CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Raportul de expertiză realizat de psihologa Mioara Moraru în litigiul dintre afaceristul Adrian Marțian și fosta soție a fost menținut de judecătorii Curții de Apel București, deși psihologul clinician specialist nu are competență pentru instanțele de apel și recurs. Cei trei judecători motivează printr-o teorie că deși e instanță de recurs, ei judecă fondul.
Avocații lui Adrian Marțian au cerut anularea raportului de expertiză pe motiv că doar psihologul principal are competență pentru a realiza expertiză în fața instanței de recurs, așa cum se arată în Normele privind competențele profesionale ale psihologilor (Detalii AICI)
Completul format din judecătorii Andrei Florin Gongone, Maria Adriana Bratu și Elena Avrigeanu o mențin cu orice preț pe Moraru în dosar, motivând astfel:
”Potrivit legii, doctrinei şi jurisprudenţei, în cadrul procesului civil se poate realiza o judecată în fond în primă instanţă şi în apel, nu şi în recurs, unde este analizată numai legalitatea, nu şi temeinicia. De asemenea, art. 501 C.proc.civ., intitulat „judecata în fond după casare”, prevede la alin. 3 că „după casare, instanţa de fond va judeca din nou în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată”
Raportat la aceste distincţii, apreciază Curtea că noţiunea de „instanţă de fond” folosită de art. 7 pct. 2 lit. a din Normele privind competenţele profesionale ale psihologilor cu drept de liberă practică înseamnă orice instanţă care are competenţa de a analiza şi soluţiona fondul cauzei. Or, şi instanţa de recurs care admite recursul şi casează sentinţa recurată, reţinând cauza pentru judecare, este o instanţă care soluţionează fondul cauzei, astfel că instanţa de rejudecare este o instanţă de fond, îndeplinind cerinţa textului supus interpretării.
Pe de altă parte, potrivit prev. art. 492 alin. 1 C.proc.civ., proba cu expertiza nu este admisibilă în recursul civil, astfel că nici nu ar putea fi administrată decât în faţa unei instanţe de fond (prima instanţă, instanţa de apel, instanţa de rejudecare). Art. 501 alin. 4 C.proc.civ. prevede în acelaşi sens că „în cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege”.
Rezultă că nu poate fi acceptată interpretarea susţinută de către pârât în sensul că expertiza în faţa unei instanţe de recurs poate fi realizată numai de către un psiholog principal, expertiza putând fi realizată numai în faţa unei instanţe de fond, astfel încât nu se impune anularea raportului de expertiză pentru motivul invocat, expertul Mioara Moraru având calitatea de psiholog clinician specialist, conform atestatului de liberă practică nr. 1418/07.04.2017 (f. 110 vol. III).
Nu este pertinentă din acest punct de vedere comparaţia făcută de apărarea pârâtului cu faptul că avocatul stagiar nu are dreptul de a pune concluzii în faţa unei curţi de apel chiar dacă aceasta rejudecă după casare, pentru că interdicţia se raportează la gradul instanţei şi nu la tipul funcţiei jurisdicţionale îndeplinite (judecată în primă instanţă/ apel/ recurs).”, se arat în încheirea din 18 aprilie.
Amintim că omul de afaceri clujean a cerut de mai multe ori recuzarea expertului psiholog din dosar, dar au fost respins de către judecători și aceste cereri.
După ce a văzut atitudinea judecătorilor, Marțian a cerut recuzarea completului de judecată, susţinând faptul că imparţialitatea judecătorilor completului reiese din următoarele:
”Completul de judecată a respins solicitarea sa de anulare a raportului de expertiză întocmit în cauză, deşi au fost încălcate norme imperative cu caracter general cu privire la competenţa psihologului expert judiciar şi care în mod evident atrăgeau nulitatea absolută a expertizei întocmite.
Petentul (Adrian Marțian – n.red) a solicitat anularea raportului de expertiză pentru nerespectarea a numeroase prevederi legale semnificative, incidente în ce priveşte corecta şi legala întocmire a unui raport de expertiză psihologică.
Petentul a formulat o serie de obiecţiuni la raportul de expertiză având în vedere concluziile expertei desemnate de către instanţă, însă nici măcar una dintre ele nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată.
Completul de judecată a apreciat că nu s-ar impune nici măcar efectuarea unui alt raport de expertiză, în condiţiile în care pe tot parcursul efectuării expertizei de către doamna expert a sesizat instanţa cu faptul că doamna expert nu respectă prevederile legale şi are o atitudine părtinitoare şi neprofesionistă. A susţinut că aceste lucruri s-au reflectat cu prisosinţă şi în cuprinsul documentului întocmit, denumit raport de expertiză psihologică, în condiţiile în care, în opinia petentului, sub nicio formă nu se poate susţine că în cauză s-ar fi realizat o veritabilă analiză psihologică a părţilor şi mai ales a minorilor.”, se arată la dosar.
În 24 aprilie, un alt complet a analizat cererea și a respins-o: ”Curtea constată că împrejurările invocate de către petent nu sunt de natură a conduce la concluzia că ar exista elemente care nasc întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 7292/3/2023.
Din conţinutul cererii de recuzare reiese că formularea acesteia a fost determinată de nemulţumirea pârâtului Marţian Adrian faţă de modul de soluţionare a cererilor sale vizând respingerea cererii de anulare a raportului de expertiză psihologică, a obiecţiunilor formulate faţă de raportul de expertiză psihologică, precum şi a cererii de efectuare a unui nou raport de expertiză psihologică.
În cuprinsul cererii de recuzare au fost reiterate motivele invocate în susţinerea solicitării de anulare a raportului de expertiză, obiecţiunile formulate faţă de raportul de expertiză psihologică întocmit, precum şi argumentele invocate în susţinerea cererii de efectuare a unui nou raport de expertiză psihologică, criticându-se modalitatea de soluţionare a acestor cereri de către completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei.
Curtea reţine că rezolvarea de către completul de judecată, în cursul soluţionării unei cauze, a unor cereri formulate de părţi cu referire administrarea probei cu expertiza este conformă normelor de procedură civilă, ce îl obligă în acest sens. Modalitatea de soluţionare nu poate reprezenta o dovadă de atitudine părtinitoare, în caz contrar instanţa nemaiputând să-şi joace rolul de apărător al ordinii publice şi al preeminenţei legii. Aşadar, judecătorii nu pot fi îndepărtaţi de la soluţionarea cauzei pentru faptul că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, au respins obiecţiunile la raportul de expertiză şi cererile de anulare a raportului de expertiză şi de efectuare a unei noi expertize formulate de una dintre părţi.
În acest context, Curtea subliniază că instrumentul procesual al recuzării este menit a asigura o verificare a capacităţii instanței de a judeca procesul într-o manieră imparţială, iar nu pentru a permite părţii să exercite, în afara cadrului legal, o cale de atac împotriva actelor procesuale/procedurale care o nemulțumesc.”
