Singura reacție a decanului Baroului Cluj cu privire la situația (dezastruoasă) a avocaților în perioada Covid-19 nu a fost oferirea de soluții (măcar una), ci organizarea unei videoconferințe pe sistem zoom, videoconferință la care se putea participa în urma unei cereri depusă până în data de 13 aprilie 2020.
Numărul de participanți era limitat datorită programului zoom. Cu toate acestea, ,,locurile” pe ecran nu s-au ocupat, ceea ce este trist. Dacă din aproape 1300 de avocați nu se găsesc măcar 70 interesați de soarta profesiei în aceste vremuri, înseamnă că ori nu există niciun fel de problemă (ceea ce e contrazis de nemulțumirea manifestată pe la colțuri) ori că nu există niciun fel de interes, ceea ce e mult mai plauzibil, avocații fiind practic acest popor incapabil să se revolte și incapabil să-și revendice drepturile.
Îmi aduc aminte subit că se ține videoconferința, bine, nu chiar subit, cineva mi-a amintit. Altcineva îmi trimite un link de invitație și solicit participarea în extrasesiune de cereri. Nimic.
Sun la administratorul grupului. Sunt pasată la decan care mă interoghează dacă am depus cererea regulamentar. N-o depusesem, evident. Mi se pune în vedere că e grup privat și că mi se acceptă incorporarea sub avertizare.
Când m-am ,,înrolat” vorbea un coleg, nu, nu ne vorbea, ținea un discurs auzit de prea multe ori la plictisitoarele adunări generale. Trimiteri la legislație, la statute, la imposibilități, limitări, neputință. După multe minute, un alt coleg intervine salvator și revendică revenirea la discuții referitoare la probleme.
Unul singur a remarcat că discursul colegului n-are noimă și că suntem sătuli de trimiteri la legislația învechită și neadaptată vremurilor? Evident că nu, dar oratorul e avocat respectat, și cu greutate prin conducere.
Nimeni, absolut nimeni nu a avut curajul să taie macaroana discursului stahanovist, cu excepția ,,curajosului” pe care îl felicit că ne-a scutit de corvoada acelui monolog steril.
Practic nu s-a discutat nimic, s-au spus multe cu o singură concluzie. Nu se poate. Nici aia, nici aialaltă. Nu se poate aloca buget pentru sprijinirea avocaților din excedente pentru că nu avem text de lege. Serios? Bine că statul a găsit modalitatea de a suplimenta bugetele ministerelor, de a schimba destinația unor sume. A găsit soluții pentru bugetari, pentru spitale. Da și la bugetul statului și la bugetul sănătății publice am contribuit cu toții.
Până la urmă baroul este statul avocaților, el are puterea de a decide. El este suveran să decidă cum își gestionează banii și bugetul.
Cine să vină să urecheze baroul? UNBR-ul? Poate că da, dar UNBR-ul nu poate interveni și nici decide ce face baroul cu excedentul.
La situații excepționale, trebuie găsite soluții excepționale de către oameni asumați, mai pe șleau, oameni cu nerv și sânge. Dar cum? Cine să își asume o ordine de zi cu soluții referitoare la eventuale redirecționări de bani, banii strânși din cotizațiile noastre lunare?
Cine să convoace o adunare extrardinară și să supună la vot o anumită soluție? Decanul? Vai de mine! De ce ar face-o dacă voci mai puternice îi ordonă să nu o facă, nu contează că nu sunt argumente, importantă e persoana care ține discursul.
Se pune problema stagiarilor. Cum se vor putea menține contractele lor de colaborare și cum pot fi plătiți de către coordonatori, în condițiile în care, coordonatorii nu încasează nimic?
