CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Judecătoarea Camelia Şandor, preşedinte delegat al Judecătoriei Zalău, fost avocat, fost magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală și mamă a doi copii, a acordat un interviu pentru Clujust.ro, în care ne vorbește despre plecarea din avocatură, experiența la ÎCCJ ca magistrat-asistent și activitatea de judecător după 10 ani în magistratură, timp în care o perioadă a fost detașată la Consiliul Superior al Magistraturii. Recent, CSM i-a prelungit cu șase luni delegarea în funcția de conducere de la Judecătoria Zalău, unde judecă în penal.
CLUJUST: Bună ziua și vă mulțumim pentru acordarea acestui interviu. În primul rând, de ce ați plecat din avocatură?
Judecător Camelia Șandor: Bună ziua și vă mulțumesc și eu pentru această oportunitate. În anul 2007 am îmbrăţişat profesia nobilă de avocat în cadrul Baroului Sălaj, pe care am exercitat-o pentru 7 ani, până în anul 2014. Profesia de avocat garantează respectarea drepturilor şi libertăţilor justiţiabililor, avocaţii având un rol esential pentru realizarea actului de justiţie, fără de care justiţia, mai ales cea penală, nu se poate înfăptui, magistratura și avocatura fundamentându-se pe valori și principii comune, care le unesc: etica profesională, integritatea, respectul pentru lege, profesionalismul și competența.
Am exercitat cu mândrie şi profesionalism această profesie pentru 7 ani, în special în materia dreptului penal, am avut multe satisfacţii profesioanale, dar simţeam că ceva lipsea, parcă nu mă regăseam întru totul în această profesie, deoarece, în timp, am constatat că aveam rigoarea şi gândirea judecătorului asupra problemelor de drept ale clienţilor mei, care mă apropiau mai mult de profesia de judecător decât de cea de avocat, fapt ce m-a şi determinat să mă înscriu la examenul de admitere directă în magistratură în anul 2013.
CLUJUST: Cum ați ajuns magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție?
Judecător Camelia Șandor: În anul 2013 am participat la concursul de admitere directă în magistratură, cu dorinţa de a deveni judecător, însă din păcate sau din fericire, soarta a avut alte planuri cu mine, la testul grilă de verificare a cunoştinţelor juridice obținând 69 de puncte, în contextul în care punctajul minim era de 70 de puncte.
În acest punct al vieţii mele, având opţiunea de a profesa în continuare avocatura şi medierea, la acel moment fiind şi mediator autorizat, mânată de dorinţa de a reuşi, cu credinţa că voinţa de a te ridica şi de a merge mai departe este fundamentală pentru reuşita în viaţă, am descoperit profesia de magistrat-asistent al cărei statut era reglementat în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în prezent actuala Lege nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În toamna anului 2013, am participat la concursul de ocupare a posturilor vacante de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe care l-am promovat cu brio, iar apoi în primăvara anului 2014 am fost numită magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anul acesta împlinind 10 ani de vechime în magistratură.
CLUJUST: Ce face un magistrat-asistent la ÎCCJ? În ce dosare celebre ați intrat?
Judecător Camelia Șandor: Pentru cititorii dumneavoastră, care probabil nu sunt familiarizaţi cu această profesie, le aduc la cunoştinţă că magistraţii-asistenţi sunt o tagmă profesională foarte restrânsă, aceştia funcţionează doar în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în cadrul Curţii Constituţionale, au aceleaşi drepturi, incompatibilităţi şi obligaţii ca judecătorii şi procurorii, având statut de magistraţi, precum şi responsabilităţi pe măsură.
Astfel, magistraţii-asistenţi intră în constituirea completurilor de judecată, participă la şedinţele de judecată, participă cu vot consultativ la deliberări în cadrul completurilor de judecată din care fac parte şi semnează minuta, fiind obligaţi, la fel ca judecătorii, să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei. Totodată, la fel ca judecătorii, redactează hotârârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Curtea Constituţională.
Referitor la întrebarea dumneavoastră despre dosarele celebre în care am intrat în constituirea completurilor de judecată, majoritatea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală privesc persoane de interes public ca urmare a competenţei instanţei determinate de calitatea persoanei, în general oameni politici, magistraţi etc. Ce vă pot spune este că la fiecare şedinţă de judecată presa era prezentă pe holurile sediului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, multe dosare fiind de interes public, simţeai adrenalina cum puneai piciorul în sediul instanţei.
