Anulare pedeapsă de 11 ani închisoare pe motiv de incompatibilitate a judecătorului. Cauza se rejudecă

Sentința prin care fostul manager al Spitalului Malaxa din București, Florin Secureanu, fusese condamnat la 11 ani închisoare pentru delapidare a fost anulată pe motiv că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de articolul 64 alin. 1 litera f Cod procedură penală – ”există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată”. Cauza va fi rejudecată de către instanța de fond.

Judecătorii Curții de Apel București arată, în esență, în motivarea deciziei că același judecător Vlad Andriescu de la Tribunalul București, care i-a condamnat pe Secureanu și alți doi inculpați în 2024, se pronunțase în 2018 cu privire la un complice de-al lor, care a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii acuzațiilor.

”Curtea Europeană (CEDO – n.red) a explicat că există două aspecte ale cerinţei de imparţialitate. În primul rând, instanţa trebuie să fie imparţială din punct de vedere subiectiv, adică niciun membru al instanţei nu ar trebui să aibă prejudecăţi sau să fie părtinitor. Imparţialitatea personală trebuie prezumată, cu excepţia cazului în care există dovezi ce indică contrariul. În al doilea rând, instanţa trebuie să fie imparţială şi din punct de vedere obiectiv, adică trebuie să ofere garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privinţă.  Potrivit acestui test, trebuie stabilit dacă, indiferent de conduita personală a judecătorului, există fapte verificabile ce pot da naştere la îndoieli cu privire la Imparţialitatea sa. În această privinţă, chiar şi aparenţele sunt importante. Ceea ce este în joc, e încrederea pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire populaţiei, inclusiv acuzatului. În mod corespunzător, orice judecător cu privire la care există un motiv legitim privind lipsa de imparţialitate trebuie să se abţină de la judecată.

Arată instanța de control judiciar că potrivit Principiilor de la Bangalore, imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare. Ea priveşte nu doar hotărârea însăşi, ci şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta. Imparţialitatea este calitatea fundamentală certă unui judecător şi reprezintă atributul esenţial al justiţiei. Imparţialitatea trebuie să existe atât în realitate cât şi din perspectiva unui observator rezonabil. Dacă din afară judecătorul este perceput ca fiind părtinitor, această percepţie este de natură să lase impresia că s-a cauzat un prejudiciu şi o nedreptate, distrugând astfel încrederea în sistemul de justiţie. Percepţia de imparţialitate se măsoară prin standardul observatorului rezonabil. Subliniază instanța de control judiciar că şi aparenţele pot prezenta o oarecare importanţă sau, altfel spus, „nu trebuie doar să se facă dreptate, ci să se şi vadă că se face dreptate” (a se vedea Cauza De Cubber). Punctul de interes îl constituie încrederea pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populaţiei. În consecinţă, orice judecător faţă de care există un motiv întemeiat pentru temerea că acesta nu este imparţial trebuie să se abţină (a se vedea  Algar împotriva Spaniei, 28 octombrie 1998, Culegere 1998-VIII, pct. 45).

Curtea nu poate ignora şi faptul că modul de administrare a probelor, toate în sensul respingerii probatoriilor solicitate de inculpaţi, coroborate cu respingerea cererii de recuzare formulată de inculpatul Ioniță Cristian, ca inadmisibilă,  la termenul din 20 martie 2023,  au creat suspiciunea că  a existat o opinie deja formată a domnului judecător anterior condamnării inculpaţilor.

Se constată că în cuprinsul sentinţei penale nr.  ####/11.12.2018 s-a analizat vinovăţia complicelui  (Deaconu Gabriel), care a solicitat aplicarea procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, iar în sentinţa penală  nr.#### din data de 15.11.2024, prin care au fost condamnaţi inculpaţii Ioniță Cristian, Secureanu Florin Adrian şi Mesner Mihai,  a fost reluată aceeaşi situaţie de fapt şi evaluate aceleaşi probe, de acelaşi judecător.

