Achiziţionarea produselor pe internet. Consideraţii privind drepturile consumatorilor din perspectiva Ordonanţei de urgenţă nr. 34 din 4 iunie 2014

de av. Cosmin A. Chiorean, avocat asociat in cadrul SCA „Lapusan, Moscovits, Steopan si Asociatii”

Într-o eră a consumului peste limitele necesare şi utile, în contextul accesului aproape cvasiunanim la internet, achiziţionarea de produse oferite spre comercializare de către profesionişti prin intermediul site-urilor comerciale deţinute de aceştia, tinde să devină, treptat, regula.

Achiziţionarea acestor produse prin intermediul internetului presupune în mod evident existenţa unui consimţământ mutual al celor două părţi implicate, vânzătorul ori prestatorul de servicii pe de o parte şi cumpărătorul sau beneficiarul serviciilor pe de altă parte. Existenţa unui acord de voinţă al celor două părţii implicate se concretizează prin încheierea unui contract la distanţă.

În marea majoritate a cazurilor, vânzătorul sau prestatorul de servicii va fi un profesionist, persoană fizică sau juridică care acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie ori liberale iar cumpărătorul sau beneficiarul serviciilor va fi o persoană fizică, un neprofesionist, un consumator.

Pentru a oferi o protecţie sporită consumatorilor neprofesionişti, legiuitorul naţional postdecembrist a adoptat o serie de acte normative menite să protejeze interesele consumatorilor şi să asigure o informare corectă, completă şi precisă a acestora.

Piatra de căpătâi a acestei succesiuni de acte normative şi deopotrivă dreptul comun în materia protecţiei consumatorilor este reprezentat de Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Chiar la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se precizează faptul că: „Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează încalitate de consumatori.”

Prevederile Ordonanţei nr. 21/1992 sunt completate de o pluralitate de acte normative menite să reglementeze punctual ipoteze specifice in relaţia profesionist-consumator.

Un astfel de act normativ îl constituie Ordonanţa de urgenţă nr. 34 din 4 iunie 2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii. În preambulul ordonanţei de urgenţă se precizează că adoptarea acestei ordonanţe a fost impusă de necesitatea creării unui sistem unitar, bazat pe concepte juridice clar definite care să reglementeze cu exactitate aspectele raporturilor dintre comercianţi şi consumatori în cadrul Uniunii Europene. Ordonanţa de urgenţă este în esenţă o transpunere în dreptul naţional a prevederilor din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor.

În continuare vom face referire exclusiv la prevederile legale incidente în cazul contractelor de vânzare încheiate la distanţă prin intermediul internetului, între un vânzător profesionist şi un cumpărător neprofesionist, un consumator.

Fără intenţia de a fi exhaustivi, vom expune sintetic principalele drepturi şi obligaţii ce cad atât în sarcina vânzătorului profesionist cât şi în sarcina consumatorului.

Ordonanţa de urgenţă reglementează expres situţia contractelor de vânzare încheiate la distanţă, între un profesionist şi un consumator, fără prezenţa fizică simultană a acestora, prin utilizarea exclusivă a unui mijloc de comunicare la distanţă, aşadar şi prin intermediul internetului.

Un prim aspect ce trebuie precizat este că înainte ca un contract la distanţă să poată produce vreun efect obligatoriu asupra consumatorului, profesionistul este obligat conform art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă să îl informeze pe consumator în mod clar şi inteligibil cu privire la o serie de informaţii, printre care:

a) principalele caracteristici ale produselor;

b) identitatea profesionistului, cum ar fi denumirea sa comercială;

c) adresa poştală la care profesionistul este stabilit, precum şi, în cazul în care există, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de poştă electronică ale acestuia la care poate fi efectiv contactat, pentru a-i permite consumatorului să ia rapid legătura cu profesionistul şi să comunice cu acesta în mod eficient şi, dacă este cazul, adresa poştală şi identitatea profesionistului în numele căruia acţionează;