CLUJUST: Cum a fost trecerea de la ÎCCJ la Judecătoria Șimleul Silvaniei?
Judecător Camelia Șandor: În vara anului 2016, mânată în continuare de dorinţa de a deveni judecător, am participat la concursul de admitere directă în magistratură, pe care l-am şi promovat. Practic, am intrat de doua ori în magistratură, prima dată ca magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justitie, iar a doua oară ca judecător. Trebuie spus că, din păcate, magistrații-asistenți nu pot deveni judecători sau procurori fără concurs de admitere.
Trecerea la judecătorie a fost una rapidă şi abruptă, din prima săptămână de muncă ca judecător am intrat în şedinţe de judecată în materii mixte, civilă şi penală, instanţa era una supraaglomerată cu cauze pe diferite materii, respectiv materie civilă dintre care cauze din sfera dreptului familiei, fondului funciar, succesiuni, precum şi materie penală, inclusiv măsuri preventive, executări penale.
Experienţa de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mi-a fost foarte utilă, acolo am cunoscut judecători de carieră, foarte profesionişti şi riguroşi, adevărate modele profesionale, ştiam exact care era profilul de judecător pe care doream să-l adopt în acord cu caracterul, valorile şi principiile mele. La momentul când mi-am dat demisia din funcția de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justitie, am plecat cu gândul ca intr-o zi mă voi intoarce acolo ca judecator. Pot spune că am fost norocoasă, ştiam din practică ce presupunea profesia de judecător şi mi-a fost uşor să încep cariera de judecător, cauzele nefiind unele complexe, cu unele excepţii izolate.
CLUJUST: De ce ați ales dreptul penal și care a fost cea mai grea pedeapsă pronunțată?
Judecător Camelia Șandor: Am ales să judec in materie penală deoarece din punctul meu de vedere a atinge succesul într-o carieră juridică înseamnă să ajungi să-ți faci meseria cu plăcere și cu interes pentru problemele pe care le ai de rezolvat si încă din facultate materia penala era printre preferatele mele. Atât ca avocat, cât și ulterior ca magistrat-asistent și judecator, am activat cel mai mult in dreptul penal și procesual penal, uitându-ma înapoi, constat ca atat eu am ales aceasta specializare cât si ea m-a ales pe mine.
Cred că cea mai grea pedeapsă dată de mine in cariera de judecator, până la momentul actual, a fost de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, cu victima minoră. Scopul pedepsei însă este unul de reeducare și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni pentru siguranța întregii societăți, iar abolirea pedepsei cu moartea pledează pentru caracterul umanist al dreptului penal roman.
CLUJUST: Ce ați învățat din experiența la CSM?
Judecător Camelia Șandor: Sunteţi bine informat. Din primăvara anului 2021 am fost detaşată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul Serviciului sinteze şi pregătirea lucrărilor şedinţelor Consiliului Superior al Magistraturii. Experienţa de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a spus din nou cuvântul, fiind învăţată să lucrez sub presiune pe subiecte de interes public, doar că aici nu se judecă cauze civile sau penale, ci se soluţionează chestiuni de interes major pentru sistemul judiciar. Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei, acesta apără corpul magistraţilor împotriva actelor de natură să aducă atingere independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale a acestora faţă de presiuni de orice natură, direct sau indirect, de exemplu prin mass-media, cu scopul influențării în mod negativ a opiniei publice cu privire la modul cum se desfăsoară judecata într-o anumită cauză aflată pe rolul instanţelor de judecată sau cu privire la soluţia dispusă. Ca garant al justiţiei, valoare fundamentală a statului de drept, puterea judiciară are nevoie de încrederea cetăţenilor. De aceea magistraţii trebuie protejaţi de acţiunile al căror scop este unul nociv, lipsit de o bază factuală şi care conduce doar la distrugerea încrederii pe care cetăţenii trebuie să o aibă în justiţie.
Referitor la presiuni prin mass-media, care din păcate se mai întâmplă uneori, de exemplu în dosarul Colectiv, în anul 2021 Consiliul Superior al Magistraturii a constatat afectarea independenței şi imparțialităţii judecătorilor prin titlurile folosite de anumite publicaţii de presă şi modalitatea de prezentare, care au depăşit limitele unor critici admisibile şi au fost de natură a exercita presiuni asupra judecătorilor, ca urmare a creării unei imagini publice defavorabile justiţiei.
