Cum a primit un general-maior o pedepsă mică cu suspendare pentru delapidarea serviciului secret al Armatei

Generalul-maior (r) Iulian Cristian Gherghe, fost locțiitor al comandantului Direcției Generale de Informații a Armatei, a fost condamnat recent, definitiv, la 1 an și 5 luni închisoare cu suspendare pentru delapidare și fals. Judecătorii ÎCCJ arată în motivarea deciziei că a contat faptul că a achitat prejudiciul de circa 180.000 dolari adus DGIA, dar și decoraţiile, titlurile şi distincţiile care i-au fost conferite inculpatului de-a lungul vremii.

Procurorii militari l-au acuzat pe generalul Gherghe că a delapidat o sumă de 179.400 de dolari din fondurile de război ale Direcției Generale de Informații a Armatei. Sesizarea parchetului a fost făcută de conducerea Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA), adică de generalul Marian Hapău.

Inculpatul a folosit o ștampilă cu semnătura șefului DGIA, generalul Marian Hapău. Timp de aproape un an de zile, generalul Gherghe a ținut banii într-un seif din biroul său de la Direcția Generală de Informații a Armatei. Ulterior, cu acești bani, și-ar fi cumpărat un teren și a ridicat o casă la Corbeanca.

La data de 28 februarie 2021, general-maior cu două stele Gherghe Gheorghe Iulian-Cristian a trecut în rezervă.

Prin rechizitoriul din 16 iunie 2021 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul general maior (r) A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen. fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

ÎCCJ a menținut pedeapsa rezultantă stabilită de Curtea Militară de Apel București de 1 an şi 5 luni închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante cu închisoarea de 1 an şi 5 luni aplicată inculpatului general maior (r) A., durata măsurilor preventive a reţinerii şi a arestării preventive care au fost dispuse în prezenta cauză, respectiv de la data de 27.03.2021 până la data de 17.07.2021, inclusiv.

S-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante cu închisoarea de 1 an şi 5 luni aplicată inculpatului general maior (r) A., pentru un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni.

”Instanţa de fond, având în vedere că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului legea nu prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, că acesta a recunoscut săvârşirea faptelor penale şi că a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, în temeiul art. 375 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a admis cererea prin care inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoaşterii vinovăţiei.

S-a reţinut că inculpatul Gherghe Iulian-Cristian a recunoscut, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, faptele reţinute în sarcina sa şi a descris în detaliu modul în care a procedat cu ocazia săvârşirii acestora.

Inculpatul general maior (r) Gherghe Iulian-Cristian a fost militar activ la data faptelor şi a exercitat, începând cu data de 01.09.2017, funcţia de locţiitor al directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării până la data de 28.02.2021, când a fost trecut în rezervă prin Decretul nr. 152 din 26.02.2021 al Preşedintelui României.

Prin declaraţiile date, inculpatul a arătat că, în perioada 2007-2013, a activat ca ofiţer în cadrul Direcţiei de Contrainformaţii şi Securitate Militară, subordonată Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, iar ulterior într-o altă structură a aceleiaşi instituţii.

Din luna septembrie 2017 a fost împuternicit, iar ulterior titularizat, pe funcţia de locţiitor al directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, funcţie pe care a eliberat-o la data de 28.02.2021, prin pensionare, şi că, în virtutea funcţiei de locţiitor al directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, avea atribuţii pe linie de activitate fînanciar-contabilă în cadrul unităţii, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea de operaţiuni financiar-bancare. Aceste operaţiuni nu puteau fi desfăşurate de inculpat singur, ci doar împreună cu directorul general, care aplica semnătura finală pe aceste documente, cu excepţia situaţiilor în care inculpatul se afla la comanda unităţii, când semna singur, însă pentru orice retragere de numerar din contul în valută (dolari SUA) al unităţii erau necesare două semnături, respectiv a sa şi cea a directorului general.

În cursul lunii noiembrie 2018, inculpatul a hotărât să retragă în interesul său personal o sumă de bani din contul în dolari SUA al DGIA, deschis la B., fapt pentru care a solicitat şi a primit de la B. documentele necesare pentru retragere, fiind posibil să le fi ridicat şi personal de la sediul acestei bănci, le-a completat la biroul său, la sediul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, menţionând datele necesare pentru retragerea în numele unităţii a sumei de 179.470 dolari USD, justificând în mod fals că retragerea de numerar se realiza pentru plată de acreditive, operaţiune care nu corespundea realităţii.

