Avocată: ”Am 33 de ani si m-am iluminat: avem nevoie de o justitie normala! Caci intr-o zi, poate #eusuntRobert”

Scriu mulți multe opinii pe Facebook despre cazul avocatului condamnat Robert Roșu. Acesta a scos la ”suprafață” mulți avocați care până acum și-au văzut nepăsători de treabă. Încercăm să selectăm cele mai interesante, originale, inedite, fresh și bine scrise opinii din multele care se scriu pe această temă.

Avocata Izabela Stoicescu din București a scris:

”Va povesteam de bula mea actuala, in care am intrat ba unii, ba altii, #alaturideRobert, partinitori, subiectivi si/sau specialisti in drept. Va mai spuneam ca am stiut ce sa fac ca sa primesc doar notificarile alea bune, care-mi confera siguranta ca bula mea e corecta, ca exista argumente, ca Robert a fost condamnat pe nedrept, ca lumea empatizeaza cu el personal, si in final dezaproba atacul asupra statului de drept (date fiind toate neregulile din dosar). Nu de alta, dar nu vreau cand scot telefonul sa pozez bradul sa ma paleasca vreuna precum “nu poti fi luat in serios cu o barba ca a lui Robert Rosu”, ca pic peste brad.

Prin urmare, noptile, ma trezesc ca vampiru’ sa caut sange proaspat: opinii contrare. Am obligatia asta fata de propria-mi persoana.

In cautarile mele inversunate, am identificat trei categorii principale de adversari in dezbatere:

– Acuzatorii by default. “Un avocat care s-a aciuat cu unii…, asa-i trebuie, daca se baga in chestii d’astea…” Aici ar fi o sub-categorie distincta: “Ee… ce daca instanta nu are probe, e greu de demonstrat, dar de facut a facut”.

– Juristii wannabe. Interpretii de declaratii ale inculpatilor din dosar. Researcherii. Cei care si-au batut un pic capul. “Dar exista o decizie din 41, nu? Pe care a ascuns-o!” Pe acestia ii apreciez cel mai mult.

– Si o a treia, imi pare destul de larga: subiect tabu. Acest subiect nu exista. Nu pot sa pronunt cuvantul inchisoare, o fi in dex si in lege si in presa si pe feisbuc, dar eu prin definitie n-am treaba cu chestiile astea. Eu merg la un job normal, nu din astea complicate precum avocatura, consultanta, iar daca merg la astea, doar imi fac treaba si plec acasa – ma rog, acum plec din living in bucatarie, si nu acum, ci dupa vacanta. In plus, a fost condamnat un om, care-i noutatea? De ce sa vorbim despre asta? (Am si in lista mea prietene care se pregateau sa dea like cand au vazut ca incep cu “prajiturele de Craciun” si apoi “aoleu, iarasi cu inchisoarea…”)

Ce pot sa va zic e ca, de-a lungul timpului, asa am simtit si eu cu privire la alte dosare in care erau implicati, de exemplu, politicieni (picam cu precadere pe liniuta 1). Am 33 de ani si m-am iluminat: avem nevoie de o justitie normala! Caci intr-o zi, poate #eusuntRobert. Revin si cu painea aceea…”

Comments

comentarii