Recomandarea decanului a fost aceea ca fiecare să cadă la ,,mica înțelegere” cu stagiarii și eventual să suspende plata salariului stagiarului pe perioada de criză. Aplauze. Alo! Avem text de lege pentru așa o mânăreală? Ce zice legea? Că trebuie să-i asiguri stagiarului o remunerație, că de aceea, doar cei cu venituri în medie lunară de peste 6.000 lei își pot lua stagiar. Câți sunt cei care câștigă peste 6.000 lei? Puțini, chiar foarte puțini, însă, tocmai pentru că sunt puțini și iubiți de către adunătorii de cotizații (adică baroul și casa de sănătate a avocaților) acestora li se permite, așa ca o derogare/acceptare tacită să apeleze la rețete empirice de suspendare a plăților stagiarilor?
Haida de! Cum rămâne cu legea? Sau legea e valabil invocată doar când ceri de la barou, Când ceri de la maestru? Ăă, nu mai avem lege la momentul când stagiarul cere bani de la maestru. Haiducie, golăneală! Se permit? Atunci să haiducim cu toții.
Alte probleme mai mărunte, cum ar fi onorariile minimale, tratamentul aplicat avocaților la nivel de parchete sau instanțe s-au rezolvat, adică nu. Există adrese (ehe!), sunt în lucru proceduri (ehehe!), n-am știut (de unde să știi dacă nu te interesează?), n-am auzit (de unde să auzi dacă nu asculți?). Deci e bine. Dacă ești decan și nu faci penale nu trebuie să știi ce se întâmplă cu penaliștii. Bun așa.
De ce ar trebui ca avocații să pună la punct o serie de propuneri cu privire le desfășurarea ședințelor de judecată în mediul virtual? Ce? Nu s-au adoptat codurile de procedură fără ca avocații să aibă niciun cuvânt de spus? Ba da, deci se poate modifica procedura și fără ca avocații să aibă vreo idee care să le asigure vreun drept.
Situația e sub control, nu există nicio cerere de sprijin înregistrată până la acest moment. Logic, dacă nu există nimeni care să își calce pe demnitate și să întindă mâna către structura de vârf, situația e bună.
Oare cineva a avut curiozitatea să inițieze un dialog interinstituțional cu Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecţie Socială Cluj? Nu. Dacă ar fi existat inters pentru acest dialog, s-ar fi dumirit exact cum stă treaba. Numărul solicitărilor de acordare a indemnizației ,,Covid 19” din partea avocaților reflectă cel mai fidel starea ,,națiunii în robă.”
Dar, ce bine că toți cei care vor primi indemnizațiile, vor avea de unde plăti contribuțiile! De ce să se mai pună problema sprijinirii, protejării sau susținerii oamenilor tăi? Să plătească contribuțiile din indemnizații!
Trei ore pierdute aiurea. Eram la țară, puneam în pămând de-ale gurii, muncă de țăran, în salopetă roșie second hand de prin piață.
Îmi poate explica cineva de ce mi-am întrerupt munca cu pământul timp de trei ore? Nici măcar nu am simțit nevoia să intervin, atâta inutilitate am găsit în discuții.
Nimic concret practic nu s-a decis.
Singura chestie care mi-a trecut prin cap a fost aceea că dacă aș fi fost decan mi-aș fi depus demisia de onoare imediat ce am închis videoconferința. Nu, nu poți aștepta de la oamenii pe care-i păstorești soluții în condițiile în care tu, tu personal, în calitate de decan nu ai găsit nici măcar una. Nu poți să-l citezi pe Kenedy și să te întrebi ce pot face avocații pentru profesie cât timp tu nu faci nimic față de ceea ce face restul turmei, nici ca avocat, nici ca decan pentru acea profesie. Despre ce vorbim?
Îmi asum că am făcut public rezumatul minunatei conferințe ,,private” convinsă fiind că doar transparența totală ne poate salva. Privată ar fi fost dacă scopul videoconferinței ar fi fost să ne povestim cu cine ne-o mai tragem în ultimul timp sau cum stăm cu sexul în carantină (măcar mai auzeam una, alta), altfel, ne privește pe toți.
Voi merge să iau lumină, chiar dacă o voi lua de la polițist, că și asta e o normalitate ca și pumnul pe care trebuie să îl ții în gură.
Text de avocat Adina Lincă – Baroul Cluj