Astfel, anterior pronunţarii sentinţei penale  nr.#### din data de 15.11.2024 în dosarul nr. ####/3/2018,  al Tribunalul Bucureşti – Secția I Penală, sentinţă prin care au fost condamnaţi inculpaţii Ioniță Cristian, Secureanu Florin Adrian şi Mesner Mihai, acelaşi judecător a descris actele de ajutor realizate de complicele Deaconu Gabriel, examinând implicit probele care au stat la baza acuzaţiilor din prezenta cauză, iar stabilirea vinovăţiei inculpatului din dosarul iniţial a condus la formarea convingerii judecătorului cu privire la soluţia pe care o putea pronunţa în privinţa inculpaţilor judecaţi în procedura de drept comun, aspect care ridică serioase dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului.

De altfel, anterior repartizării cauzei acestui judecător, judecătorul iniţial învestit cu rechizitoriul emis de către Direcția Naţională Anticorupție în dosarul de urmărire penală nr. ###/P/2016, care a pronunţat sentinţa penală nr. ###/27.02.2018  în dosarul nr. #####/3/2017 al Tribunalului Bucureşti, prin care a condamnat pe o parte dintre inculpaţi, care au recunoscut faptele,  domnul judecător Bădiță Petre Valentin a formulat declaraţie de abţinere, invocând prevederile art. 64 alin. 1 lit. f Cod procedură penală şi Decizia nr. ##/2012 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei ##### de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii (fila nr. 175 vol. I dosar ####/3/2018, disjuns din dosar nr. #####/3/2017). Prin încheierea din 26.03.2018, pronunţată în dosarul nr. ####/3/2018, s-a admis declaraţia de abţinere formulată  de domnul judecător Bădiță Petre Valentin şi s-a dispus înaintarea cauzei preşedintelui de secţie în vederea dispunerii repartizării aleatorii a cauzei (fila nr. 180 vol. I dosar ####/3/2018, disjuns din dosar nr. #####/3/2017).

Deși s-a invocat de către procuror în apel că cererea de recuzare a fost respinsă, Curtea reţine că într-adevăr, încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea, indiferent de soluţia dispusă, nu este supusă nici unei căi de atac, însă chiar fără a contesta acea încheiere, partea, subiectul procesual principal sau procurorul poate solicita în calea de atac a apelului să se constate lipsa de imparţialitate a judecătorului care a judecat cauza în fond.

Subliniază Curtea că este sancţionată cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată, conform art. 281 alin. 1 litera a Cod procedură penală, inclusiv dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate a judecătorilor care fac parte din compunerea completului de judecată care participă la judecarea cauzei.

Judecarea cauzei de către un judecător ce se află în vreunul dintre cazurile prevăzute de articolul 64 Cod procedură penală sau care nu satisface exigentele prevăzute de articolul 6 paragraf 1 CEDO atrage nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate de către acesta, nerespectându-se dispozițiile imperative ale Codului de procedură penală și ale Convenției Europene în privința compunerii completului. Dreptul la un proces echitabil este reglementat de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, având următorul conţinut: Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii sunt obligaţi, ca prin întreaga lor activitate să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, iar potrivit art. 4 alin. 3 din aceeşi lege, judecătorii trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu bună credinţă şi în mod impartial, asigurând inclusive aparenţa de imparţialitate. Şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor regăsim dispoziţii privind imparţialitatea. Astfel, potrivir art. 9 alin. 2 din Cod, judecătorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.

Astfel, se observă că această obligaţie a judecătorului este prevăzută atât în legislaţia internă, dar şi în cea internaţională.

Concluzionând, faţă de modul în care a fost soluţionată prezenta cauză, de către acelaşi judecător care a soluţionat dosarul penal nr. 3252/3/2018, disjuns din cauza cu privire la inculpaţii Ioniță Cristian, Secureanu Florin Adrian şi Mesner Mihai, având în vedere si celelalte aspecte reținute în considerente, referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de recuzare formulate de inculpatul Deaconu Gabriel, luând în considerare că au fost administrate doar probele acuzării propuse de procuror, respingându-se toate cererile de probe formulate de inculpați, Curtea apreciază că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.  64 alin. 1 litera f Cod procedură penală.

Având în vedere toate considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că nu se mai impune a se analiza celelalte motive de apel, ci cauza trebuie rejudecată de către prima instanță (tribunal), cu respectarea dispozițiilor legale și a drepturilor procesuale ale inculpaților-apelanți, pentru ca aceştia să beneficieze de toate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.”, se arată în motivarea Curții de Apel București.

Articolul 64 alin.1 lit. f Cod procedură penală: (1) Judecătorul este incompatibil dacă: f) există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.

Comments

comentarii