CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Administratorul unei firme din Cluj, inculpat în mega-dosarul DIICOT privind reciclări fictive de ambalaje, este singurul din dosar care nu are nicio măsură preventivă. Curtea de Apel Craiova a respins contestațiile procurorilor. Afaceristul din Cluj este reprezentat de tinerii avocați Alin Chifor și Paul Călian.
Procurorul a cerut arestarea preventivă, dar nu a obținut nicio măsură preventivă în cazul lui R.S., afaceristul din Cluj. Procurorul a precizat că are antecendete, dar avocații spun că e doar cercetat în alte dosare și are cazierul curat.
”În susținerea contestațiilor, apreciază că se impunea a fi luată măsura arestării preventive față de fiecare dintre cei șase inculpați şi că, prin raportare la materialul probator cu privire la activitatea infracțională menționată în contestațiile formulate, măsura arestării preventive este o măsură aptă şi proporțională cu gravitatea faptelor ce se impută fiecăruia dintre inculpați, dar şi raportat la pericolul deosebit față de ordinea publică, având în vedere că unii dintre inculpați sunt cercetați şi în alte cauze, respectiv inculpatul R.G. R.I, pentru care s-au luat anterior şi alte măsuri preventive, inclusiv măsura arestării preventive, trecând prin toate etapele măsurilor preventive prevăzute de Codul de procedură penală, dar şi faţă de inculpatul R.S, care este cunoscut cu antecedente penale şi față de care nu s-a luat nicio măsură preventivă.”, se arată în hotărârea Curții de Apel Craiova.
În ce privește argumentele avocaților Paul Călian și Alin Chifor din Cluj, judecătorii Curții au notat următoarele:
”Cu privire la suspiciunea rezonabilă, invocă două chestiuni, respectiv faptul că, deși se reține constituirea în forma aderării la un unui grup infracțional organizat, consideră că nu se poate stabili o aderare dacă acești oameni nu s-au cunoscut niciodată. La dosar există declarațiile tuturor, care spun că în afară de domnul Rădulescu nu mai cunosc o altă persoană care astăzi este cercetată în dosar. Specificul acestei infracțiuni este bineînțeles, o structură bine organizată, o conivenţă infracțională şi o infracțiune scop cu privire la care toți participanții ar trebui să aibă cel puțin un folos sau interes. Pe lângă acestea, avem înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, unde nu înțelege care ar fi consecințele deosebit de grave în condițiile în care astăzi, nu este stabilit şi estimat un prejudiciu, pentru a vedea dacă se încadrează sau nu în concret în dispozițiile şi în elementul obiectiv al acestei infracțiuni.
Revenind la examenul de proporționalitate şi necesitate, susține că trebuie privit cu mare responsabilitate şi de instanță, dar şi de către parchet, care trebuie să folosească acest drept de a propune măsuri preventive cu mare responsabilitate şi doar cu privire la scopurile prevăzute de art.202 Cpp. (…)
Cu privire la necesitate, susține că este un principiu foarte clar, stabilit de CEDO şi ICCJ, că gravitatea faptei în abstract este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru dispunerea măsurilor preventive, pentru că există o diferență faţă de scopul pedepsei, care este punitiv, şi scopul măsurii preventive care este de a înlătura un pericol viitor, nu pentru ce s-a întâmplat până acum, respectiv o activitate infracțională care s-a exteriorizat prin emiterea unor facturi şi a unor documente. Este cât se poate de clar că nu există o activitate periculoasă pentru ordinea publică, pentru că este vorba de trafic de droguri, de infracțiuni cu violență, ci este vorba de infracțiuni economice.
La infracțiunile economice, ordinea publică ar fi tulburată prin aflarea prejudiciului. Dacă ar fi stabilit un prejudiciu clar, poate atunci se putea discuta despre o reverberație a faptei pentru ordinea publică, însă la acest moment încă nu se știe care este prejudiciul imputat domnului R.S. şi dacă există un astfel de prejudiciu în condițiile în care facturile au fost anulate.
Un ultim argument invocat este acela că au trecut trei ani, aproape patru imediat de la comiterea presupusei fapte, iar măsura preventivă trebuie să înlăture un pericol actual şi concret, nu un pericol absolut potențial şi ipotetic. În aceste condiții, dacă DIICOT a stat un an de zile şi nu a propus arestarea preventivă, atunci cum se poate după un an considera că aceste persoane sunt un pericol pentru ordinea publică.
Invocă totodată, că a asistat personal la audierea numitului S., inculpat în acest dosar şi el, care este acuzat de aceeași faptă, că ar fi eliberat documente de transabilitate şi față de care nu s-a dispus nicio măsură preventivă. În aceste condiții, nu înțelege care este unitatea de măsură în funcție de care parchetul apreciază gravitatea faptei.
Cu privire la buna desfășurare a procesului penal, invocă faptul că s-a dat declarație, s-au depus actele, înscrisurile, sunt toate probele față de care se poate stabili sau nu vinovăția şi, obiectiv, inculpatul nu ar avea cum azi să influențeze buna desfășurare a procesului penal.”
Judecătorii din completul de drepturi și libertăți au precizat în motivare:
”Curtea apreciază că datele și informațiile existente la dosarul de urmărire penală se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabilă”, în sensul oferit inclusiv de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsura să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpaţii să fi săvârșit faptele penale. Chiar şi admiţând contrariul, fiind dispusă măsura preventivă neprivativă de libertate a controlului judiciar, Curtea apreciază, în acord cu Tribunalul, că există cel puţin suficiente indicii temeinice care să ateste presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați, cu excepţia cazului inculpatului R.S., cu privire la care materialul probatoriu poate fi îmbogăţit. (…)
Completul de judecători de drepturi și libertăți reține că nu se impune privarea de libertate a inculpaților prin arest preventiv, nefiind dovedită necesitatea unei astfel de măsuri pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în raport chiar de criteriile enunţate de legiuitor (art. 223 alin. 2 Cod procedură penală), cu reținerea totodată și a împrejurărilor personale invocate (domiciliu stabil, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale/cercetaţi în alte cauze, în afară de inculpaţii R.I, R.G şi R.S., situaţia familială, faptul că s-au prezentat la chemarea organelor judiciare) şi apreciază că toate acestea sunt în măsură să convingă instanţa de justeţea luării faţă de acești inculpați a măsurii controlului judiciar.”
