CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Inconștiența criminală a unui șofer de TIR, care a dus la decesul tinerei avocate Diana Gușan și a fetiței ei de 1 an și 10 luni, a fost pedepsită definitiv cu 16 ani de închisoare, fapta lui fiind considerată din punct de vedere juridic omor calificat.
Curtea de Apel Pitești a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, a respins apelurile declarate de inculpat şi părţile civile și a menținut sentința Tribunalului Argeș.
Motivarea CA Pitești: ”Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, materialul probator administrat în cauză dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, atât existența infracțiunii de omor calificat, cât și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
În declarațiile sale, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, așa cum a constatat și prima instanță, în legătură , mai ales, cu motivul care l-a determinat pe acesta să recurgă la manevrele deosebit de riscante de așezare a autovehiculului pe care îl conducea pe contrasens. Astfel, în prima sa declarație , pe care a dat-o în calitate de suspect, a arătat că a virat pe contrasens după ce a văzut echipajul ISCTR și, pentru a evita sancționarea sa pentru nerespectarea timpilor de mers a ales această manevră. În declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a arătat că a pătruns pe contrasens din cauza emoțiilor, fără să își dea seama, după ce a văzut echipajul ISCTR. Susținerile inculpatului sunt într-adevăr, contradictorii, și aceasta pentru că în declarația dată în fața instanței de fond inculpatul, în încercarea de a diminua gradul de vinovăție, a marșat pe ideea că manevra de a intra pe contrasens nu a fost una gândită și urmărită ci luată sub imperiul emoțiilor. Motivul care l-a determinat pe inculpat în luarea hotărârii de a intra pe contrasens este într-adevăr important în economia întregii desfășurări a evenimentelor și în bună măsură oferă cheia dezlegării problemei formei de vinovăție cu care a acționat acesta.
Din declarațiile inculpatului, fie ele și oscilante, este cert că observarea de către acesta a echipajului ISCTR l-a determinat să recurgă la părăsirea sensului său de mers și virarea pe contrasens. Pentru a concluziona dacă hotărârea a fost una rațională sau din contră , una impulsivă, prima instanță a făcut o analiză asupra împrejurărilor premergătoare acestei manevre, în condițiile în care, în declarația inițială inculpatul a arătat că înainte să ajungă pe autostradă, la Târgoviște, a montat un magnet pe impulsorul cutiei de viteze pentru a figura ca fiind în pauză. Această operațiune nu a mai fost recunoscută de inculpat în declarațiile date în fața instanței unde a menționat că a apăsat din greșeală pe un buton care a comandat scoaterea cardului din tahometru și nu a mai introdus cardul în aparat. În raportul de eveniment grav de circulație întocmit de reprezentanți ai ISCTR a reieșit că în urma descărcării și analizării datelor din memoria cartelei tahograf a conducătorului auto și a tahografului digital, s-a constatat intervenția asupra echipamentului de înregistrare. Or, în acord cu prima instanță și față de aceste constatări, considerăm și noi că inculpatul a montat cu bună știință un magnet pe impulsorul cutiei de viteze, pentru a manipula aparatul tahograf și pentru a altera timpii de conducere.
Mergând mai departe cu raționamentul, considerăm că la observarea echipajului ISCTR și având în vedere că anterior făcuse această operațiune a montării magnetului, inculpatul, cu bună știință și nu din cauza emoțiilor, a luat hotărârea să își schimbe direcția de mers și să se angajeze la o manevră deosebit de riscantă, de pătrundere pe Autostrada A1, dar pe contrasens în încercarea de a evita întâlnirea cu reprezentanții ISCTR și sancționarea sa contravențională. Că a fost o hotărâre luată cu bună știință o demonstrează și alte împrejurări, corect identificate și de prima instanță unele extrinseci precum vechimea în profesia de șofer profesionist, iar altele intrinseci, precum faptul că anterior pătrunderii pe autostradă, pe contrasens, inculpatul a rulat pe breteaua de ieșire de pe autostradă, de asemenea , pe contrasens, iar anterior producerii impactului, inculpatul a rulat pe contrasens, pe autostradă, aproximativ 700 de metri, cu (împrejurare deosebit de importantă, cum vom arăta și mai jos) luminile stinse. Distanța parcursă o apreciem ca fiind destul de lungă, iar în tot acest timp inculpatul se putea răzgândi și să revină la un regim de circulație regulamentar, mai ales că avea posibilitatea înscrierii pe sensul de mers atunci când a părăsit breteaua de legătură și s-a angajat în pătrunderea pe autostradă. Așa cum a arătat și expertul, după ce a terminat de parcurs breteaua de legătură, chiar dacă circulase pe contrasens, inculpatul putea să vireze dreapta și în acest fel să se înscrie pe sensul regulamentar de mers pe autostradă. În loc să facă asta, inculpatul a virat stânga și a pătruns pe autostradă pe contrasens.
