Tânărul avocat Radu Popșor, de patru ani în profesie, colaborator la cabinetul avocatului Călin Budișan, ce are numeroși clienți importanți anchetați sau trimiși în judecată de DNA, a prezentat, la conferința Zilele carierei de la Facultatea de Drept ”Dimitrie Cantemir” Cluj, părțile bune și cele mai puțin bune sau dificile ale profesiei.

”Am observat, spre deosebire de cum vedeam eu profesia de avocat în facultate, următoarele părți bune și mai puțin bune ale profesiei”, le-a spus Radu Popșor studenților, după care le-a enumerat:

Părțile mai puțin bune sau mai dificile ale profesiei

• Trebuie să fii înarmat cu răbdare, atât în sala de judecată, cât și la audieri în faza de urmărire penală. Poți să ai o cauză care să dureze 10 minute, dar să fie cauza cu numărul 25 pe o listă cu 30 de cauze și atunci va trebui să aștepți până îți vine rândul. Stai 5-6 ore degeaba în sala de judecată. În faza de urmărire penală ai nevoie de și mai multă răbdare când sunt audieri.
• Să fii înarmat cu răbdare în relația cu clientul. Acesta nu vine și îți spune că problema lui este că nu știe dacă în speță este întrunit sau nu un element constitutiv al infracțiunii. El vine și îți spune o poveste aproape de când s-a născut și până în prezent, din care tu trebuie să identifici care sunt problemele juridice și eventualele soluții;
• Comunicarea cu clientul, în anumite situații, este dificilă. Clienții sunt de cele mai multe ori foarte stresați și nu ascultă toată informația pe care le-o comunici. De asemenea, ei citesc pe internet tot felul de articole, forumuri, comentarii și au impresia că știu rezolvarea problemei, când de fapt tu știi foarte bine că ceea ce au citit ei fie nu este corect, fie nu li se aplică lor. Câteodată este foarte greu pentru un client fără studii juridice să înțeleagă că realitatea juridică este diferită de realitatea obiectivă și ca orice afirmație pe care o fac trebuie să se bazeze pe probe pentru a avea suport juridic în proces;
• Încrederea clientului în avocat: Am întâmpinat mici probleme și la acest capitol. Clienții sunt sceptici când văd un avocat tânăr, la începutul carierei. Unii chiar întreabă dacă mai sunt student. Sigur, este o problemă peste care treci destul de repede, după ce începi și îi explici problema juridică și atunci își dă seamă că ai un pic de experiență și ești în măsură să-l ajuți.
• Stresul constând în: cauze suprapuse (de multe ori ai 3 cauze într-o zi), lucrări de terminat la timp, stresul din sala de judecată, nu neapărat cu privire la tine și cu privire la clienții mai dificili, având emoții dacă o să-ți respecte sfaturile;
• Imprevizibilitatea programului (cel puțin în penal): percheziții, propuneri de arestare, trimiteri în judecată (cameră preliminară). Te poți trezi și acum cu un apel telefonic că trebuie să te prezinți la o propunere de arestare preventivă, care nu știi cât va dura. Am avut situații când am început la ora 2 după-masa și a durat până la 5 dimineața. Poți primi un telefon să te prezinți la percheziție domiciliară, care durează destul de mult și care e urmată, de obicei, de propunere de arestare.
• Trebuie să studiezi foarte mult. Nu mă refere neapărat la doctrină, jurisprudență, legislație, care sigur că trebuie studiate, cât studiul dosarelor. Avem dosare de urmărire penală care au peste 1000 de volume, ceea ce înseamnă zeci de mii de pagini de lecturat, ore în șir de studiu.
• Lipsa unor venituri constante. Nu te poți baza că în fiecare lună o să câștigi un minim de…

