Amantă bătută de soție și lăsată dezbrăcată în drum. Inculpata a recunoscut tot la parchet: ”Nu am mai suportat”

Un bărbat de 34 de ani și soția lui sunt cercetați penal pentru că au atras-o într-o cursă și au batjocorit-o pe amanta lui, cu care avea o relație de 6 ani și care, culmea, e verișoară cu soția.

Toată povestea este consemnată într-un dosar penal de la Tribunalul Giurgiu, care a fost întors la procuror după ce judecătorul a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu cei doi pe motiv că au fost greșit încadrate faptele.

”La data de 04.12.2020, în jurul orelor 19:40, persoana vătămată C., aflându-se în extravilanul satului Vlad Tepes, jud. Giurgiu, în autoturismul inculpatului A.V. (amantul persoanei vătămate) a fost surprinsă de inculpata A.I (soția inculpatului A.V.- care a fost dusă, anterior de inculpat, în locul unde trebuia să ajungă cu persoana vătămată, respectiv, în scopul surprinderii și batjocoririi acesteia, deoarece avea la cunoștință de relația lor) a fost lovită în zona capului și a fost trasă de păr, și, totodată, deposedată de o pereche de cercei de aur, un telefon mobil marca Xiaomi Redmi de culoare neagră, precum și de hainele pe care le purta la acel moment, de către ambii inculpați. A fost lăsată să plece pe jos, către casă, fără haine pe ea.

În aceeași seară, după săvârșirea faptei, inculpata A.I., fiind susținută moral de soțul său A.V, având telefonul persoanei vătămate C. în posesie – fiind deja împosedat – a intrat în aplicația messenger facebook și a trimis mai multor persoane precum și în contul aplicației facebook și a postat în secțiunea poveste a contului – un fișier audio video (care anterior a fost transmis soțului său), în care persoana vătămată se afla dezbrăcată, prezentând explicit o activitate sexuală, fiind văzut/vizualizat de L.M și V.P.E, precum și de alte persoane. Filmulețul a fost făcut de persoana vătămată, anterior săvârșirii faptei din data de 04.12.2020, la cererea lui A.V. și trimis de pe aplicația whatsapp. Telefonul a fost identificat și ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la adresa inculpaților.

La data de 14.01.2021, a fost încheiat un proces-verbal de către organul de cercetare penală din care a reieșit faptul că, în data de 13.01.2021, la ora 13:40, a primit prin intermediul aplicației whatsapp o înregistrare audiovideo în care persoana vătămată aflată în Spania, a expus evenimentul petrecut în data de 04.12.2021. Astfel, aceasta a arătat că, pe data de 04 decembrie, A.V. a intrat la ea pe messenger pe facebook și a întrebat-o ce face. Ea i-a spus că e în baie și a rugat-o să îi trimită un videoclip cu ea. Ea i-a trimis un videoclip (cel în care se afla dezbrăcată) și au stabilit ca pe seara să se întâlnească.

În jurul orelor 18:45, a venit la ea și i-a spus să iasă la o cafea. A mers cu el, a cumpărat o cafea de la un magazin – așa cum reiese și din redarea imaginilor ridicate și aflate la dosarul cauzei – s-a urcat în mașina acestuia și au mers la terenul de fotbal. Ajunși acolo, au stat de vorbă, iar suspectul A.V. a observat că își luase alt telefon – cel pe care l-a și sustras împreună cu soția sa. După câteva minute, a apărut soția lui, a deschis ușa de la mașină, a înjurat-o, a început să tragă de ea și de pantalonii ei ca să ii dea jos și a simțit că îi umblă la urechi ca să îi ia cerceii. După ce i-a luat, A.V a lovit-o cu pumnii în ureche și în cap. A.V a ținut-o ca soția sa, A.I., să o dezbrace. După, au dat-o jos din mașină, A.I. a luat-o de păr și a târât-o pe câmp, unde era pământ. Acolo i-a tras bluza jos, iar capotul se afla deja în mașină, pentru că și l-a dat ea, fiind cald.