d) în cazul în care este diferită de adresa furnizată în conformitate cu lit. c), adresa poştală a locului în care profesionistul îşi desfăşoară activitatea şi, după caz, adresa poştală a profesionistului în numele căruia acţionează, la care consumatorul poate trimite eventualele reclamaţii;

e) preţul total al produselor şi serviciilor cu toate taxele incluse şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale sau de oricealtă natură sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate dinainte în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator, inclusiv perioada de valabilitate a ofertei sau a preţurilor;

f) modalităţile de plată, livrare, executare, data până la care profesionistul se angajează să livreze produsele şi, după caz, procedura profesionistului de soluţionare a reclamaţiilor;

g) în cazul în care există un drept de retragere, condiţiile, termenele şi procedurile de exercitare a dreptului respectiv;

h) acolo unde este cazul, informaţia potrivit căreia consumatorul va trebui să suporte costul aferent returnării produselor în caz de retragere şi dacă produsele, prin însăşi natură lor, nu pot fi, în mod normal, returnate prin poştă, costul aferent returnării produselor;

i) în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de retragere după formularea unei cereri, informaţia potrivit căreia consumatorul este obligat să achite profesionistului costuri rezonabile;

j) în cazul în care dreptul de retragere nu este prevăzut, informaţia conform căreia consumatorul nu va beneficia de un drept de retragere sau, după caz, circumstanţele în care consumatorul îşi pierde dreptul de retragere;

k) o menţiune referitoare la existenţa unei garanţii legale privind conformitatea produselor;

l) acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligaţiilor care îi revin consumatorului conform contractului;

m) acolo unde este cazul, existenţa şi condiţiile aferente avansurilor sau altor garanţii financiare care trebuie plătite sau oferite de consumator la cererea profesionistului.

La art. 8 din ordonanţa de urgenţă sunt precizate condiţiile de formă pe care trebuie să le respecte aceste contracte de vânzare încheiate la distanţă. Profesionistul este obligat să transmită informaţiile indicate anterior sau să pună la dispoziţia consumatorului respectivele informaţii într-un mod adecvat mijlocului de comunicare la distanţă utilizat, folosind un limbaj simplu şi inteligibil.

Profesionistul aduce la cunoştinţa consumatorului de o manieră clară şi foarte vizibilă, în mod direct, înainte ca acesta să facă comandă, informaţiile referitoare la principalele caracteristici ale produselor, preţul total al produselor cu toate taxele incluse şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale sau de orice altă natură şi acolo unde este cazul, durata minimă de valabilitate a obligaţiilor care îi revin consumatorului conform contractului.

Ordonanţa de urgenţă mai stabileşte că profesionistul este obligat să se asigure că, atunci când consumatorul face comanda, acesta din urmă recunoaşte în mod explicit că aceasta comandă implică o obligaţie de a plăti. Dacă pentru a face comandă este necesar să se activeze un buton sau o funcţie similară, butonul sau funcţia similară este etichetat/ă de o manieră lizibilă doar cu menţiunea “comandă ce implică o obligaţie de plata” sau o formulare neambiguă corespunzătoare, caresă indice că a face comanda implică obligaţia de a plăti profesionistului. Dacă profesionistul încalcă aceste prevederi, consumatorul nu are nicio obligaţie în temeiul contractului sau al comenzii.

Conform alineatului 3 de la acelaşi articol 8, site-urile comerciale trebuie să indice clar şi lizibil, cel mai târziu la începutul procesului de formulare a comenzii, dacă se aplică vreo restricţie în ceea ce priveşte livrarea şi care sunt mijloacele de plată acceptate.

Contractul la distanţă se va considera încheiat la momentul confirmării, pe un suport durabil, de către profesionist, a acceptării comenzii transmise de consumator.

Un aspect deosebit de important în cazul acestor contracte încheiate la distanţă este reprezentat de posibilitatea consumatorului de a se retrage discreţionar din contract.

Art. 9 din ordonanţa de urgenţă stabileşte în mod expres faptul că, în cazul contractelor încheiate la distanţă, consumatorii beneficiază de o perioadă de 14 zile pentru a se retrage din contract, fără a fi nevoiţi să justifice în vreun fel această decizie şi fără să fie obligaţi să suporte alte costuri.

