murați, etc. sau consumul fructelor dulci, a merelor verzi nu au absolut nici o relevanță la o testare cu etilotestul sau la o analiză de sânge, situație în care alcoolemia depistată de aparatura din dotarea poliției rutiere provine strict din alcoolul pur consumat, adică îngurgitarea substanței denumită etanol, total diferită ca formulă chimică fată de alte substanțe de fermentație.

Drept urmare, arată că se opune administrării oricăror alte probe care nu au legătură cu cauza, nefiind prevăzute de lege și care nu conduc la dezlegarea pricinii câtă vreme temeinicia și legalitatea procesului verbal au fost dovedite cu mijloace tehnice certificate.

În probațiune a depus decizia civilă nr. 442 pronunțată în 08,10.2020 de Tribunalul Arad în dosarul (…)/55/2019 într-o speță similară, prin care instanța de apel a respins solicitările reclamantului ca neîntemeiate.

În drept a invocat prevederile art. 201, 205 și art. 471 alin.5 din Legea 134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul de față prin prisma efectului devolutiv, conform prevederilor art.476 alin.1, ale art. 477 și ale art. 479 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele :

Apelul este nefondat.

Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, nefiind identificate motive care să conducă la anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii aplicate și anulării sancțiunii complementare prin care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, astfel cum solicită prin plângerea formulată în primă instanță.

Este neîntemeiat motivul de apel prin care se invocă greșita interpretare a probelor administrate de către prima instanță.

Prima instanță a înlăturat în mod corect din probațiune declarația martorului propus de petent care a confirmat că a petrecut o parte din zi alături de petentul apelant la cules de struguri, relatând aspecte de care a luat cunoștință personal, respectiv, că în perioada de timp petrecută împreună cu petentul acesta nu a consumat alcool, ci doar fructe care i-ar fi putut produce alcoolemia depistată în aerul expirat.

Ori, apelantul a fost oprit în trafic și supus controlului etilotest în seara zilei respective, la orele 23:00, iar față de această stare de fapt, prima instanță a opinat corect, apreciind că în intervalul de timp scurs de la momentul despărțirii celor doi și până la ora controlului, martorul nu poate ști dacă apelantul a consumat sau nu alcool.

Referitor la critica înlăturării din probațiune a înscrisurilor extrajudiciare depuse de apelantul petent, instanța de apel urmează a respinge critica ca neîntemeiată, deoarece punctul de vedere exprimat de medicul de familie prin scrisoarea medicală eliberată apelantului de la f. 46 fond și comunicatul întocmit de Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul IML Timișoara de la f. 55, nu analizează elemente obiective ce privesc situația apelantului de la momentul constatării alcoolemiei de 0,06 % în aerul expirat și nu exclud posibilitatea ca aceste valori să fie reale, ci vorbesc despre faptul că concentrația de alcool depistată în aerul expirat poate fi influențată și de alți factori cum ar fi prezența unor substanțe volatile în proba de aer expirat care pot apărea în timpul cetogenezei.

Apelantul contestă nefondat săvârșirea contravenției de conducere a unui autoturism sub influența alcoolului, atribuind nefondat prezența unei valori de 0,06 mg/l concentrație alcool în aerul expirat, identificată cu alcooltestul, f. 23 fond, pe fondul consumului de fructe care au fermentat în organism.

În acest sens avem în vedere și Raportul agentului constatator de la f. 22 fond care prezintă, în rezumat, discuția avută cu petentul anterior testării alcoolscop, susținând că petentul a recunoscut că a consumat un pahar mic de țuică în acea seara la un priveghi la capela din Galșa, fiind nevoit să urce la volan deoarece niciunul din ocupanții autoturismului nu dețin permis de conducere.

Susținerile de mai sus sunt confirmate de colegul de echipaj al agentului constatator care susține că a asistat la discuție, fapt ce rezultă din Raportul întocmit, depus la f. 20 fond.

Deși aceste înscrisuri au fost depuse în probațiune de Inspectoratul de Poliție Județean Arad la dosarul cauzei de fond, conținutul lor fiind cunoscut de petent și de apărătorul acestuia, nu a fost contestată veridicitatea afirmațiilor din raportul agentului constatator nici prin plângere și nici apelul declarat. Totodată, reținem că prima instanță nu le-a valorificat în probațiune, nefăcând referiri la cele statuate în cuprinsul acestora.

Din cuprinsul raportului testării, reținem că aparatul a fost identificat cu etilotest (…) număr, dar și cu mențiunea înscrisă în coloana II că a fost calibrat, prin urmare, agentul constatator a făcut dovada testării apelantului cu un mijloc tehnic certificat, respectând cerința impusă de prevederile art. 192 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002, republicată privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006.

