CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătorul Mircea Pușcaș din Oradea a fost achitat de acuzația DNA de către judecătorul Lucian Marian de la Curtea de Apel Cluj, care arată în motivare că ”din mersul evenimentelor ar rezulta cel mult o tentativă la înșelăciune”, dar ”analiza teoretică a acuzațiilor conduce spre concluzia invariabilă că faptele descrise nu constituie infracțiuni.”
Patru inculpați, între care judecătorul Pușcaș, au fost achitați, iar un al cincilea inculpat a decedat înainte de pronunțare. Mai jos este un extras esențial din motivare:
”Cu privire la presupusele infracțiuni de dare de mită, reținute în sarcina inculpaților Cocian Petru și Halas Mihai, luare de mită reținându-se în sarcina inculpatului Pușcaș Mircea și complicitate la dare și luare de mită reținute în sarcina inculpatului Teleptean Mihăiță,, instanța constată că, în esență, s-a reținut că inculpatul Pușcaș ar fi pretins de la inculpații Cocian si Halas, prin intermediul inculpatului Teleptean să cumpere de la cumnatul inculpatului Pușcaș, martorul C, un autoturism marca BMW la un preț mai mare decât cel real în același scop de a pronunța o soluție favorabilă inculpaților în cauza nr. …., aflată pe rolul Curții de Apel Oradea.
Din probele administrate nu rezultă când și cum ar fi fost săvârșită acțiunea de pretindere (cerere) a inculpatului Pușcaș prin intermediul inculpatului Teleptean pentru cumpărarea autoturismului, fiind probabil presupusă în contextul întâlnirilor dintre inculpații Cocian si Halas cu inculpatul Teleptean când mergeau la termenele de judecată în Oradea, coroborată cu relația de amiciție/prietenie dintre inculpații Pușcaș și Teleptean în preajma acelorași perioade și de împrejurarea că inculpatul Pușcaș s-ar fi întâlnit conjunctural cu inculpatul Teleptean și martorul C., când aceștia discutau despre vânzarea-cumpărarea unei mașini. În lipsa probelor de la care să pornească discuția privind elementele materiale ale infracțiunilor de dare și luare de mită, concluzia nu poate fi aceea decât că faptele nu există, concluzie care se răsfrânge și asupra presupuselor fapte ale complicelui, respectiv ale inculpatului Teleptean.
Dar dincolo de probele administrate și care nu relevă elemente care să susțină acuzațiile, este necesară o privire teoretică asupra arhitecturii acuzației. Analizând construcția acuzațiilor aduse celor cinci inculpați, constatăm că deși fac parte din familia infracțiunilor de corupție, care au în principiu caracater corelativ (ceea ce se dă, oferă sau promite este echivalent cu ceea ce se primește, pretinde sau acceptă), în fapt sunt construite pe doua categorii de fapte. Inculpații Cocian și Halas pretind de la martorul C. suma de 20.000 de euro lăsându-l să creadă că au influență asupra unui judecător de la Curtea de Apel Oradea pe care-l vor determina să pronunțe o hotărâre favorabilă în cauza nr. …, după care sunt de acord să dea suma de 20.000 de euro, fiecare, prin intermediul inculpatului Mihai, inculpatului Teleptean (pretinsă de către acesta) pentru a-și exercita influența reală asupra inculpatului Pușcaș, judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, pentru ca acesta din urmă să pronunțe o soluție favorabilă inculpaților Cocian, Halas si martorului C. în dosarul de mai sus, în vreme ce inculpatul Pușcaș pretinde de la inculpatii Cocian si Halas, prin intermediul inculpatului Teleptean să cumpere de la cumnatul său, martorul C un autoturism marca BMW la un pret mai mare decat cel real în același scop de a pronunța o soluție favorabilă inculpaților în cauza amintită mai sus.
