Avocat condamnat pentru lovirea și hărțuirea soției. ÎCCJ: ”Încheierea unei căsătorii nu dă dreptul soțului să urmărească sau să supravegheze partenerul de viață”

Un avocat din Baroul București a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție la 1 an și 6 luni înnchisoare cu suspendare pentru lovirea și hărțuirea soției.

În considerentele deciziei, printre altele, s-a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de hărțuire este reprezentat de acţiunile inculpatului de supraveghere a locului de muncă al persoanei vătămate și a traseului său până la domiciliu, inculpatul manifestând o atitudine turbulentă şi provocându-i acesteia o stare de temere, îndeosebi în condițiile exercitării agresiunilor fizice asupra sa.

”În acest context, s-a constatat că acţiunile inculpatului au fost săvârșite fără drept, neexistând o dispoziţie legală care să îi permită desfăşurarea acţiunilor de urmărire și supraveghere și, de asemenea, fără existenţa unui interes legitim privat (realizarea unui drept subiectiv) ori public (respectarea ordinii publice).

Încheierea unei căsătorii nu dă dreptul soțului să urmărească sau să supravegheze partenerul de viață, ci se bazează pe încredere și respect reciproc, valori ce derivă din sentimentele pe care și le poartă soții.

Desigur că dorința de a se împăca cu soția sa şi interesul pentru creșterea și educarea propriului copil justifică atitudinea inculpatului de a discuta cu celălalt părinte, de a se prezenta la locul de muncă al părţii civile, dar, în niciun caz, nu poate legitima acțiunile șicanatoare la care o supunea pe partea civilă, acțiuni care, de altfel, au indus acesteia o accentuată stare de temere, ce a determinat-o să solicite și să obțină chiar un ordin de restricție împotriva inculpatului.

Urmarea imediată principală a infracțiunii constă în încălcarea libertăţii persoanei, în împiedicarea desfăşurării unei vieţi normale din partea victimei, iar legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și această urmare rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

De altfel, inculpatul, avocat de profesie, a avut reprezentarea faptelor sale, fiind conștient că, prin acțiunile întreprinse, produce o stare de temere persoanei vătămate, fapta fiind comisă cu intenţie directă.”, a precizat ÎCCJ

Înalta Curte a respins apelul avocatului inculpat împotriva sentinței Curții de Apel București.

Inculpatul C.V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 al.2 C.p. rap. la art.199 al.1 C.p. (fapta din 14.07.2017), 1 an închisoare pentru  lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 al.2 C.p. rap. la art.199 al.1 C.p. (fapta din 14.11.2017) si 6 luni închisoare pentru hărţuire. Pedeapsa rezultantă este de 1 ani și 6 luni închisoare.  S-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani.

I s-a interzis inculpatului dreptul de a se apropia de locul de muncă al persoanei vătămate pe o perioadă de 5 ani.

Comments

comentarii