Acest termen de 14 zile, curge în principiu din ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator, intră în posesia fizică a produselor. Legiuitorul deosebeşte între cazul în care consumatorul comandă printr-o singură comandă produse multiple care vor fi livrate separat (termenul va curge din ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator, intră în posesia fizică a ultimului produs), cazul livrării unui produs care constă în mai multe loturi sau piese (termenul va curge din ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator, intră în posesia fizică a ultimului produs sau a ultimei piese) ori situaţia în care există contracte pentru livrarea periodică de produse pe o perioada de timp determinată (termenul va curge ziua în care consumatorul sau o parte terţă, alta decât transportatorul şi care este indicată de consumator, intră în posesia fizică a primului produs).

La art. 10 din ordonanţa de urgenţă, se statuează că în cazul în care profesionistul nu a transmis consumatorului informaţiile privind dreptul de retragere, perioada de retragere de care poate beneficia consumatorul expiră abia la 12 luni de la sfârşitul perioadei iniţiale de retragere de 14 zile. Totuşi, dacă în interiorul termenului de 12 luni menţionat anterior, profesionistul transmite consumatorului infromaţiile privind dreptul de retragere, perioada de retragere va expira în 14 zile de la data la care consumatorul primeşte aceste informaţii.

Pentru exercitarea dreptul de retragere de contract, anterior expirării perioadei de retragere, consumatorul trebuie să informeze profesionistul cu privire la decizia sa de retragere din contract. În acest sens, conform art. 11 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, consumatorul poate fie să folosească un model de formular de retragere (prevăzut la punctul B din anexa la ordonanţa de urgenţă), fie să facă orice altă declaraţie clară prin care îşi exprimă decizia de retragere din contract.

Trebuie precizat că dreptul de retragere nu este absolut, fiind stabilite şi o serie de raporturi juridice în cazul cărora consumatorului nu îi este recunoascut dreptul de retragere. Cazurile de exceptare sunt prevăzute la art. 16 din ordonanţa de urgenţă.

În ceea ce priveşte obligaţiile profesionistului în cazul retragerii, arătăm că acesta trebuie să ramburseze consumatorului toate sumele pe care le-a primit drept plată din partea acestuia, inclusiv, după caz, costurile livrării, fără întârziere nejustificată şi, în orice caz, nu mai târziu de 14 zile de la data la care este informat de decizia de retragere din contract a consumatorului. Pentru rambursarea acestor sume, profesionistul va folosi aceleaşi modalităţi de plată ca şi cele folosite de consumator pentru tranzacţia iniţială, cu excepţia cazului în care consumatorul a fost de acord cu o altă modalitate de plată şi cu condiţia de a nu cădea în sarcina consumatorului plata de comisioane în urmă rambursării.

De precizat şi faptul că profesionistul nu este obligat să ramburseze costurile suplimentare în cazul în care consumatorul a ales în mod explicit un alt tip de livrare decât livrarea standard oferită de profesionist.

Exceptând cazul în care profesionistul s-a oferit să recupereze el însuşi produsele, profesionistul poate amâna rambursarea până la data recepţionarii produselor care au făcut obiectul vânzării sau până la momentul primirii unei dovezi din partea consumatorului conform căreia acesta a trimis produsele către profesionist.

Consumatorul va trebui să suporte doar costurile directe legate de returnarea produselor. Evidenţiem că şi de la aceată regulă există două excepţii, prima priveşte ipoteza în care profesionistul acceptă să suporte acele costuri, iar a doua situaţia în care profesionistul nu a informat consumatorul că aceste costuri de returnare trebuie suportate de consumator.

În final, precizăm faptul că toate aceste prevederi se vor aplica doar contractelor la distanţă încheiate ulterior datei intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, adică ulterior datei de 13 iunie 2014. În ceea ce priveşte termenele incluse în ordonanţa de urgenţă, acestea se interpretează drept termene exprimate în zile calendaristice, iar în cazul în care ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, profesionistul prelungeşte termenul în mod corespunzător.

Comments

comentarii