Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a admis, în 14 octombrie, o sesizare privind dispiziții din Legea insolvenței.

Decizia nr.49  în dosarul nr.1583/1/2019: ”Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 41757/3/2018 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 840 din 2 octombrie 2018, cerinţa referitoare la cuantumul creanţelor bugetare mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului nu este aplicabilă pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.”

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunii de drept sesizate:

”Legea nr. 851 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă a prevăzut o serie de cerinţe pentru a se putea deschide procedura insolvenţei faţa de o persoană juridică (precum o societate constituită potrivit Legii nr. 31/ 1990), printre acestea enumerându-se şi cea a valorii-prag, respectiv al cuantumului minim al creanţelor pentru care se solicită declanşarea procedurii.

In forma iniţială a legii, art. 5 alin. 1 pct. 72 statua că valoarea-prag este de 40.000 de lei, iar acest cuantum al crean^–ţei trebuie să fie îndeplinit atât în situaţia în care cererea este formulată de un creditor sau de debitor, cât şi în cazul în care solicitarea este introdusă de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/ 1990 (fiind vorba despre desemnarea lichidatorului de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de la sediul societăţii debitoare dizolvate, ca urmare a solicitării unui creditor, astfel cum reglementează, dispozi^–ţiile art. 237 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 31/ 1990).

Prin O.U.G. nr. 88/ 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840/ 02.10.2018), s-au modificat prevederile art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea nr. 85/ 2014, adăugându-se teza a II-a care stipulează că, în ipoteza în care „cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al crean_ţelor debitorulur

Se observă că această’, modificare nu se mai referă şi la cererea depusă de lichidatorul numit conform Legii nr. 31/ 1990.

Or, în situaţia în care legiuitorul delegat ar fi dorit ca şi în cazul acestui din urmă titular al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei să se aplice acest criteriu restrictiv, în sensul ca valoarea creanţelor bugetare să fie sub 50% din totalul creanţelor aparţinând debitorului, ar fi menţionat expres astfel cum s-a întâmplat în ipoteza reglementată de teza I a art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea nr. 851 2014 în cadrul căreia s-a stipulat — în mod special — că cerinţa valorii-prag trebuie să fie îndeplinită inclusiv de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/ 1990.

În plus, textul nou introdus prin O.U.G. nr. 88/ 2018 trebuie interpretat si prin raportare la scopul urmărit de acest act normativ.

Astfel, în nota de fundamentare a O.U.G. nr. 88/ 2018 (accesibilă la adresa de internet http://gov.ro/ro/guvernul/procesul-legislativ/note-de-fundamentare/nota-de-fundamentare-oug-nr-88-27- 09-2018&page=71) se menţionează că unul din mativele care au determinat emiterea acestui act normativ a fost evitarea afectării mediul concurenţial prin folosirea procedurilor insolvenţei în mod abuziv, de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de Iegea insolvenţei cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat.

Aşadar, introducerea acestei noi cerinţe pentru formularea unei acţiuni de deschidere a procedurii insolvenţei (respectiv ca valoarea creanţelor bugetare să fie mai mică de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului) este justificată de încercarea unor debitori de a se sustrage de la plata creanţelor bugetare (care, uneori, sunt majoritare în raport cu creanţele de altă natură) prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

insă, acest pericol nu există în cazul acţiunilor de deschidere a procedurii iniţiate de lichidatorul desemnat pentru debitor în procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr. 31/ 1990, de vreme ce societatea debitoare este dizolvată, aceasta nemaidesfasurând nicio activitate comercială. Ca atare, nu se pune problema intenţiei de fraudare a creditorului/ creditorilor bugetar/ bugetari.

1n acest context, faptul că teza a II-a art. 5 alin. 1 pct. 72 din Legea nr. 851 2014, introdusă prin O.U.G. ru-. 88/ 2018, nu se referă şi la cererea de deschidere a lichidatorului este relevantă pentru interpretarea teleologică a textului mai sus indicat, întrucât scopul actului normativ modificator (evitarea folosirii abuzive a mecanisinelor instituite prin Legea insolvenţei) nu se atinge prin restricţionarea posibilităţii practicienilor în insolvenţă de a declanşa procedura insolvenţei, neputându-se prezuma că aceştia acţionează pentru a frauda interesele creditorului/ creditorilor bugetar/ bugetari.

in plus, trebuie subliniat că prevederile art. 5 alin. 1 pct. 72 teza I din Legea nr. 85/ 2014 are în vedere trei titulari ai cererii de deschiderii a procedurii insolvenţei pentru creanţele de minim 40.000 de lei şi anume: creditorii, debitorii si lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr.31/ 1990. Or, în condiţiile în care teza a II-a a art. 5 alin. 1 pct. 72 face referire doar la unul din aceşti titulari, interpretarea logică a acestui text ar conduce la concluzia că ceilalţi titulari sunt excluşi.

Faţă de aceste aspecte, Curtea constată admisibilă sesizarea inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea art. 5 alin. 1 pct. 72 teza a II-a din Legea nr. 85/ 2014, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/ 2018.

Pentru aceste considerente, apreciind necesară dezlegarea instanţei supreme cu privire la modul de interpretare a prevederilor art. 5 alin. 1 pct. 72 teza a II a din Legea nr. 85/ 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 88/ 2018, Curtea va proceda la sesizarea inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.”

Comments

comentarii