A mai declarat inculpatul, în fața instanței, că atunci când și-a dat seama că se află pe contrasens, a încercat să iasă cu spatele de pe breteaua de ieșire de pe autostradă spre Cătanele, însă nu a reușit deoarece drumul era în pantă și din roțile ansamblului rutier începuse să iasă fum. Aceste aspecte demonstrează mai degrabă teza pătrunderii cu bună știință pe contrasens și nu a erorii sau a efectuării manevrei sub imperiul emoțiilor în condițiile în care , pe de o parte, martorii audiați au declarat că autovehiculul care circula pe contrasens ar fi putut intra în coliziune cu aceștia (așadar se deplasa spre înainte), iar pe de altă parte, având în vedere opțiunile pe care inculpatul le-ar fi avut pentru a reintra în regimul de circulație regulamentar și anume apelul la serviciul 112 sau virajul la dreapta după parcurgerea bretelei de ieșire spre Cătanele.
În ceea ce privește coliziunea cu autoturismul marca BMW, situația de fapt este una clară și nu a fost contrazisă nici de inculpat. Așa cum a reținut și prima instanță, inculpatul Costăchioaia Cătălin, în data de 18.08.2020, în jurul orei 00.58, în timp ce efectua un transport de marfă la volanul ansamblului rutier format din autoutilitara marca ### cu numărul SV-15- CNM ce tracta semiremorca marca ####### cu numărul #########, la intrarea în #### #######, pentru a evita un control ISCTR, a virat brusc la stânga pe podul care traversează Autostrada A1, a încălcat marcajul rutier continuu și a pătruns pe contrasens, rulând apoi câteva sute de metri pe breteaua de acces din A1 către Cătanele, după care a pătruns pe contrasens pe A1, s-a deplasat aproximativ 100 de m în direcţia Bucureşti-Rm. ######, iar apoi a pătruns succesiv pe banda nr. 1 şi banda nr. 2, a virat stânga către breteaua de ieșire de pe autostradă (Pitești Sud-#######), blocând în acest fel, într-o poziţie transversală, ambele benzi ale sensului de mers spre Bucureşti, moment în care s-a produs coliziunea cu autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare #########, condus de persoana vătămată ##### #####, care circula din direcția Rm. ###### către București, pe banda nr. 2 a sensului de deplasare, provocând decesul victimelor ##### ######## ##### şi ##### #### ########.
În apărările ridicate în fața instanței, inculpatul a susținut că fapta nu a fost comisă cu intenție, ci din culpă. A invocat o serie de împrejurări de fapt, menite să dovedească încercarea sa de a efectua manevra de reîntoarcere pe sensul său de mers prin luarea unor măsuri de precauție precum rularea inițială, deși pe contrasens, pe banda de urgență, oprirea sub un pod, verificarea condițiilor de drum, respectiv dacă se poate face viraj la stânga pentru a ieși de pe autostradă, apelul pe care l-a făcut la un coleg ce conducea un ### de culoare albă și care l-ar fi ajutat inițial în efectuarea manevrei de ieșire de pe autostradă, timpul scurt pe care l-a alocat blocării benzilor de circulație pe autostradă atunci când trecut efectiv la traversarea acestora în încercarea de a părăsi A1, activarea permanentă a avariilor și luminilor de întâlnire pentru efectuarea acestor manevre.