Persoana vătămată a arătat că A.V. a bătut-o și a dezbrăcat-o de bluza de pe ea. Cei doi au lăsat-o pe câmp dezbrăcată, fără cercei și fără telefon. I-au spus că se vor duce la sora ei și îi vor spune ce i-au făcut. Deși persoana vătămată i-a rugat să nu plece, să nu o lase așa acolo și să nu se ducă la sora ei, aceștia au plecat cu mașina și cu toate lucrurile care îi aparțineau.

Persoana vătămată a arătat că s-a ridicat și a fugit acasă, a spart lacătul, a intrat în casă pentru că avea cheile în capotul lăsat în mașină, a intrat în casă, și-a luat haine și a sunat-o pe sora sa, căreia i-a spus ce s-a întâmplat. Deși a vrut să se ducă la poliție, s-a gândit că se face de râs, trebuia să plece și în Spania a doua a zi și nu a mai făcut-o. Sora sa a venit și, când a văzut-o în ce hal e, a început să plângă. Au sunat la ei – la suspecți- ca să îi dea telefonul și celelalte obiecte, rămânând ca măcar să îi dea telefonul, dar a fost înjurată, amenințând că lui nu îi e frica de nimeni. La 4 dimineața, a plecat cu autocarul spre Spania și a fost sunată, fiind înjurată, și a aflat că a fost distribuit videoclipul către toți prietenii ei. Persoana vătămată a arătat că, în momentul în care o să vină în tară, o să dea o declarație, arătând că este șocată de ceea ce s-a întâmplat.”, se arată la dosar.

Soția: ”Am vrut să mă răzbun”

Inculpata A.I a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute de procuror. Astfel, aceasta a declarat următoarele: „Pe data de 04.12.2020 am plecat cu sotul meu in satul Vlad Tepes, cu mașină acestuia marca Mercedes Vito pentru ca acesta sa discute cu C. si ca aceasta sa inteleaga ca nu mai este nimic. Eu m-am dus pentru ca doream ca aceasta sa inteleaga ca nu mai trebuie sa aiba o relatie cu sotul meu, noi fiind verisoare.

C.  nu cunostea ca ma duc si eu cu sotul meu, fapt pentru care eu am ramas pe camp lângă terenul de fotbal, unde stiam ca o sa vina cei doi. Sotul meu a plecat dupa C. _ si eu am asteptat acolo. Au venit dupa aproximativ 15- 20 de minute. Era deja intuneric. Eu am văzut mașină si locul unde a oprit si am asteptat cateva minute si m-am dus spre mașină. Ajunsa la mașină am deschis portiera pasagerului fata dreapta unde se afla C.  dezbrăcată, era doar in chiloti, hainele se aflau la picioarele acesteia in mașină. M-am enervat, am luat-o de par, ne-am lovit reciproc. In inclestarea noastra i-am smuls cerceii de la urechi, pe care i-am aruncat ulterior împreună cu hainele. Sotul meu a intervenit in apararea mea si ca sa ne desparata a lovit-o pe C. Aceasta a ramas lângă mașină, dezbrăcată si noi am plecat, eu fiind foarte suparata/nervoasa de ceea ce s-a întâmplat. Telefonul lui C. a ramas in mașină. L-am luat cu mine in casa, iar ulterior i-am postat pe contul sau de Facebook la secțiunea Story filmulețul pe care l-a primit sotul meu cu ea dezbrăcată. Nu am mai suportat 6 ani de zile cat a avut relatie cu sotul meu si pur si simplu am vrut sa ma razbun pentru ceea ce am indurat. Am trimis filmulețul si mai multor persoane din lista acesteia de prieteni.

Imi pare rau pentru cele întâmplate. Recunosc săvârșirea faptelor asa cum au fost descrise. Doresc incheierea unui acord de recunoaștere a vinotatiei. Sunt de acord sa prestez munca in folosul comunitatii.”, a declarata inculpata la parchet.