Tot cu titlu de analiză teoretică a infracțiunilor denumite generic de coruptie, atât cele reglementate de C.pen. (actual sau în vigoare la data săvârșirii presupuselor fapte), cât și formele agravate din Legea nr. 78/2000, presupun în maniera apodictică că subiectul activ (indiferent de infracțiune) urmărește obținerea unui avantaj material; altfel spus, infracțiunile de corupție nu pot fi săvârșite cu titlu gratuit. În cazul infracțiunii de trafic de influență subiectul activ trebuie să urmărească un folos, pentru sine sau pentru altul, în scopul traficării influenței sau a pretinsei influențe asupra funcționarului, adică își vinde influența sau aparența unei influențe; cu mențiunea că în ipoteza pretinsei influențe este cert că presupusul traficant de influență urmărește un beneficiu imediat pentru sine sau pentru altul, care poate fi numai el însuși, în mod indirect. Dacă rolul persoanei pretinse a fi subiect activ al infracțiunii de trafic de influență este doar acela de a prelua banii sau alte foloase pentru a le remite funcționarului, iar acțiunile funcționarului sunt determinate exclusiv de foloasele pretinse sau primite, fără nicio influență din partea persoanei care a intermediat tranzacția, în realitate ceea ce s-a comercializat au fost înseși atribuțiile de serviciu ale functionarului și nu influența celui care a primit și predat banii sau foloasele; adică, funcționarul își va regla conduita în cadrul atribuțiilor de serviciu nu ca urmare a unei influențe, ci ca urmare a primirii unei sume de bani; în aceasta ipoteză vom fi în prezenta unei complicități la dare/luare de mită si nu a unei infracțiuni de trafic de influență (reținută singură sau în concurs cu celelalte două).
În același context, analizând ipoteza primirii/pretinderii de bani sau alte foloase pentru altul, retinem că în această categorie nu poate reține că este subiect activ infracțiunii de luare de mită, decât dacă persoana care își vinde influența (traficantul de influență) obține la rândul său un beneficiu patrimonial. Concluzia, cu titlu de principiu, decurge din contextul incriminării, atât din perspectiva interpretării gramaticale, cât și a celei structurale. Este cert că altul nu poate fi un funcționar când doar se pretinde o influență; este la fel de cert că un altul nu poate fi funcționarul, când se cumpără o influență, infracțiunea oglindă anterioară traficului de influență; nu poate fi acceptată nici ipoteza reținerii traficului de influență (aproape natural) persoanei care intermediază darea și luarea de mită și va fi complice la cele două infracțiuni, în condițiile în care nu este probată vreo influență, de orice fel, dar determinată sau determinabilă și întotdeauna rezonabilă, asupra funcționarului.
Revenind la premisele actului de sesizare, constatăm că nu există nicio precizare cu privire la sumele de bani (sau orice alte prestații exterioare contextului infracțional sau viitoare, dar cu caracter patrimonial) care ar fi revenit celor care ar fi traficat sau cumpărat influența, dimpotrivă, din narațiune (înțeleasă ca un text care nu se bazează pe împrejurari de fapt, adică pe probe, în sensul art. 97 din C.p.p.) rezultă că inițial, sumele de bani ar fi trebuit să ajungă în integralitate la funcționar (în cazul de față, judecător). Din motive neelucidate expres, acest plan infracțional se dizolvă si apare cel de-al doilea, în care functionarul, în speță inculpatul Pușcaș, care deținea funcția de judecător, ar fi pretins ca incupații Cocian si Halas, alături de martorul denunțător C. si prin intermediul inculpatului Teleptean, să cumpere un autovehicul marca BMW de la cumnatul inculpatului Pușcaș, martorul c la un pret (între 40.000 și 50.000 de euro) superior celui real, diferența de preț constând, probabil, în beneficiul inculpatului Pușcaș (sau al martorului C) pentru pronunțarea unei soluții favorabile în cauza în care Cocian, Halas si C. erau inculpați. Este real că au existat discuții între inculpatul Teleptean și martorul C. pentru ca cel dintâi să cumpere un autovehicul marca BMW (dar și alt autovehicul) de la cel din urmă în toamna anului 2012, dar acesta este singurul punct de coincidență dintre contrucția acuzației și realitate.