Inculpatul a declarat că a prezentat documentele respective colonelului D., iar acesta a aplicat pe ele ştampila DGIA., precum şi pe cea cu semnătura directorului general al acestei unităţi, fără a citi documentele.

Inculpatul a precizat că toate documentele bancare, atât cele pe care le-a întocmit pentru constituirea de depozite în numele C., cât şi cele pentru retragerea sumei de 179,470 dolari USD din contul bancar al acesteia, le-a completat olograf personal, după care le-a semnat în numele său tot prin aplicarea unei ştampile care conţinea semnătura sa, pe care o folosea pentru a semna, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, documentele financiar-contabile, ştampila fiind luată împreună cu celelalte obiecte personale de la unitate, ca urmare a pensionării, după care a distrus-o şi a aruncat-o la gunoi, la domiciliul său, fiind preluată de serviciile de salubritate, considerând că nu îi mai era necesară.

De asemenea, inculpatul a declarat că, după ce colonelul D. a ştampilat documentele bancare pe care acesta i le-a prezentat, inclusiv cu stampila cu semnătura comandantului DGIA, a luat aceste înscrisuri şi, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, s-a deplasat cu ele la sediul B. – Sucursala Lipscani, unde le-a depus în vederea retragerii sumei de 179.470 dolari USD, pentru aprobare şi programarea retragerii. Cu ocazia depunerii acestor documente la bancă, funcţionarul băncii a completat un înscris intitulat “Formular pentru programare reatrageri” pentru suma de 179.470 dolari USD. Inculpatul a precizat că a semnat acest formular, completând personal numele şi funcţia sa în cadrul C., iar în cursul săptămânii următoare s-a prezentat la sediul băncii şi a retras în numerar suma de 179.470 dolariUSD, ocazie cu care a semnat de primire chitanţa emisă de bancă, bani pe care i-a depozitat în seiful din biroul său, fără a spune cuiva despre această retragere de numerar.

Din această sumă, prin primăvara anului 2019, inculpatul a început să ia diferite sume pe care le-a folosit pentru a cumpăra un teren intravilan, de 678 mp, judeţul Ilfov, pe care dorea să construiască o casă, iar restul sumei retrase de inculpat din contul bancar al DGIA a folosit-o pentru construirea unei locuinţe personale pe terenul menţionat.

De asemenea, inculpatul a declarat că menţiunea pe care a făcut-o în înscrisul intitulat declaraţie cu privire la sursa fondurilor, cu ocazia retragerii sumei de 179.470 dolari USD, în care a arătat că aceasta consta în “vânzare imobil extern”, nu corespunde realităţii, fiind completată de acesta conform inspiraţiei sale de moment, pentru a indica o sursă a banilor.

Referitor la formularul B. intitulat “Anexa 2 – Solicitare constituire depozit în condiţii negociate”, completat olograf, prin care s-a solicitat, la data de 07.08.2018, constituirea pe numele C., din disponibilul bănesc existent în contul bancar x, deschis pe numele acesteia la B. S.A., a unui depozit bancar pentru suma de 1.428.000 USD, inculpatul a declarat că îşi recunoaşte scrisul executat la toate rubricile acestuia, menţionând faptul că data constituirii depozitului, scadenţa şi procentul dobânzii au fost completate de către el la sediul B. – Sucursala Lipscani, cu ocazia depunerii formularului, în aceeaşi zi sau la o zi după completarea celorlalte rubrici la sediul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Cu privire la dobândă, inculpatul a precizat că aceasta era stabilită de bancă în urma licitaţiei la care participa aceasta în sistemul bancar, astfel încât aceasta nu putea să fie cunoscută până în momentul depunerii formularului de constituire a depozitului.

Totodată, inculpatul a declarat că a procedat în acelaşi mod şi cu ocazia constituirii altor trei depozite bancare, din acelaşi cont al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, respectiv la datele de 13.11.2018, 21.05.2019 şi 03.12.2019, şi că după ce martorul D. a aplicat semnătura comandantului pe documentele respective, folosind suportul de semnătură tip ştampilă al acestuia, şi ştampilele rotunde, s-a deplasat de fiecare dată la sediul B. – Sucursala Lipscani, unde a depus formularele respective, completând la sediul băncii data constituirii depozitelor, scadenţa acestora şi dobânda stabilită.”, se arată la dosar.