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, Tribunalul Giurgiu a trimis dosarul înapoi la procuror, precizând următoarele:

”Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției, tribunalul a apreciat că acesta nu întrunește condițiile de legalitate din prisma încadrării juridice a faptelor de lovire, respectiv de furt calificat, reținute în sarcina inculpatei A.I. Fără a respinge argumentul avut în vedere de procurorul de caz pentru reținerea a două infracțiuni distincte, respectiv de lovire și alte violențe și furt calificat, având în vedere împrejurările concrete și modalitatea de comitere a activității infracționale de către inculpata , tribunalul a apreciat că faptele inculpatei A.I care, în aceeași împrejurare, la data de 04.12.2020 a aplicat lovituri persoanei vătămate în scop de răzbunare și pentru a o deposeda pe persoana vătămată de bunurile pe care le avea asupra sa, realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie, și nu două infracțiuni distincte, de lovire sau alte violențe, respectiv furt calificat. Prin urmare, din acest punct de vedere, părțile au avut în vedere alte limite de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, decât cele incidente în raport de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, instanța a respins acordul de recunoaștere a vinovăției și a trimis cauza la procuror, în vederea continuării urmăririi penale, cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului. A apreciat că această soluție se impune deoarece, după cum în mod întemeiat s-a arătat în doctrină, printr-o eventuală modificare a încadrării juridice, instanța ar desființa în realitate acordul, în această ipoteză neexistând un consens între procuror și inculpat, ceea ce implicit ar duce la validarea unei negocieri inexistente și la o soluție ce nu are legătură nici cu voința procurorului și nici cu aceea a inculpatului. Dacă s-ar admite schimbarea de încadrare la instanță, ar însemna să se recunoască implicit că negocierea dintre procuror și inculpat și individualizarea pedepsei s-au întemeiat pe o altă normă de incriminare decât cea corectă, determinând, așadar, și o aplicare eronată a dispozițiilor art. 74 Cod penal.

S-a mai arătat că rolul instanței învestite cu soluționarea unui acord de recunoaștere a vinovăției este de a verifica stabilirea corectă a situației de fapt de către procuror, legalitatea acordului și a celor stabilite în cuprinsul acestuia (inclusiv în ceea ce privește corecta încadrare juridică) și dacă individualizarea pedepsei realizată de comun acord de inculpat și procuror corespunde gravității faptei, raportat la aceste aspecte putând doar admite sau respinge acordul, fără a-l modifica în vreun fel.”, se arată în motivarea Tribunalului Giuriu.

Curtea de Apel București a menținut hotărârea Tribunalului Giuriu: ”Curtea apreciază că faptele inculpatei A.I. care, în aceeași împrejurare, la data de 04.12.2020 a aplicat lovituri persoanei vătămate în scop de răzbunare și pentru a o deposeda pe persoana vătămată de bunurile pe care le avea asupra sa, ar putea realiza elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie, și nu două infracțiuni distincte, de lovire sau alte violențe și furt calificat

Este adevărat că potrivit art. 484 alin. 1 Cpp, dacă acordului îi lipsește vreuna din mențiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condițiile prev. la art. 482 și 483, instanța dispune acoperirea omisiunilor, sesizând în acest sens conducătorul parchetului, însă această procedură nu poate avea ca obiect decât acoperirea unor mențiuni formale și nu cele care fac obiectul negocierii dintre procuror și inculpat: fapta, încadrarea juridică, felul și cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia. Aceasta întrucât cel sesizat este conducătorul parchetului, iar procedura are drept consecință îndreptarea actului de sesizare și nu reluarea negocierilor, în urma cărora poate fi încheiat un nou acord și nu modificat cel dintâi. Corecta incadrare juridica este un aspect ce tine de legalitatea acordului de recunoastere a vinovatiei, astefl incat singura solutie posibila este cea de respingere a acestuia. Printr-o eventuală modificare a încadrării juridice, instanța ar desființa în realitate acordul, în această ipoteză neexistând un consens între procurer și inculpate, ceea ce implicit ar duce la validarea unei negocieri inexistente.”

Comments

comentarii