Judecătorii ÎCCJ scriu de ”abuz de putere” în motivarea casării sentinței de la Ploiești

Cei trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție arată în motivarea deciziei prin care au desființat sentința Curții de Apel Ploiești că judecătorul de la fond ”prin abuz de putere, a calificat Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32/2024 ca fiind un act administrativ”.

“Înalta Curte a constatat că nu există nicio dispoziţie legală care să instituie competenţa generală a instanţelor judecătoreşti în verificarea legalităţii deciziilor sau hotărârilor pronunţate de Curtea Constituţională ca autoritate de jurisdicţie constituţională, sentinţa instanţei de fond fiind nelegală.

Înalta Curte va înlătura ca lipsite de fundament legal considerentele sentinţei privind caracterul de act administrativ al hotărârii, raportat la definiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, neaflându-ne în prezenta unui act emis de una dintre Autoritățile publice (prevăzute la Titlul III din Constituție) în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci a unei act jurisdicţional al Curţii
Constituționale, subsumat rolului său stabilit de art. 142 din Constituție, de garant al principiului supremației Constituției, prevăzut la art.1 alin. (5), cu privire la parcursul scrutinului prezidențial, precum și de garant al valorilor constituționale prevăzute la art.1 alin. (3) și art.2 alin. (1) din Constituție. În raport de aceste considerente, Înalta Curte reţine că distincția realizată de judecătorul fondului între regimul deciziilor şi hotărârilor emise de Curtea Constituțională, pornind de la o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, nu a avut în vedere şi natura atribuţiilor efective exercitate de Curtea Constituţională prin hotărârea pronunţată.

Curtea de Apel Ploieşti, prin abuz de putere, a calificat Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32/2024 ca fiind un act administrativ.

Argumente ce țin de principiul ierarhiei actelor normative reglementat prin art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nu pot fi invocate pentru a justifica atragerea competenței instanței de contencios administrativ asupra unui act jurisdicţional exclus acestui control, soluţia primei instanțe fiind nelegală şi din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Nimeni nu poate cenzura aceste hotărâri sau alte acte juridice, nefiind astfel acte administrative, cum în mod greşit a interpretat instanţa de fond. Conduita instanţelor judecătoreşti de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Curte a reţinut și considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2012 prin care s-a constatat că nu se încălcă accesul la justiţie datorită lipsei de control judiciar asupra actelor jurisdicţionale ale Curţii Constituţionale.

Instanţa de fond a depășit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a procedat la verificarea legalităţii actului jurisdicţional al Curţii Constituţionale contestat în cauză”, se arată în motivarea deciziei Înalte Curți de Casație și Justiție, citată de Antena 3 CNN.

 

Comments

comentarii