Părțile bune ale profesiei

• Libertatea profesiei: poți să-ți stabilești concediul când vrei tu. Nu ai nevoie de o aprobare a președintelui instanței, cum e în cazul judecătorilor. Timpul de lucru: poți să lucrezi când vrei tu, când te concentrezi mai bine, între 5 dimineața și 8 sau intre 7 și 9 seara.
• Libertatea de a profesa unde vrei, în ce oraș vrei, la ce birou vrei. Ai libertatea de a-ți amenaja biroul cum vrei. Nu depinzi de resursele financiare ale instanței, cum e la judecători.
• Posibilitatea de a alege cât de mult vrei să muncești și implicit cât să câștigi;
• Posibilitatea de a selecta clientela, cauzele, ramura de drept în care dorești să te specializezi. Eu nu am să intru niciodată, sper, într-o cauză având ca obiect infracțiunea de omor sau viol, care nu-mi plac.
• Satisfacția că ajuți oamenii. Simți efectiv că faci lucrul acesta și ți-l transmit ei.
• Satisfacția din sala de judecată, atunci când ai avut o pledoarie frumoasă și uneori ești felicitat chiar de către colegi, de către judecători sau de procurori;
• Satisfacția când câștigi un proces, respectiv când obții o soluție bună. În penal nu poți să ai numai achitări, dar poți să ai soluții bune.
• Recunoștința oamenilor pe care i-ai ajutat în exercitarea profesiei, chiar și după mult timp. Tu nici să nu mai știi de clientul respectiv și să te întâlnească pe stradă și să-ți spună cât de mult i-ai schimbat viața.
• Avocatul are un privilegiu, în sensul că este cumva primul judecător al cauzei. Vine clientul la el, îi spune problema și e primul jurist care identifică problemele juridice. Ca avocat, ai privilegiul de de a preîntâmpina sau pune punct unor litigii, prin încheierea unei tranzacții, efectuarea unei operațiuni de împăcare etc. Mă gândeam că ar fi ideal să existe câte un avocat pentru fiecare familie, așa cum există medicii de familie. Atunci poate că ar scădea rata litigiilor.
• Ocazia de a cunoaște și aprofunda alte domenii, prin intermediul cauzelor, precum: medicina, transporturi, informatică, științe economice, agricultură etc.
• Libertatea individuală, personală. Nu ai restricții impuse de profesie în ceea ce privește petrecerea timpului liber, locurile de frecventat sau altele, cum au judecătorii și procurorii. Spre exemplu, aceștia nu au dreptul să participe la proteste, căt tot au fost recent. Noi ca avocați putem merge la proteste, dacă vrem.
• Libertatea de a alege dacă lucrezi singur sau în echipă. Dacă optezi pentru echipă, ai libertatea de a-ți alege echipa/colegii cu care lucrezi, față de un judecător sau procuror nu are această libertate. Unde a fost repartizat, acolo urmează să-și desfășoare activitatea.

Concluziile lui Radu Popșor:  ”Avocatura este o profesie grea, dar frumoasă. Dacă ești pasionat, dacă ai abilitatea de a fi dedicat unei cauze, dacă ești dispus să muncești și să înveți în permanență și să ai răbdare, atunci avocatura ți se potrivește. Nu trebuie să îți faci griji foarte mari cu privire la partea financiară. Dacă îndeplinești condițiile anterior menționate, atunci o să vezi că și satisfacțiile (nu doar cele materiale) vor veni de la sine. Sigur, treptat, încet, pe măsură ce te dezvolți și tu ca avocat.”

Cum a fost selectat de maestrul său

Tânărul avocat a fost stagiar la unul dintre cele mai puternice cabinete de avocatură din domeniul penal, cel al lui Călin Budișan (foto dreapta), la care a și rămas ca și colaborator după stagiatură. Acum, Radu Popșor intră chiar și în substituirea lui Budișan la unele termene, la care nu poate să se prezinte acesta din urmă.

Popșor a povestit cum a început să lucreze și cum i-a câștigat încrederea maestrului său: ”Eu am venit la Călin de pe stradă, nu am ajuns prin niciun fel recomandare. M-am prezentat, i-am lăsat un CV. Mi-a spus că pentru el nu contează foarte mult CV-ul, ci contează să vadă ce fel de om sunt, că el  foarte crede mult în relația pe care și-o va crea cu omul respectiv. Mi-a spus că pentru început îmi dă un dosar și să mă gândesc să fac o plângere la CEDO. Să găsesc eu ce încălcări cred de cuviință și să scriu plângerea respectivă, dar nu mi-a dat detalii. Pur și simplu, mi-a pus dosarul în brațe și mi-a spus să vin în trei-patru zile cu plângerea respectivă. M-am apucat să o fac, am și completat formularul special de pe site-ul CEDO, în care invoci ce încălcări s-au produs în speța respectivă. Am redactat plângerea, i-am trimis-o pe e-mail nu după trei zile, ci după o zi, căci m-am mobilizat, și a doua zi m-a sunat și mi-a zis să vin la birou să încheiem contractul de colaborare. Cam asta a fost.

Treptat, lucrând în dosarele dumnealui, redactând o serie de memorii, căci atunci când eram stagiar lucram mult pe partea scrisă, majoritatea cauzelor noastre fiind de competența Tribunalului și Curții de Apel, probabil văzând domnul Budișan cum redactez și cum tratez problemele din dosarele respective, i-am căpătat încrederea.”

Comments

comentarii