Aceste elemente de fapt menționate de inculpat nu au reieșit în conturarea situației de fapt, după confruntarea lor cu materialul probator administrat în cauză. Aici, relevanță deosebită prezintă declarațiile martorilor (…) care au arătat că, înainte ca martorul …. să facă manevra de ieşire spre Cătanele, au observat pe banda de decelerare un camion cu luminile stinse, care mergea pe contrasens, cu care ar fi putut intra în coliziune dacă martorul ###### nu îl evita şi că după ce au ajuns pe celălalt sens de mers au văzut cum şoferul acelui camion încerca să facă o manevră de întoarcere. Niciunul dintre martori nu a confirmat prezenţa unui alt autovehicul în preajma ansamblului rutier condus de inculpat, ci, din contră, martorul ####### a arătat că în momentul anterior impactului dintre cele două autovehicule, pe banda nr.1 se deplasa un ### care a frânat pentru a evita o coliziune cu ansamblul rutier condus de inculpat, dar care însă, după producerea accidentului nu a oprit, continuându-şi deplasarea către Bucureşti.
În acord cu prima instanță, considerăm că fapta a fost comisă de inculpat cu intenție indirectă. Într-adevăr, așa cum a dezvoltat și prima instanță, granița între intenția indirectă și culpa cu prevedere este una destul de fină în condițiile în care în ambele forme făptuitorul prevede rezultatul faptei sale. Numai că, dacă în cazul intenției eventuale autorul acceptă rezultatul, fiindu-i indiferent dacă acesta se va produce, în ipoteza culpei cu prevedere nu se acceptă posibilitatea producerii în concret a rezultatului prevăzut. În plus, în cazul culpei cu prevedere, convingerea autorului că rezultatul nu se va produce se bazează pe anumite împrejurări obiective, pe care în concret, le evaluează eronat. Dacă însă, neproducerea rezultatului nu este o convingere bazată pe astfel de împrejurări de factură obiectivă, ci o simplă speranță, dependentă de hazard, forma de vinovăție ce se reține este intenția indirectă.
Sunt situații când, datorită gradului ridicat de risc al activității, elementele obiective pe care s-ar fi bazat autorul în evaluarea sa sunt considerate ab initio ca insuficiente pentru a înlătura intenția eventuală în cazul producerii rezultatului. Cu alte cuvinte, riscul creat de activitatea imputată este mult prea mare pentru a putea fi acoperit în mod rezonabil de aceste împrejurări obiective care, în alte condiții, ar fi constituit principal temei pentru reținerea formei culpei cu prevedere. În asemenea situații devine util examenul ce trebuie făcut asupra probabilității producerii rezultatului, cât și asupra atitudinii de dispreț a autorului față de valoarea socială ocrotită.
Uneori, împrejurările obiective pe care se bazează convingerea subiectului că rezultatul nu se va produce, nu sunt preexistente acțiunii, ci sunt create de autorul însuși pentru a preveni urmarea periculoasă. În acest caz examenul ce trebuie făcut se poartă asupra suficienței acestor măsuri luate de autor pentru a preveni rezultatul, iar în cazul insuficienței acestora, forma de vinovăție reținută va fi intenția eventuală.
În cauza de față, avem de-a face cu o transformare a unui accident de circulație într-un eveniment rutier cu implicații mult mai grave asupra tipicității subiective a faptei tocmai din cauza unor manevre foarte riscante la care s-a angajat inculpatul atunci când a luat hotărârea să ruleze cu autovehiculul pe care îl conducea pe contrasens pe o porțiune din autostrada București – Pitești. Așa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul a luat această hotărâre pentru a evita întâlnirea sa cu reprezentanți ai ISCTR, iar în baza acestei hotărâri a virat brusc la stânga pe podul care traversează Autostrada A1, a încălcat marcajul rutier continuu și a pătruns pe contrasens, rulând apoi câteva sute de metri pe breteaua de acces din A1 către Cătanele, după care a pătruns pe contrasens pe A1, s-a deplasat aproximativ 100 de m în direcţia Bucureşti-Rm. ######, iar apoi a pătruns succesiv pe banda nr. 1 şi banda nr. 2, a virat stânga către breteaua de ieșire de pe autostradă (Pitești Sud-#######), blocând în acest fel, într-o poziţie transversală, ambele benzi ale sensului de mers spre Bucureşti, moment în care s-a produs coliziunea cu autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare #########. Manevrele de intrare pe contrasens, la care s-a angajat inculpatul, au presupus un factor de risc extrem de ridicat în condițiile în care afară era noapte, anterior coliziunii fusese evitat de două autoturisme în ultimul moment, dar și atenționat și chiar amenințat de alți conducători auto care îl considerau deja un real pericol, iar în timpul traversării benzilor de mers pe autostradă a blocat la un moment dat ambele benzi ale sensului de mers spre București, acceptând în felul acesta posibilitatea coliziunii cu alte autovehicule.
