Consiliul Superior al Magistraturii a transmis punctul de vedere față de propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României.

Punctul de vedere a fost trimis către președintele Senatului, Robert Cazanciuc. Redăm din el părțile esențiale.

Magistrații din CSM au considerat că mnu se impune emiterea unui aviz pe acest proiect legislativ: ”Având în vedere că propunerea legislativă nu vizează activitatea autoritătii judecatoreşti, aceasta nu se încadrează în categoria actelor normative care sunt supuse avizării Consiliului Superior al Magistraturii.”

”În ceea ce priveşte propunerea legislativă, având în vedere faptul că se propune implicarea serviciilor de informatii în activitatea judiciară, prin atribuirea de mijloc de probă înregistrărilor realizate de către organele de stat cu atributii în domeniul securitătii nationale ca urmare a desraşurarii activitătii de informatii specifice, Plenul a apreciat că aceasta nu poate fi adoptată în forma propusă, fiind contrară dispozitiilor constitutionale, aşa cum acestea au fost interpretate în jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, nesocotind, totodată, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului şi pe cea a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Astfel, deşi în expunerea de motive se araffl că propunerea legislativă a avut în vedere cele statuate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, continutul acesteia nu răspunde imperativului general aplicabil în activitatea de legikrare, acela de asigurare a unui echilibru necesar între scopul urmărit prin propunerea legislativă şi principiile fundamentale ale procesului penal.

Propunerea legislativă prevede, în esentă, posibilitatea folosirii ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor rezultate din activitătile specifice culegerii de informatii care presupun restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale ale omului, efectuate în conditiile Legii nr. 51/1991.

Or, finalitatea activităţilor intreprinse în domeniul securităţii naţionale este diferită de cea a activităţilor procesual penale. Prin urmare, fată de obiectul de reglementare diferit al Legii nr. 51/1991 şi ai Codului de procedură penală, se ridică în primul rând problema cadrului normativ în care o asemenea reglementare, cu consecinte directe în planul dreptului procesual, ar trebui să se regăsească.

Reglementarea aspectelor legate de administrarea probelor intră în sfera de competentă a legiuitorului. Aşa cum se desprinde din jurisprudenta instantei de contencios constitutional, în principiu, legiuitorul are libertatea de a reglementa categoria mijloacelor de probă, includerea sau excluderea anumitor elemente din această categorie, dar orice reglementare în domeniu trebuie să fie realizată cu respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale incidente şi, indiferent de modalitatea de reglementare a categoriei mijloacelor de probă, acestea rămân guvernate de principiul (Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020).

(…)

Prin modul de reglementare a  posibilității de a folosi datele şi informaţiile rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii ca mijloace de probă în procesul penal, aşa cum este prevăzut în propunerea legislativă transmisă de Camera Deputaţilor, nu sunt îndeplinite exigenţele constituţionale vizând crearea cadrului normativ adecvat care să con fere posibilitatea contestării legalităţii acestora.

În fapt, faţă de cuprinsul propunerii formulate, controlul de legalitate exercitat de judecătorul de cameră preliminară cu privire la inregistrările şi la procedeele probatorii prin care înregistrările au fost obţinute este unul iluzoriu şi pur formal, lipsit de efectivitate, de natură a încălca drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţia României, republicată.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea aspectelor respective prin raportare la condiţiiie Codului de procedură penală, în contextul în care autorizarea activităţilor specifice culegerii de informa(ii se efectuează potrivit procedurii speciale reglementate prin Legea nr. 51/1991.

Cu ocazia analizării unor critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, în Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018, Curtea Constituţională a reţinut că „scoptil îrr care sunt utilizate activităţile intreprinse in clomeniul secu•itciţii naţionctie este diferit de cel al activităţii procesual penale. Printeie se areazc7 pe cunoaşterea, prevenirea inlătu•area amenittţarilo• interne sau exte•ne cu scoptd securităţii naţionale, ia• celelaite au ca scop trage•ect la

rcispundere penaki a persoaneior ca•e att inf•acţiuni. Astfel, interpretare sistematicil teleologic(1, rezultă cu Legea iir. 5111991 Codul de procedură penală au finalităţi diferite, care se reflectă şi itz scopul pentru care este dispusă autorizarea unor activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exercilittlui unor drepturi sau libertăţi fundatnentale ale omuluihnăsura sztpravegherii tehnice.”

Caracterul formal al verificărilor de legalitate efectuate de judecătorul de cameră preliminară rezultă şi din faptul că este posibil ca acesta Sâ nu aibă acces deplin la datele şi informaţiile pe care le-a avut la dispoziţie judecătorul care a autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrăngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului.

În acest context, verificarea realizată de judecătorul de cameră preliminară nu este una efectivă, cu atât mai mult în situaţia în care persoana vizată de măsură ar contesta în concret anumite aspecte ce ar trebui verificate.

in plus, este criticabilă şi soluţia avansată prin propunerea legislativă potrivit căreia un judecător de cameră preliminară de la o instanţă ierarhic inferioară ar urma să verifice legalitatea înregistrărilor ce rezultă din activităţi specifice culegerii de informaţii şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute. (…)

Potrivit propunerii legislative. legalitatea inregistrărilor rezultate din activităţile specifice culegerii de inlbrmaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute va putea fi verificată doar în procedura de cameră preliminară.

Prin urmare. în cadrul procesului penal, posibilitatea contcstării legalităţii înregistrărilor ce rezultă din astfel de activităţi o va avca doar inculpatul, în cadrul proeedurii dc cameră preliminară, după trimiterea în judecată, cu excluderea celorlaltc persoane care nu au nicio calitate în dosarul pcnal sau au calitatea de suspect.

De altfel, este posibil ca, în funcţie de calitatea pe care o au în procesul penal, unele dintre persoanele vizate de înregistrările autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. republicată, cu completările ulterioare. să nici nu aibă cunoştinţă despre efectuarea acestor activităţi specifice culegerii de informații”, se arată în răspunsul CSM

Poziția completă a CSM AICI

Comments

comentarii