CJUE: Onorariile minimale obligatorii stabilite de către un barou pot restrânge concurența pe piața internă

Impozitarea activității avocaților nu poate să determine o dublă impozitare, avocaților aplicându-li-se principiul neutralității fiscale, inerent sistemului comun al TVA-ului, arată Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-o hotărâre preliminară.

Reglementările naționale care nu permit avocatului și clientului său să accepte o remunerație mai mică decât suma minimă stabilită de un regulament adoptat de o organizație profesională de avocați (precum Consiliul Superior al Baroului, Bulgaria) și care nu autorizează instanța să dispună rambursarea unei valori a onorariilor mai mici decât această sumă minimă poate restrânge concurența pe piața internă.

Judecătoria Sofia, Bulgaria, a depus cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea articolului 56 alineatul (1) și a articolului 101 alineatul (1) din TFUE, precum și a Directiva 77/249 / CEE din 22 martie 1977 care tinde să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii de către avocați și Directiva 2006/112 / CE din 28 noiembrie 2006, referitoare la sistemul comun de impozitare pe taxa pe valoare adăugată (TVA).

Aceste cereri au fost prezentate în contextul disputelor dintre companii și avocații acestora, referitoare la cererile de ordonanțe de plată legate, în special, de rambursarea onorariilor legale și remunerația unui consilier juridic.

La 23 noiembrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că articolul 101 alineatul (1) din TFUE, citit coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din TUE trebuie interpretat în sensul că „un regulament din legislația națională, precum cea în cauză în acțiunea principală, care, pe de o parte, nu permite avocatului și clientului său să convină asupra unei remunerații cu o sumă mai mică decât suma minimă stabilită de un regulament adoptat de o organizație de avocați profesioniști (…) sub pedeapsa ca acest avocat să facă obiectul unei proceduri disciplinare și, pe de altă parte, nu autorizează instanța să dispună rambursarea unei sume de onorarii mai mici decât această sumă minimă poate restrânge concurența pe piața internă în sensul articolului 101 alineatul (1) din TFUE ”.

Curtea afirmă că revine instanței de trimitere să verifice dacă o astfel de legislație, în lumina normelor sale concrete de punere în aplicare, îndeplinește cu adevărat obiective legitime și dacă restricțiile astfel impuse sunt limitate la ceea ce este necesar pentru a asigura punerea în aplicare a acestor obiective legitime.

CJUE adaugă că articolul 101 alineatul (1) din TFUE, citit coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din TUE și Directiva 77/249 / CEE din 22 martie 1977 trebuie interpretat în sensul că „ nu se opune unei reglementări naționale (…) conform căruia persoanele juridice și comercianții independenți beneficiază de o rambursare a remunerației avocatului, dispusă de instanța națională, dacă au fost apărate de un consilier juridic ”.

În cele din urmă, CJUE indică faptul că articolul 78 primul paragraf litera (a) din Directiva 2006/112 / CE din 28 noiembrie 2006 trebuie interpretat „ că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, în temeiul căreia taxa pe valoarea adăugată face parte integrantă din onorariile avocaților înregistrați, dacă acest lucru are ca efect o dublă supunere a acestor onorarii taxei pe valoarea adăugată.”

Sumarul conținutului hotărârii.

Comments

comentarii