Un alt element de fapt ce a accentuat factorul de risc a constat în faptul că în tot acest interval, cât a durat rularea pe contrasens și traversarea benzilor de autostradă, inculpatul a circulat cu luminile de întâlnire stinse, fiind activate doar luminile de avarii, și fără lumini pe laterale. Inculpatul a încercat din răsputeri în apărarea sa , dar și în declarații, să arate că a circulat cu luminile de întâlnire pornite și că era luminat pe laterală. Din declarațiile martorilor a reieșit însă, așa cum am arătat mai sus, că pe tot parcursul acestor manevre, inculpatul nu avea pornite luminile de întâlnire, aceștia menționând că rula cu luminile stinse, iar cât privește luminile laterale, banda reflectorizantă despre care amintea apărătorul, s-a dovedit a fi insuficientă în a atenționa pe participanții la trafic, în timp util, asupra prezenței autovehiculului în poziția transversală pe benzile de circulație ale autostrăzii.
În fața unor factori de risc de o asemenea gravitate, considerăm și noi, în acord cu instanța de fond, că în evaluarea pe care inculpatul a făcut-o asupra împrejurărilor premergătoare accidentului acesta s-a bazat mai degrabă pe hazard, decât pe împrejurări obiective, cum ar fi experiența sa și cunoașterea drumului. Chiar și aceste împrejurări obiective au fost estompate atunci când inculpatul, în ciuda atenționărilor a continuat efectuarea manevrei de virare pe contrasens, situație în care devenea probabilă producerea unui rezultat grav pe fondul adoptării unei atitudini de dezinteres sau indiferență pentru valoarea socială a ocrotirii vieții participanților la trafic, date fiind și condițiile în care a ales să efectueze această manevră, practic, dintr-o singură acțiune, așa cum a punctat expertul judiciar Zipiși ########.
Apărarea a invocat, așa cum am arătat mai sus, o serie de acțiuni ale inculpatului, premergătoare coliziunii, care ar fi trebuit calificate de prima instanță ca împrejurări create de autor pentru a preveni urmarea periculoasă, precum : rularea inițială, deși pe contrasens, pe banda de urgență, oprirea sub un pod , verificarea condițiilor de drum, respectiv dacă se poate face viraj la stânga pentru a ieși de pe autostradă, apelul pe care l-a făcut la un coleg ce conducea un ### de culoare albă și care l-ar fi ajutat inițial în efectuarea manevrei de ieșire de pe autostradă, timpul scurt pe care l-a alocat blocării benzilor de circulație pe autostradă atunci când trecut efectiv la traversarea acestora în încercarea de a părăsi A1, activarea permanentă a avariilor și luminilor de întâlnire pentru efectuarea acestor manevre. Chiar din aceste împrejurări au fost înlăturate ca nedovedite, așa cum am arătat mai sus, precum oprirea sub un pod, apelul pe care l-a făcut unui coleg și care l-ar fi ajutat inițial și activarea permanentă a luminilor de întâlnire și a avariilor. Celelalte le considerăm a fi nerelevante deoarece ele însele sunt rezultat al culpei inculpatului, iar acesta nu se poate prevala în apărare de propria culpă, potrivit principiului nemo propriam turpitudinem allegans. Așadar, departe de a preveni urmarea periculoasă, aceste manevre, precum rularea pe contrasens, pe banda de urgență sau poziționarea pe transversala benzilor de circulație, fie și pe o perioadă scurtă de timp, au contribuit din plin la producerea rezultatului.