În concluzie, în cadrul CSM am participat la pregătirea lucrărilor şedinţelor Consiliului Superior al Magistraturii, la redactarea hotărârilor CSM cu privire la apărarea reputației profesionale şi independenţei unor colegi magistrați sau a indepedenței autorităţii judecătoreşti în ansamblul său, precum şi la alte lucrări ale secţiilor de judecători sau procurori vizând cariera magistraţilor, organizarea administrativă şi competenţa teritorială a instanţelor şi alte chestiuni ce intră în competenţa CSM.
CLUJUST: Dar cum vedeți relația dintre mass-media și justiție?
Judecător Camelia Șandor: În ceea ce priveşte relaţia justiţiei cu mass-media, este funcţia şi dreptul presei de a colecta şi transmite informaţii publicului şi de a comenta cu privire la administrarea justiţiei, inclusiv situaţii anterioare, din timpul sau ulterioare procesului, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie. Astfel, deşi presa are un rol central în prevenirea sau descoperirea eventualelor abuzuri, jurnaliştii trebuie să îşi exercite misiunea cu bună-credinţă, în mod onest, prezentând informaţii exacte, respectând întru totul deontologia profesională. Procesele publice, în mass-media, pot fi de natură a pune presiune asupra magistraţilor, atunci când persoanele aflate în curs de judecare primesc deja verdictul de vinovăţie din partea presei înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive în acest sens sau când jurnaliştii formulează acuzaţii critice la adresa membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, deoarece astfel de afirmaţii pot apărea ca o formă de presiune asupra judecătorilor, care ţinuţi fiind de obligaţia de rezervă, nu le este permis să reacţioneze în mod direct la atacurile venite din partea presei. În practica Consiliului Superior al Magistraturii, dar și în documentele referitoare la standardele internaționale în materie de independență a justiției şi a judecătorilor, s-a arătat că pentru a se reține o afectare a independenței nu este necesar a se demonstra că acțiunea de presiune era de natură a produce un rezultat concret, fiind suficient să se creeze o părere publică defavorabilă, pe baza unor afirmații tendențioase, făcute în scopul discreditării imaginii justiției.
În conformitate cu regulile eticii jurnalistice pe care o cunoaşteţi foarte bine, principiul de bază al oricărei evaluări etice este că se impune a se face distincţie clară între ştiri şi păreri, respectiv în timp ce ştirile sunt informaţii, respectiv fapte şi date, părerile exprimă convingeri sau judecăţi de valoare. Pe de altă parte, este indubitabil că într-o societate democratică dreptul fundamental al fiecărui cetățean la libera exprimare, garantat de art. 30 din Constituție, precum și de art. 10 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie respectat. Potrivit paragrafului 2 al art.10 din Convenţie, exercitarea libertăţii de exprimare, ce cuprinde libertatea de opinie, precum şi pe cea de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără de ţine seama de frontiere ,,comportă îndatoriri şi responsabilităţi” şi poate fi ,,supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică (…) pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”Aşadar, sub limita rezervelor prevăzute de paragraful 2 al art.10 din Convenţie, libertatea de comunicare a informaţiilor trebuie să poată fi exercitată în mod liber, dar aşa cum nici o libertate nu este absolută (ea sfârşind acolo unde începe libertatea altuia), pentru a preveni arbitrariul, sunt prevăzute şi limite ale exerciţiului libertăţii de exprimare, limite ce decurg din necesitatea asumării unei responsabilităţi pentru orice activitate ce ar avea potenţialul de a aduce atingere drepturilor altora.
Personal, cred că mass-media, în relaţia cu justiţia, poate şi trebuie să aibă un rol de informare a publicului în baza unor fapte şi date concrete, adoptând poziţii obiective, echidistante faţă de părţile unei cauze aflate pe rolul instanţelor care pezintă interes public, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie, motiv pentru care este necesară o cunoaştere din partea presei a acestor norme şi concepte de drept.
CLUJUST: Cum au fost primele 6 luni ca președinte de instanță? Ce provocări ați avut?
