6 luni închisoare cu suspendare și 10.000 lei daune pentru că i-a spus avocatului soției că-i face ”buzunare”

Un bărbat din Brașov a fost condamnat definitiv la 6 luni închisoare cu suspendare și a fost pus să plătească 10.000 de lei ca daune morale către un avocat pe care l-a amenințat cu moartea pentru că o reprezenta pe soția lui în procesul de divorț. De asemenea, condamnatul nu are voie să se mai apropie de avocat la mai puțin de 50 de metri.

Curtea de Apel Brașov l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 2 ani, a dreptului de a se apropia la mai puţin de 50 metri de persoana vătămată. Instanța a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, 

De asemenea, judecătorii l-au obligat pe inculpatul la plata către avocatul persoană vătămată a sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale.

În motivare, instanța a reţinut că ”în cursul lunii octombrie 2020, inculpatul B.V. l-a amenințat cu moartea, prin intermediul unui apel telefonic, pe numitul S.A., avocat în cadrul Baroului Brașov, spunându-i acestuia că are un cuțit pregătit pentru el și că, dacă îl prinde, îl omoară și îi va face “buzunare”, în contextul în care inculpatul îi reproșa avocatului faptul că îi acorda asistență juridică soției sale în procedura de divorț.

În concret, s-a reţinut că persoana vătămată S.A. are calitatea de avocat în cadrul Baroului Brașov iar, anterior incidentului din luna octombrie 2020, în cursul lunii ianuarie a aceluiași an, inculpatul B.V a intenționat să-l angajeze pe acesta într-un litigiu civil intentat de către inculpat societății comerciale Defi Grup. Având în vedere însă că S.A. se afla în raporturi contractuale cu grupul de firme din care făcea parte și societatea Defi Grup, acesta a refuzat să-l reprezinte pe B.V., prezentându-i acestuia un alt avocat pentru a-l ajuta în acel litigiu. Inculpatul B.V a fost nemulțumit de serviciile juridice ale avocatului ce îi fusese recomandat, considerându-l vinovat pentru pierderea procesului civil și pe S.A. 

În continuare, s-a reținut că, în cursul anului 2020, relațiile conjugale dintre inculpatul B.V și soția sa …. au început să se deterioreze, aceasta din urmă angajându-l ca avocat pe S.A, pentru a o reprezenta în procedura divorțului, acest aspect nemulțumindu-l, de asemenea, pe inculpatul B.V. 

În acest context, inculpatul, utilizând postul telefonic cu numărul 07………, l-a contactat în repetate rânduri pe avocatul S.A. pentru a-i reproșa reprezentarea soției sale în procesul de divorț.

Astfel, într-o zi din cursul lunii octombrie 2020, în timp ce se afla în cabinetul său situat în mun. Brașov, b-dul 15 Noiembrie, nr. 62, , persoana vătămată S.A. a primit un apel telefonic de la inculpatul B.V și, întrucât se afla în birou cu alte persoane, respectiv cu martorele …..  și …, persoana vătămată a răspuns apelului primit, dând telefonul pe modul difuzor. La telefon, inculpatul B.V, fiind agresiv verbal și recalcitrant, i-a reproșat persoanei vătămate faptul că îi acordă asistență juridică în procesul de divorț numitei …., iar, la un moment dat al conversației, inculpatul a amenințat cu moartea persoana vătămată S.A., spunându-i că are un cuțit pregătit pentru el și că, dacă îl prinde, îl omoară. De asemenea, în aceeași conversație, inculpatul i-a spus persoanei vătămate că îi va face “buzunare”. 

A doua sau a treia zi după respectiva convorbire telefonică, numita … şi numitul …. au atenţionat persoana vătămată S.A., spunându-i acestuia să aibă grijă cu numitul B.V, pentru că îl auziseră pe inculpat spunând cu altă ocazie că îi va face buzunare. 

Amenințările proferate în mod direct de către inculpat la adresa persoanei vătămate au creat persoanei vătămate o stare de temere, aspect ce l-a determinat să formuleze plângerea penală urmare căreia s-au derulat cercetările în prezenta cauză. 

De asemenea, după conversația telefonică în care au fost proferate amenințările anterior indicate, persoana vătămată a luat anumite măsuri de siguranţă în cadrul cabinetului său de avocat, stabilind, pentru o anumită perioadă de timp, reguli menite să limiteze accesul publicului în sediu și să asigure siguranța persoanelor care aveau colaborări/lucrau în cadrul cabinetului, pentru intervalele temporale în care persoanele respective se aflau în imobilul respectiv (uşa de acces în cabinet era încuiată; nu se primeau persoane în cabinet decât cu programare prealabilă; un stagiar a fost rugat să stea la birou perioade mai lungi de timp, pentru a fi un bărbat prezent în respectiva locație în intervalele orare în care persoanele de sex feminin care aveau colaborări/lucrau în cadrul cabinetului se aflau în sediu).  

(….)