Potrivit art. 192 alin. 1 precitat „ (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, i se reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile stabilite la art. 194 alin. (1).”

Potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege „Când conducătorul vehiculului solicită recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta va fi însoțit de polițistul rutier la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală, iar după recoltare i se va elibera o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru cel mult 15 zile, a cărei valabilitate este de 24 de ore de la cea de-a doua recoltare de probe biologice.”

Nu în ultimul rând, conform prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002, republicată privind circulația pe drumurile publice „(2)Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

Prin urmare, potrivit legii, reținem că legiuitorul român nu a stabilit limite minime ale valorii concentrației de alcool pur în aerul expirat, pentru a înlătura caracterul contravențional al faptei, ci doar limita maximă de cel mult 0,40 mg/l, peste această valoare, fapta constituind infracțiune.

Petentul avea posibilitatea legală de a contesta rezultatul testării făcută de agentul constatator prin solicitarea de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, contraprobă despre care nu există indicii certe că ar fi cerut-o, nefiind indicată solicitarea în cuprinsul obiecțiunilor formulate la procesul verbal de contravenție întocmit, polițistul rutier nefăcând vorbire nici despre faptul că i-ar fi pus în vedere că poate recurge la o astfel de testare suplimentară, iar petentul a refuzat.

Potrivit textelor de lege evocate, reținem că recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei reprezintă o opțiune facultativă a persoanei supusă controlului în trafic, obligația agentului constatator constând în informarea persoanei că i pot recolte probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei în sânge suplimentar constatărilor realizate pe calea testării alcoolului în aerul expirat, însă lipsa acestei testări suplimentare nu afectează valabilitatea actului de sancționare întocmit.

Fiind îndeplinite cerințele impuse de legiuitor prin art. 109 alin. 2 și art. 192 alin. 1 și 2 din actul normativ precitat, tribunalul reține că intimatul a probat în sarcina petentului existența alcoolului pur în aerul expirat, în concentrație de 0,06 mg/l, prin urmare, în mod corect s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din același act normativ care sancționează cu titlu de contravenție, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul [..] a faptei de conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

În privința sancțiunii principale a amenzii aplicată la minimul prevăzut de lege și a celei complementare de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, reținem că sunt legal aplicate și proporționale cu gradul ridicat de pericol social al faptei evaluat și stabilit de către legiuitor cu ocazia incriminării contravenției prevăzută de art.102 alin. 3 din OUG nr.195/2002, republicată pentru care se aplică amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei în discuție.

Prin urmare, ne aflăm în prezența unei contravenții de pericol care, din punctul de vedere al legiuitorului trebuie sancționată aspru prin aplicarea unei amenzi în cuantumul ridicat stabilit de legiuitor, dar și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule o perioadă de 90 de zile, scopul urmărit de legiuitor fiind de a descuraja săvârșirea acestui tip de fapte în viitor.

Nu există temeiuri pentru anularea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului apelantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, deoarece această sancțiune se aplică de drept, în virtutea legii, neputând fi înlăturată de către judecătorul cauzei, aplicarea ei fiind impusă de prevederile art. 102 alin.3 lit. a) din OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002, republicată și ale art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevăd că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei săvârșite, având rolul de a da eficiență sancțiunii principale aplicate și de a obliga persoana sancționată contravențional să conștientizeze gravitatea faptei săvârșite și să prevină în viitor săvârșirea unor fapte similare pentru care se aplică respectiva sancțiune complementară.

Scopul aplicării sancțiunii contravenționale complementare în materie rutieră și intenția neechivocă a legiuitorului de aplicare a acestor sancțiuni în funcție de tipul și gravitatea contravenției sunt stabilite expres de legiuitor în cuprinsul art. 96 alin.1 și 2 din OUG nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002 și rezultă din sintagma „sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului”, prin urmare, în raport cu aceste prevederi legiuitorul exclude posibilitatea legală de a înlătura aplicarea sancțiunii complementare, o interpretare contrară neputând fi primită, deoarece ar echivala cu refuzul nejustificat de aplicare a legii în limitele și spiritul ei, dar și cu depășirea competențelor judecătorului într-o atare ipoteză, lucru nepermis.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul declarat de petentul B.B. (…) împotriva sentinței civile nr. 3223/ 17.09. 2020 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. (…).”

Ideea articolului a apărut ca urmare a articolului publicat de Alba24.

Comments

comentarii