Judecător Camelia Șandor: Primele 6 luni ca președinte de instanță au fost foarte încărcate, pe lângă atribuţiile manageriale care vin cu provocări de multe feluri, de la probleme administrative şi de organizare a activităţii instanţei până la cele de comunicare managerială, am exercitat şi activitatea de judecată ca titular al completului penal nr. 1, un complet greu şi foarte încărcat, ca urmare a faptului că Judecătoria Zalău funcţionează efectiv cu doar 6 judecători definitivi pe o schemă de 10 judecători, fapt ce îngreunează buna funcţionare a instanţei şi soluţionarea cu celeritate a cauzelor, oraşul Zalău fiind reşedinţă de judeţ. Totodată au avut loc şi alegerile locale şi europarlamentare din 9 iunie, judecătoriile în a căror rază teritorială se află circumscripțiile electorale având competenţe administrative şi judiciare, potrivit Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu privire la contestarea candidaturilor sau validarea mandatelor de primar şi consilier local. M-au ajutat şi mă ajută foarte mult şi cunoştinţele dobândite recent, cu ocazia efectuării masteratului absolvit în anul 2022, în specializarea „Comunicare Managerială şi Resurse Umane”, pe care l-am urmat la S.N.S.P.A. Bucureşti, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice.
CLUJUST: După 10 ani de magistratură, cum vă simțiți în această profesie? Ce v-a plăcut și v-a plăcut mai puțin?
Judecător Camelia Șandor: După 10 ani de vechime în magistratură simt că locul meu este în această profesie, aceasta este vocaţia mea, eu fiind o fire analitică şi raţională. Legat de ce mi-a plăcut, pot spune că această profesie este vie, asta îmi place cel mai mult, lucrăm cu oameni şi pentru oameni şi acest lucru îmi aduce satisfacţie profesională, fiind o persoană activă şi deschisă participării la diverse cursuri şi conferinţe naţionale şi internaţionale în vederea dezvoltării profesionale continue, pentru a răspunde cu profesionalism nevoilor justiţiei şi în final ale oamenilor, care se adresează instanţei de judecată.
Despre ce mi-a plăcut mai puţin pot spune că sunt mai multe probleme, respectiv numărul mare de posturi vacante de judecător care întârzie soluţionarea cu celeritate a cauzelor, volumul mare de muncă al judecătorilor, atât ca urmare a numărului mare de posturi vacante cât şi datorită creşterii anuale a numărului de cauze care se înregistrează pe rolul instanţelor, fiind necesare anumite intervenţii legislative pentru degrevarea instanţelor de judecată prin găsirea unor soluţii alternative de soluţionare a litigiilor, cum este medierea, care în privinţa anumitor cauze de valoare redusă ar trebui să fie obligatorie.
CLUJUST: Ce calități trebuie să aibă un judecător?
Judecător Camelia Șandor: Domeniul juridic este unul foarte dinamic, legislaţia se schimbă foarte des, iar ca judecător trebuie să ai deschidere spre studiu continuu, capacitate de efort susţinut pe termen lung, capacitate de ascultare activă, de gândire critică şi mai ales răbdare cu oamenii. În final, judecătorul este chemat să restabilească ordinea de drept încălcată, să soluţioneze problemele oamenilor pe care aceştia nu şi le pot rezolva singuri, să moduleze destine umane şi acest lucru este esential într-un final pentru un judecător, a-ţi asuma hotărârea dată în beneficiul justiţiabilului şi în final al societăţii. Responsabilitatea este una foarte mare, de aceea un judecător trebuie să fie mereu echilibrat, echidistant în dialog cu părţile, nepărtinitor, impartial şi foarte bine pregătit și mai presus de acestea uman, deoarece justiția este în slujba oamenilor, iar acolo unde legea nu prevede, rămâne înţelepciunea judecătorului şi echitatea.
CLUJUST: Ce așteptări aveți de la următorii 10 ani?
Judecător Camelia Șandor: Ca aşteptări, îmi doresc sănătate, putere de muncă şi pe termen scurt aştept cu interes concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie care se va organiza în toamna acestui an, în vederea promovării la tribunal. Pe termen lung, am rămas cu gândul avut la momentul când mi-am depus demisia din funcția de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, că într-o zi mă voi întoarce acolo judecător.
O altă dorinţă de-a mea ar fi ca între magistraţi şi alţi profesionişti ai dreptului, participanţi la realizarea actului de justiţie, să existe un dialog deschis şi continuu pentru o bună administrare a justiţiei, deoarece instanțele de judecată garantează înfăptuirea justiției și au o misiune fundamentală într-un stat de drept, având nevoie de încrederea publicului. Şi mass-media poate şi trebuie să aibă un rol important în întărirea independenţei justiţiei, în vederea consolidării statului de drept prin întărirea încrederii publicului în justiție.
