Avocata Adina Linca din Baroul Cluj a scris un text despre disperarea de pe forumurile avocaților, despre faptul că aceștia ar trebui să renunțe să mai așteapte soluții de la conducătorii din profesie și să-și evalueze fiecare situația, despre soluții pentru ieșirea din criză  și unele probleme de organizare ale Baroului. Redăm textul:

Mă uit pe forumurile avocaților și percep disperare, îngrijorare, ochi ridicați spre Guvern, Stat sau organele profesiei, mâini întinse care așteaptă mila acestora. Nu văd nicio soluție, nicio speranță, nicio idee salvatoare.

Suntem oameni, unii simpli, alții mai sofisticați, avem familii, rate, case de întreținut și chirii de plătit. Singurul numitor comun este aroganța profesiei. Această aroganță nu ne va asigura supraviețuirea. Și nu vorbesc de supraviețuirea în profesie, ci de supraviețuirea de zi cu zi.

Se așteaptă soluții de la cei pe care i-am ales. Dar cum i-am ales? I-am ales cu indiferență și fără să știm nimic despre ei. Acum avem rezultatele. Incapabili de a da soluții și de a le propune măcar.

În primul rând trebuie să ne asumăm indiferența. Apoi tebuie să renunțăm să așteptăm ca ei să găsească soluții. Ei sunt datori să găsească soluții pentru cașcarabeta profesiei, noi pentru a noastră. Fiecare este dator să își evalueze situația și să ia măsurile care îi pot asigura supraviețuirea.

Poate vom învăța că în era digitalizării nu este normal să aștepți minute în șir să iasă niște chitanțe la o imprimantă de ace, că nu este normal să plătești niște doamne (cu banii grei din cotizații) ca să aștepte blazate ca imprimanta cu ace și calculatorul învechit să screme o situație care se poate rezolva mult mai elegant pe cale virtuală.

Poate vom învăța că nu avem nevoie de alte două doamne ca să repartizeze și să țină evidența la oficii, când alte barouri au deja sisteme electronice pentru acest serviciu. Poate se vor găsi soluții pentru robe să nu mai avem nevoie de o altă doamnă ca să ne pună roba-n umeraș.

Poate nu vom mai privi cu normalitate ca în spațiul destinat repartizării oficiilor să fie așezate personaje (clientelă preferențială la oficii de altfel) care nu fac parte din acest serviciu. Poate vom renunța să privim cu normalitate ca cele două doamne de la oficii să fie împreună și permanent la țigară.

Poate se vor găsi soluții pentru ca instanțele să nu mai poată reduce onorariile în mod nejustificat.

Poate se va găsi soluția deblocării fondurilor de rezervă pentru spijinirea noastră.

Va supraviețui cel care în primul rând va fi capabil să își restrângă cheltuielile. Acasă și la birou. Pentru acasă există soluții de a ne învăța copii să fie economi, iar puterea exemplului personal nu trebuie subevaluată. Nu sunt vremuri de stat în chiloți și maieu prin casă, niște hăinuțe mai groase vor reduce facturile la gaz. Nu e momentul să gătim în exces și nici sofisticat. Risipa de alimente trebuie exterminată. Risipa de apă trebuie oprită, la fel cea de energie electrică. Dacă avem case cu spații excedentare, se poate reduce suprafața efectiv utilizată astfel încât locuința să devină și confortabilă, dar și eficientă. Se poate renunța la abonamente voluptuorii sau și la cele necesare dar excesiv de oneroase. Trebuie să renunțăm la cumpărăturile ce nu țin de asigurarea nevoilor primare (coafură, cosmetică, haine, accesorii, pantofi, etc). Se pot revizui asigurările, rovinietele, ITP-urile astfel încât să fie achitate doar cele care sunt justificate.

În ceea ce privește profesia, soluția este și va fi individuală. Fiecare va ști dacă își va permite să își plătească chiria, abonamentele, utilitățile biroului și cotizațiile profesiei din economiile personale. Fiecare va trebui să decidă dacă nu cumva suspendarea din profesie nu este una dintre soluții. Măcar așa nu mai duci bani de acasă. O suspendare temporară de pe tablou ar aduce beneficii dacă situația se prelungește în defavoarea profesiei. Plata în continuare a unor cotizații pe un minim nerealizat nu va compensa niciodată bănuțul câștigat la pensia derizorie pe care oricum nu mai știm câți o vom apuca. Suspendarea poate să ne asigure și soluția angajării în alte părți. Nu mă aștept ca UNBR-ul sau Baroul să ia vreo decizie de a nu se mai plăti reînscrierea pe tablou după încetarea situației, dar chiar și când vom trebui să plătim reînscrierea, cei 3000 de lei (parcă) vor fi mai ușor de suportat decât dările lunare.

Vă doresc cumpătare, înțelepciune, flexibilitate și putere. Trăți modest, spartan și luați măsuri din timp. Să ne vedem cu bine în partea cealaltă a crizei.

Av. Adina Linca, membru în Baroul Cluj din 2009

Comments

comentarii