În actul de sesizare se afirmă că prețul real al autoturismului ar fi fost între 35.000 și 40.000 de euro (fila 13), însă din dosarul de urmărire penală nu rezultă care ar fi fost valoarea reală a autovehicului în discuție și cum a fost stabilită de către procuror, în conditiile în care este dovedită valoarea de achiziție a autovehicului, respectiv de 230.000 de lei (aproximativ 54.000 de euro) în octombrie 2011, precum si valoarea de vânzare în mai 2013, respectiv 42.500 de euro. Or, aceste din urmă împrejurări probează că în toamna anului 2012 autovehiculul a fost pus în vânzare la prețul real al pieței. De altfel, este imposibil de gândit acuzația fără ca martorul C să nu fi știut că autovehiculul va fi vândut la un preț superior celui real (împrejurare care ar fi trebuit să rezultecu puterea evidenței), de vreme ce diferența ar fi trebuit să ajungă la inculpatul Pușcaș, iar în rechizitoriu se reține că a existat o înțelegere între cei doi. Însă, față de C s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăriri penale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate de luare de mită, ceea ce înseamnă că nu a existat nicio înțelegere (necesară în contextul acuzației) între inculpatul Pușcaș și martorul C
În urma acestor argumente se impun următoarele concluzii:
În lipsa unei sume de bani sau valori determinate sau determinabile care să fi fost pretinse de către inculpatul Pușcaș inculpaților Cocian și Halas prin intermediul inculpatului Teleptean cu ajutorul inculpatului Mihai, este cert că lipsește o condiție esențială a elementului material al infracțiunilor de dare și luare de mită. Prin urmare, chiar dacă probele administrate ar fi pus în evidență astfel de acțiuni (ceea ce oricum nu s-a dovedit), fapta nu ar fi constituit infracțiune. Nici o discuție privind infracțiunea cu caracater general, respectiv abuzul în serviciu, nu ar fi putut fi luată în seamă în raport de forma și conținutul faptelor, întrucât infracțiunea de abuz în serviciu este la rândul ei o infracțiune de rezultat, iar prin ipoteză funcționarul nu a îndeplinit niciun act în cadrul sau dincolo de atribuțiile legale de serviciu.
Sumele de bani aparent pretinse de către inculpații Cocian si Halas martorului C. (deși din probe rezultă că a fost o propunere a inculpaților Cocian si Halas făcută martorului C. căruia i s-a oferit șansa să participe la planul primilor doi și care ar fi profitat tuturor, de vreme ce erau în aceeași situație), nu pot fi avute în vedere în contextul unei infracțiuni de trafic de influență, de vreme ce din descrierea faptelor rezultă că inculpații Cocian si Halas nu au avut și nici nu au pretins că au influență asupra funcționarului, ci că urmau să cumpere influența inculpatului Teleptean prin intermediul inculpatului Mihai, fără să aibă vreun beneficiu patrimonial din tranzacție (inițial trebuiau să cumpere influența numitului D., care nu a mai fost identificat; acesta fiind, probabil, motivul determinant pentru care ancheta s-a orientat către incupații Mihai și Teleptean). Așadar, din mersul evenimentelor ar rezulta cel mult o tentativă la înșelăciune (de vreme ce banii nu au fost dați și nu s-a născut vreun prejudiciu), însă o astfel de abordare ar fi însemnat mai mult decât o schimbare a încadrării juridice, fiind o schimbare a substanței acuzației, adică o altă faptă.
Din descrierea acelorași fapte rezultă că la rândul său, inculpatul Mihai nu a avut și nici nu a pretins că are influență asupra funcționarului, ci ar fi trebuit să transmită/predea suma de bani primită de la inculpatul Halas către inculpatul Teleptean singurul care, în arhitectura acuzației, ar fi avut o influență (reală, conform rechizitoriului) asupra funcționarului. Prin urmare, în sarcina inculpatului Mihai s-a reținut o infracțiune de complicitate la trafic de influență, adică ajutorul dat celui care va trafica influența pentru a fi dați de către cel care cumpără influența (ipoteza este la rândul ei lipsită de verosimilitate de vreme ce inculpații Cocian si Halas se întâlneau cu inculpatul Teleptean în zilele când aveau termenele de judecată, astfel încât nu ar fi fost nevoie de un intermediar pentru predarea banilor). Dar în lipsa unui act de executare specific (în actul de sesizare s-a reținut acțiunea de primire, respectiv că inculpatul Mihai ar fi primit și apoi ar fi restituit suma de 10.000 de euro, a doua zi, inculpatului Halas, iar acțiunea specifică ar fi fost de predare), adică în lipsa unei sume de bani care să fi ajuns de la cumpărătorul de influență la traficantul de influență, conduita inculpatului Mihai, la nivel teoretic, ar fi fost cel mult o tentativă la complicitate la cumpărare de influență, faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Prin urmare, chiar dacă am fi reținut ca reale și probate faptele care constituie obiectul cauzei, analiza teoretică a acuzațiilor conduce spre concluzia invariabilă că faptele descrise nu constituie infracțiuni.”