Apărarea a mai invocat faptul că, la rândul său, conducătorul autoturismului BMW, , circula, anterior producerii accidentului, cu o viteză excesivă și a încercat să acrediteze ideea că tocmai această viteză excesivă a condus-o pe persoana vătămată la imposibilitatea de a evita impactul, fiind în egală măsură răspunzătoare de comiterea accidentului. Nu împărtășim acest punct de vedere. În realitate, așa cum a rezultat din expertize, la momentul impactului, viteza autoturismului marca BMW, cu număr de înmatriculare #########, era de 126-127 km/h, adică sub limita maximă permisă de lege pe acel sector de drum, iar anterior producerii accidentului, circula regulamentar, pe banda nr. 2 a sensului său de mers spre București. Aceiași experți au mai arătat în concluziile lor că persoana vătămată nu a avut posibilități tehnice de evitare a accidentului, impactul producându-se în interiorul spațiului său de siguranță. Mai adăugăm că, în ciuda eforturilor apărării de a da o relevanță vitezei cu care circula persoana vătămată anterior impactului, considerăm că doar viteza în momentul impactului poate fi luată în considerare pentru a contura lipsa culpei în dreptul conducătorului autoturismului marca BMW.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 386 alin. 1 cod procedură penală, Curtea va respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 188 alin. 1 rap. la art. 189 alin. 1 lit. f cod penal, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 și 3 cod penal, ca nefondată.
Inculpatul a mai solicitat ca, în cazul în care se va reține forma de vinovăție a intenției indirecte, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în cea de omor simplu, prev. de art. 188 alin. 1 cod penal. În apărare, inculpatul a invocat prevederile art. 30 alin. 3 cod penal , respectiv că nu constituie o circumstanță agravantă sau un element circumstanțial agravant starea, situația și împrejurarea pe care inculpatul nu a cunoscut-o la momentul săvârșirii infracțiunii și în acest sens a arătat că nu avea de unde să știe câte persoane se aflau în autoturismul condus de persoana vătămată.
Nici această apărare nu poate fi primită. De data aceasta ne rezumăm la a concluziona că logica intenției eventuale reținute în sarcina inculpatului acționează și în privința acestei apărări împotriva sa pentru că din momentul inițierii manevrei de intrare pe contrasens, în condiții de risc maxim așa cum am arătat mai sus, a acceptat posibilitatea producerii unui impact cu un autoturism în care puteau circula mai multe persoane. Așadar, în acest caz important nu este dacă inculpatul știa că în autoturism sunt mai multe persoane , ci dacă a acceptat posibilitatea ca în acel autoturism să fie mai multe persoane. Modul în care a acționat ne-a demonstrat că îi devenise indiferentă valoarea socială ocrotită, adică apărarea vieții participanților la trafic, indiferent de numărul acestora sau de numărul celor implicați în accidentul ce era pe cale să se comită.
Cât privește apărarea prin care inculpatul înțelegea să invoce dispozițiile art. 26 alin. 2 cod penal privind excesul neimputabil, prin aceea că acesta a ales între pericolul de a distruge bunul angajatorului și posibilitatea producerii unui accident din care să fi decedat două sau mai multe persoane, această din urmă variantă, în mod nejustificat, o vom respinge deoarece ambele opțiuni sunt rezultatul propriei culpe a inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost criticată de niciunul din apelanţi. Curtea o consideră, chiar şi în aceste condiţii ca fiind justificată, date fiind împrejurările comiterii accidentului de circulaţie, dar mai ales date fiind urmările acestui accident şi modul fulgerător în care s-a produs decesul celor două victime. Mai sunt de notat lipsa antecedentelor penale în dreptul inculpatului, dar şi atitudinea sa oscilantă avută pe parcursul procesului. Pedeapsa a fost orientată spre minim , în contextul încadrării juridice reţinute, dar această orientare este justificată şi având în vedere forma de vinovăţie reţinută în dreptul inculpatului.”, au arătat judecătorii.
