CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
O femeie din Cluj, trimisă în judecată într-un dosar stufos de trafic de droguri de mare risc, este singura din 12 inculpați care a primit pedeapsă cu suspendare, restul primind ani grei. Atât Tribunalul Cluj, cât și Curtea de Apel au reținut două cauze de reducere a limitelor de pedeapsă și astfel s-a ajuns la 2 ani și 6 luni, pentru care s-a putut dispune suspendarea.
Judecătorii au redus limitele de pedeapsă pentru că a recunoscut fapta în totalitate și pentru cauza prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal – împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
”În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de instanța de fond probele evidențiind că, la data de 01.08.2023, inculpata a deținut, fără drept, în scopul traficului ilicit, la locuința sa din mun. Turda, str….., jud. Cluj cantitatea de 5,4 grame 3-CMC(3-Chloromethcathinone), drog de mare risc înscris în Tabelul – anexă nr.1 din Legea 143/2000. Conduita constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, câtă vreme această cantitate ambalată în 11 pliculețe și mesajele dintre inculpată și concubinul său (inculpatul #####) prin intermediul aplicației whatsapp reflectau intenția de comercializare, iar nu de deținere pentru consum propriu.
Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc este legală și temeinic dispusă, în contextul în care în mod corect s-au reținut două cauze de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege – art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
În opinia Curții, existența unui singure acțiuni de trafic de droguri în forma deținerii unui singur fel de substanță într-o cantitate redusă reflectă o gravitate redusă a infracțiunii. Inculpata a fost atrasă în comiterea faptei de concubinul acesteia …… și are vârsta de 23 ani și un copil minor în întreținere. De asemenea, este și a fost angajată în muncă. Toate aceste circumstanțe indică un potențial real de reinserție și faptul că, și fără executarea în detenție a pedepsei, nu va mai comite infracțiuni.
Ca atare, apelul parchetului este nefondat în privința acestei inculpate.”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.
Avocatul Ionuț Cocan de la SCA Chiș Mihaela și Asociații ne explică cum a reușit să obțină cea mai bună soluție posibilă în condițiile date pentru clienta lui:
”Justiția nu uită să fie om
Sună cam idealist când spui că „s-a făcut dreptate” sau că „instanța chiar a ascultat”. Cu toate acestea, după o serie de soluții bune obținute în ultima vreme, merită spus când lucrurile merg cum ar trebui, nu doar când întâmpinăm inconveniente.
Am încheiat de curând un dosar în care am asistat-o pe doamna L, un dosar penal clasic, marca D.I.I.C.O.T., cu trafic de droguri de mare risc, în care clienta mea a fost pusă la grămadă cu alți 11 inculpați, majoritatea având ocupații mai serioase în zona de „antreprenoriat alternativ”. În cazul doamnei L., lucrurile au stat altfel, dar asta n-a contat prea mult în anchetă. Important era să iasă dosarul mare, cu multe persoane și fapte grave, pentru că dă mai bine (vorba aia).
Cu limite de pedeapsă între 5 și 15 ani și cu un minim special care, chiar după o recunoaștere totală a faptei, tot nu permitea suspendarea executării pedepsei (rămâne peste pragul de 3 ani), șansele de a obține o soluție bună păreau inexistente. De altfel, știm cu toții care este ieșirea de siguranță în astfel de dosare: denunți pe cineva mai mare decât tine și speri că denunțul respectiv se valorifică între timp și uite așa obții înjumătățirea limitelor tale de pedeapsă. Doar că la doamna L. nu era cazul. Nu cunoștea pe nimeni și n-avea pe cine să dea în gât. Deci am mers pe ce aveam: construcția unei apărări care face trimitere în sine la esența faptei și la periculozitatea inculpatei, cu accent pe circumstanțe atenuante judiciare.
Am tras de timp aproximativ an și jumătate, cât am putut, să am spațiu să reconstruiesc profilul clientei. Am reușit angajarea acesteia în două locuri, i-am obținut zeci de caracterizări, am îndrumat-o să meargă la psiholog și am depus la dosar un raport despre motivele reale pentru care ajunsese să se învârtă prin anturajul celorlalți inculpați.
Cu alte cuvinte, până la momentul judecății, s-au depus toate diligențele pentru a schimba complet imaginea inițială în privința doamnei L. Între timp, am depus la dosar și câteva memorii prin care am abordat treptat gravitatea faptei, pentru a tempera percepția instanței. Astfel, în ziua când am susținut concluziile finale, dosarul era deja pe jumătate dezamorsat. Mai lipsea o instanță receptivă și am avut norocul să dau peste una.
Rezultatul? O pedeapsă cu suspendare. S-a reținut circumstanța atenuantă, s-au redus limitele cu o treime, iar instanța a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni cu suspendare sub supraveghere. Singura suspendare din dosar. Repet: din 12 inculpați, doar doamna L. a primit o pedeapsă cu suspendare.
De ce? Pentru că instanța chiar s-a uitat la om, nu doar la fapte.
Trăim într-un sistem obosit, cu instanțe suprasolicitate, cu soluții care vin, parcă, după calapod. Cu toate acestea, uneori se întâmplă să avem parte și de astfel de dosare, în care ai ocazia să vezi că instanța chiar ascultă.
Cauza asta a fost o gură de aer proaspăt. Mi-a reconfirmat că există judecători care nu se lasă învinși de presiunea dosarelor și de cinismul sistemului. Aceștia sunt magistrați care privesc omul din fața lor și nu eticheta de pe dosar.
Abordarea valoroasă mi-a reconfirmat crezul profesional: nu există oameni „răi”, în esență. Am intrat în profesie cu această convingere. Așadar, există doar oameni care, la un moment dat, au luat-o pe un drum greșit. Este ușor să etichetezi și să îți menții acea prejudecată negativă cu privire la caracterul lor. Mai greu, dar infinit mai valoros, este să vezi omul din spatele inculpatului, nu doar fapta ce i se impută.
În definitiv, nu sancțiunea în sine face dreptate, ci capacitatea sistemului de a distinge între cine trebuie tras la răspundere și cine merită, cu adevărat, o a doua șansă.”, a postat acocatul Cocan.