Cum au motivat judecătorii ÎCCJ:

”În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate (1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., 7 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) din C. pen., 7 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi 1 lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 din C. pen.), Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a acestora, şi că, deşi orientate către minimul prevăzut de lege, ele sunt în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

În primul rând, este de menţionat faptul că limitele pedepselor au fost reduse succesiv, reţinându-se incidenţa circumstanţelor atenuante (art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., raportat la infracţiunea de delapidare şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals) şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Repararea integrală a prejudiciului cauzat C. a condus în mod corect la reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., raportat la infracţiunea de delapidare, însă aceeaşi împrejurare poate fi circumscrisă şi dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. privind efortul depus de inculpat pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii, pentru celelalte acuzaţii reţinute în sarcina acestuia (fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals). Deopotrivă, instanţa notează că inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., situaţie în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

Drept urmare, limitele speciale ale pedepselor s-au redus cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor privitoare la circumstanţe atenuante, ulterior fiind iar reduse, cu o treime, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., relaţiile sociale vătămate fiind cele ce apără normala desfăşurare a raporturilor de serviciu şi cele care privesc încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecinţe juridice, că faptele au fost săvârşite în condiţiile infracţiunii continuate şi ale pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului real şi ideal, precum şi că inculpatul a săvârşit faptele ca urmare a exercitării unei funcţii de comandă importantă în ierarhia Armatei României.

Totodată, s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului (este instruit şi integrat în societate, fiind căsătorit, având un copil major), conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) şi ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut şi regretat faptele comise, a reparat integral prejudiciul cauzat C. prin săvârşirea faptelor), precum şi posibilităţile sale de îndreptare (acesta dispunând de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său).

Referitor la instruirea inculpatului, Înalta Curte reţine că acesta a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie Ioan Vodă din Sibiu, specialitatea militară artilerie, Academia Tehnică Militară şi Facultatea de electronică şi informatică, Bucureşti, specializarea automatizarea conducerii acţiunilor de luptă ale trupelor de uscat, a urmat numeroase cursuri de pregătire: x, fiind ataşate la dosar diplomele care dovedesc urmarea acestor cursuri sau programe.

Instanţa are în vedere şi decoraţiile, titlurile şi distincţiile care i-au fost conferite inculpatului: 30.10.2002, Semnul Onorific în Serviciul Armatei pentru ofiţeri pentru XV ani de activitate; 22.05.2007, Insigna “Participant la misiuni în străinătate” cu simbol pentru a doua misiune; 30.11.2007, Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri pentru XX ani de activitate; 03.09.2012, Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofiţeri pentru XXV ani de activitate; 2013, Emblema “Onoarea Armatei României”, cu însemn de pace; 24.12.2006, Non Article 5 NATO Medal; 01.04.2016, Titlul Onorific de “Veteran”; 2016, Emblema de Onoare a Informaţiilor pentru Apărare; 2017, Ordinul “Virtutea Militară” în grad de “cavaler” cu însemn pentru militari; 2018, Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării; 2019, Emblema de Onoare a Medicinei Militare; 2020, Emblema de Onoare a Comandamentului Forţelor întrunite; 2021, Calitate de Veteran din teatrele de operaţii; 2021, Emblema de Onoare a Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului.

În referinţele din memoriul inculpatului, sunt menţionate şi misiunile externe executate: în perioada 04.10.2002-07.10.2003, Grupul de observatori militari, Etiopia-Eritreea; în perioada, 08.06.2006-08.12.2006, Detaşamentul Special Afganistan.

În plus, instanţa de apel are în vedere şi numeroarele caracterizări depuse de inculpat la dosar, date de colegi de la Şcoala Militară, colegi de serviciu, prieteni de familie şi vecini.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a procedat la individualizarea cuantumului pedepselor, orientându-le către minimul prevăzut de lege (astfel cum acesta a fost redus) raportat la pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul în care faptele au fost comise, cât şi de datele privind persoana inculpatului, alături de posibilitatea reeducării acestuia prin prisma scopului pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, având în vedere elementele obiective şi subiective ale cauzei, vârsta, mediul în care trăieşte şi modul de comportare în societate, Înalta Curte apreciază că inculpatul dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său, perioada petrecută în arest constituind, dincolo de caracterul său preventiv, şi un avertiment sever pentru acesta. În atare circumstanţe, şi instanţa de apel consideră că aplicarea pedepsei este suficientă, şi, chiar fără executarea acesteia, în condiţiile supravegherii conduitei sale pe o anumită perioadă, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte ca respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti.”

Comments

comentarii