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., reţinându-se, în concret, circumstanţele săvârşirii faptei (cu referire explicită la faptul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă o gravitate concretă ce nu poate fi neglijată, fiind manifestată o lipsă totală și acută de respect față de o persoană care își desfășoară activitatea în cadrul unei profesiei liberale aflate sub protecția specială a legii, nemulţumirea inculpatului neputând fi înţeleasă în ansamblul general al incidentului și neavând vreo justificare obiectivă aparentă; inculpatul s-a manifestat violent verbal în mod direct la adresa persoanei vătămate, într-o convorbire telefonică purtată cu aceasta, prin proferarea de ameninţări cu moartea la adresa persoanei vătămate, împrejurările concrete ale diferendelor în care inculpatul era parte nejustificând sub nicio formă atitudinea pe care inculpatul a avut-o faţă de persoana vătămată).

A mai fost avut în vedere faptul că inculpatul nu a agresat efectiv, fizic, persoana vătămată, respectiv că nu a întreprins niciun fel de demers pentru materializarea amenințărilor proferate și nu a repetat amenințările după data incidentului. Totuși, s-a observat că nu poate fi ignorată atitudinea generală a inculpatului, care a manifestat un nivel important de dezinhibiție, proferând amenințări extreme, cu moartea, la adresa persoanei vătămate, fapt ce relevă, în opinia judecătoriei, că acesta are serioase deviaţii comportamentale, care nu îl recomandă, dată fiind şi atitudinea procesuală (nu a recunoscut comiterea faptei), pentru pedeapsa amenzii.

Faţă de modul în care a acţionat inculpatul, prin proferarea unor amenințări cu moartea, manifestând un comportament ce poate fi calificat în mare măsură ca fiind imprevizibil, date fiind îndrăzneala de care a dat dovadă acesta și atitudinea sa procesuală (care nu relevă asumarea faptei şi înţelegerea necesităţii adoptării unui comportament conform prevederilor legale), s-a constatat că inculpatul este caracterizat de o lipsă relevantă de respect față de valori importante ocrotite de legea penală și are un ridicat potențial de comportament deviant, context în care, apreciază că, în lipsa unei reacții ferme, acesta s-ar putea manifesta prin alte acţiuni deviante. 

În aceste condiții, relevând şi că este obligată să vegheze la un just echilibru între sancțiunea aplicată inculpatului, pe de o parte, şi interesul persoanei vătămate de protecţie împotriva comiterii de infracţiuni grave, în contextul în care infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este gravă şi a avut/are asupra persoanei vătămate un impact ce nu poate fi neglijat, iar neurmată de o ripostă fermă ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, echivalând cu încurajarea tacită a acestuia la săvârşirea unor fapte similare sau chiar a unor fapte mai grave, întrucât apreciază că în prezenta cauză este necesară intervenția specializată a unei instituții publice prin punerea în practică a unei forme de monitorizare a comportamentului inculpatului, instanța de fond s-a orientat corect către pedeapsa închisorii, care a fost aplicată însă în apropierea limitei minime prevăzute de lege dat fiind faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală. 

Pentru această soluție, a fost avută în vedere atitudinea inculpatului în contextul speţei care relevă existența unor semnificative trăsături deviante în privința acestuia în raport de comportamentul normal al unei persoane care respectă rigorile legii penale şi normele de conduită socială, atitudinea inculpatului putând fi caracterizată ca având un grad ridicat de imprevizibilitate, în contextul în care nu poate fi exclusă manifestarea, din partea acestuia, a unor alte atitudini deviante, dat fiind faptul că inculpatul a ignorat, cu o lejeritate nefirească în raport de simţul comun, rigori importante ale legii penale, nemanifestând nici până la acest moment procesual o atitudine concretă care să releve că înţelege pe deplin gravitatea comportamentului adoptat, că regretă în mod real modul în care a acţionat şi doreşte să se îndrepte. 

În ceea ce privește atitudinea procesuală a persoanei vătămate (animată de dorinţa angajării răspunderii penale a inculpatului într-o manieră care să asigure monitorizarea comportamentului acestuia), s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a se apropia de persoana vătămată, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. n C.pen. Nici împrejurările concrete ale cauzei, nici conduita procesuală a inculpatului, nici lipsa antecedentelor penale, nici starea de sănătate a inculpatului nu permit, în opinia instanței de fond, adoptarea unui tratament sancționator mai blând. ”

Avocatul a solicitat daune ”exagerate și nerezonabil”

”Pe latură civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.A., dispunându-se, în consecinţă, obligarea inculpatului la plata, către această persoană, a sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune morale, și fiind respinse, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

Pentru a decide astfel, a fost avută în vedere valoarea lezată, gravitatea comportamentului inculpatului și modul în care a fost influențată activitatea părții civile de atitudinea inculpatului. Suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este însă exagerată, în opinia judecătoriei, un cuantum necesar şi suficient fiind cel acordat. Instanţa de fond a ţinut cont de împrejurarea că despăgubirile acordate nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. S-a avut în vedere că natura daunelor morale este una compensatorie, acestea neputând constitui o sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile. S-a mai apreciat că daunele morale solicitate sunt exagerate şi nerezonabile, considerând că, în raport de vătămările efectiv suferite de partea civilă, suma acordată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.”, se mai arată în motivarea deciziei.

Comments

comentarii