CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate care vizează termenul de soluționare a contestațiilor formulate de inculpați împotriva măsurilor preventive. Instanța a trimis la CCR critica privind art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, text care prevede că „contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare”, după ce doi inculpați au susținut că termenul legal a fost depășit fără nicio consecință juridică.
Curtea de Apel Cluj a decis sesizarea CCR după ce excepția a fost invocată odată cu judecarea contestațiilor împotriva măsurii arestului preventiv din dosarul DNA Cluj privind infracțiuni de corupție la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud.
”În temeiul art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 4 C.proc.pen., excepţie ridicată în dosarul penal nr. 2019/117/2026 de către inculpaţii Larionesi Iacob şi Cîrceie Vasile Fără cale de atac.”, se arată în minuta Curții.
Autorii excepției arată că, deși contestația împotriva măsurii preventive a fost înregistrată în 23 aprilie 2026, aceasta a fost judecată abia în 5 mai 2026, peste termenul imperativ prevăzut de lege. Potrivit argumentelor invocate, lipsa unei sancțiuni pentru depășirea termenului transformă dreptul la contestație într-un demers „pur formal”, lipsit de eficiență practică, în contradicție atât cu dispozițiile Constituției, cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind judecarea rapidă a legalității detenției.
Redăm mai jos argumentele invocate de avocații lui Larionesi, Gheorghiță Mateuț, Lucian Criste și Mihai Suian:
”EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE a prevederilor cuprinse în art. 204 alin. (4) C.pr.pen. potrivit cărora „Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare.”, dispoziții care contravin art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. 2 și 7 din Constituția României,
În situația de față, contestația noastră a fost înregistrată la data de 23 aprilie 2026, cu ocazia pronunțării Încheierii penale nr. 1179/2026 din 23 aprilie 2026, iar ulterior, la 24 aprilie 2026 a fost înregistrată și în scris, astfel încât la data stabilită pentru soluționarea acesteia (05 mai 2026) termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) C.pr.pen. a fost depășit.
Cu alte cuvinte, termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) C.pr.pen. pentru soluționarea contestației a fost depășit, fără ca această împrejurare să producă vreo consecință juridică și fără ca instanța de judecată să fie constrânsă printr-o normă legală la respectarea efectivă a acestui termen. Această situație nu poate fi considerată un incident izolat în aplicarea legii, ci evidențiază o deficiență structurală a normei, în măsura în care aceasta permite, prin chiar modul său de redactare, eludarea termenului stabilit de legiuitor.
Împrejurarea că, a quo, legiuitorul impune calcularea termenului de 5 zile „de la înregistrare”, are aptitudinea să genereze, de asemenea, interpretări eronate, în sensul că s-ar putea susține că acesta începe să curgă de la „înregistrarea” dosarului pe rolul instanței superioare. Evident, această interpretare ar fi una eronată, în condițiile în care nu poate fi permisă condiționarea curgerii unui termen imperativ de o operațiune administrativă, cum este cea de înregistrare a dosarului pe rolul instanței superioare. Din această perspectivă, iarăși art. 204 alin. (4) C.pr.pen. nu satisface cele mai elementare garanții de claritate și previzibilitate.
În privința naturii juridice a termenului de soluționare a contestației formulate de inculpat, este relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Astfel, prin Deciziile nr. 275/2019 (par. 25-27), nr. 831/2019 (par. 14-17) şi nr. 604/2022 (par. 14-17), Curtea Constituțională a subliniat că termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor în cazul soluţionării contestaţiei formulate de către inculpat nu este un termen de recomandare, ci, dimpotrivă, unul imperativ.
Dacă am accepta că nesocotirea acestui termen nu produce niciun efect în ceea ce privește măsura preventivă dispusă, ar însemna să abdicăm de la prevederile cuprinse în art. 5 par. 4 din Convenția europeană a drepturilor omului, unde se prevede expres că „Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unei instanțe, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii detenţiei sale şi să dispună eliberarea sa dacă detenţia este ilegală”.
Mai mult decât atât, exercitarea dreptului la contestație devine iluzorie, întrucât soluționarea acesteia poate interveni după executarea unei perioade însemnate din măsura preventivă, astfel încât o eventuală soluție favorabilă nu mai este aptă să producă efecte utile asupra situației juridice a persoanei private de libertate. Această situație contravine în mod direct exigențelor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, care presupune nu doar accesul formal la o cale de atac, ci și eficiența reală a acesteia.
În absența unei obligații reale de respectare a acestui termen, dreptul la exercitarea căii de atac devine unul pur formal, lipsit de eficiență practică, iar garanțiile procesuale consacrate de Convenție sunt reduse la un nivel teoretic, contrar standardelor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin raportare la aceste considerente, în prezenta cauză se constată că lipsa unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 204 alin. (4) C.pr.pen. este de natură să transforme dreptul la contestație și dreptul la apărare într-un mecanism pur formal, lipsit de efectivitate, în condițiile în care instanța nu este constrânsă să soluționeze cauza într-un interval de timp care să permită valorificarea utilă a acestor drepturi.”
