CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Apel Oradea menține, prin decizia pronunțată astăzi, sentința de la fond, prin care un student de la Academia de Poliție ”Al. I. Cuza” a obținut daune materiale și morale pentru perioada cât a stat acasă până a a fost reînmatriculat după exmatriculare. Clujust a scris despre caz AICI
Soluția Curții pe scurt: ”Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Martin Andrei Dumitru in contradictoriu cu intimata Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza, impotriva sentintei nr. 571/CA/18.06.2021 pronuntate de Tribunalul Bihor.
Fara cheltuieli de judecata in recurs. Definitiva.”
Studentul, exmatriculat și reînmatriculat după ce a obținut în instanță anularea unei prevederi din Regulament, s-a îndreptat împotriva instituției pentru perioada cât a stat pe dinafară și a fost nevoit să se înscrie la o facultate cu taxă.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul M.A. a solicitat despăgubiri materiale și morale ca urmare a prejudiciului cauzat acestuia prin emiterea actelor administrative anulate ca nelegale de către Curtea de Apel Oradea.
Prima instanță, Tribunalul Bihor, a obligat Academia la plata, catre reclamant, a sumei de 3.218, 75 lei daune materiale, precum si la plata sumei de 4000 euro (sau echivalentul in lei la data platii), reprezentand daune morale
Extras din sentință: ”Tribunalul va aprecia în echitate cuantumul daunelor morale ce se vor acorda reclamantului, în raport de o apreciere rezonabilă a situației de fapt.
În acest sens, instanța va avea în vedere faptul că exmatricularea dintr-o instituție de învățământ superior este de natură, prin ea însăși, să producă o suferință ce este inerentă acestei proceduri, dar, în același timp, această se prelungește și ulterior, prin crearea unei stări de incertitudine materială (reclamantul beneficiind de indemnizație pe durata studiilor, precum și de asigurarea cazării și mesei), dar și prin afectarea reputației persoanei exmatriculate.
Însă, în același timp, în aprecierea cuantumului daunelor morale, în cauză trebuie avut în vedere și gradul culpei instituției de învățământ în crearea situației generatoare de prejudicii (culpă ce a constat în aplicarea ca atare a unei dispoziții regulamentare ce impunea studenților academiei de poliție exigențe suplimentare și mai ridicate decât cele minime impuse studenților altor unități de învățământ superior). Or, instanța apreciază că această culpă nu este una gravă, dat fiind specificul aparte al instituției de învățământ pârâte și dezideratul urmărit, respectiv acela al realizării unui nivel de pregătire cât mai înalt al absolvenților acesteia. Concomitent, instanța va avea în vedere faptul că reclamantul nu a fost străin de prevederile regulamentare anulate (semnând contractul de studiu ce făcea trimitere la acestea) și că acesta ar fi avut posibilitatea ca, prin conduita sa diligentă de a se pregăti în mod corespunzător pentru promovarea examenelor, să evite producerea prejudiciului.
Apoi, în ceea ce privește gradul în care a fost afectată reputația reclamantului, instanța reține că acesta se impune a fi evaluat, pe de o parte, prin prisma unui element agravant (constând în prezentarea reclamantului ca exemplu negativ în rândul studenților, dovedită prin declarațiile martorilor audiați), dar concomitent și prin prisma unui element care îl atenuează, respectiv faptul că reclamantul ar fi avut posibilitatea de a evita producerea acestei consecințe, astfel cum s-a arătat mai sus.
În același timp, intensitatea cu care au fost au fost percepute consecințele vătămării de către reclamant nu poate fi apreciată ca fiind foarte ridicată, având în vedere că exmatricularea a fost precedată de o perioadă de câteva luni în care reclamantul figura cu restanță la disciplina a cărei nepromovare a condus la exmatricularea sa, astfel încât nu se poate reține că acesta se bucura de o reputație ireproșabilă sub aspectul rezultatelor la învățătură.
Susținerile reclamantului, potrivit cu care legăturile sale de rudenie cu persoane ce dețin funcții de conducere în structurile M.A.I. ar conduce la o agravare a răspunderii patrimoniale a pârâtei nu pot fi reținute ca întemeiate, întrucât legăturile de rudenie ale reclamantului nu sunt imputabile pârâtei, iar pe de altă parte, tocmai caracterul notoriu al acestor legături ar fi trebuit să îl determine pe reclamant să aibă o conduită ireproșabilă, astfel încât să nu ajungă în situația de a i fi necesară aplicarea dispozițiilor regulamentare anulate.
Văzând cele expuse, instanța apreciază că acordarea unor daune morale în cuantum de 4000 euro reprezintă o justă și echitabilă despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului, urmând a fi admisă în parte cererea de chemare în judecată sub acest aspect, și respinsă în ceea ce privește restul pretențiilor.
