Curtea Constituțională a României stopează menținerea măsurilor asiguratorii instituite de ANAF până la soluționarea cauzei penale, o problemă cu care s-au confruntat multe societăți comerciale din România. CCR a declarat neconstituțională prevederea din Codul de procedură fiscală care permitea această practică.

Potrivit Codului de procedură fiscală, se dispun de către organul fiscal competent măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale. Problema care s-a pus viza ce se întâmplă cu măsurile asiguratorii pe parcursul procesului penal, care poate dura mulți ani.

1. Venea fiscu facea Raport de inspectie fiscala si Decizie de impunere cu sume stabilite suplimentar ;
2. O data cu RIF-ul se facea si o plangere penala si se instituiau masuri asiguratorii pentru sumele stabilite in plus ;
3. Firma era executata silit chiar daca depunea contestatie si ajungea in instanta, pana nu se solutiona cauza penala de la Parchet nu se ridicau masurile asiguratorii ( sechestrele).

CCR a analizat excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor 213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017, precum și a prevederilor art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prevederile criticate au următorul cuprins:

• 213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală în forma anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr.30/2017: „Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.”
• 213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.30/2017: „(8) Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus. “

”În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi în privinţa punctului 1 şi cu majoritate de voturi în privinţa punctului 2, Curtea Constituțională a decis:

1. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile 213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 sunt neconstituţionale;
2. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 sunt neconstituţionale.”, se arată în comunicatul CCR

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Comments

comentarii