CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Clujust vă prezintă motivarea hotărârii prin care președinta Judecătoriei Satu Mare, judecătoarea Dana Eugenia Pop, a obținut ordin de protecție împotriva unui justițiabil, care a scris despre ea pe blogul său și pe Facebook. Acesta a susținut că a scris pamflet și jurnalism de investigație, dar instanța care a emis ordinul a considerat este hărțuire online (cyberbullying). Așa cum a cerut reclamanta, Judecătoria Zalău i-a interzis pârâtului Ovidiu Cuteanu să se apropie la mai puțin de 100 m de locul de muncă al judecătoarei Pop sau să o contacteze în vreun fel. Culmea, Parchetul nu a susținut emiterea ordinului. Hotărârea a fost menținută în apel de Tribunalul Sălaj.
Potrivit instanței Judecătoriei Zalău, ”s-au manifestat veritabile acte de hărțuire online de către pârât, precum și acte de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor cu scopul de a umili victima, în sensul conferit de art. 1 alin. (1) lit. e) din Lege.
Totodată, acțiunile pârâtului se circumscriu unor acte de violență psihică ce pun în pericol integritatea psihică și libertatea reclamantei, astfel cum sunt acestea definite de prevederile art. 1 alin. (1) lit. g) din Lege.
Unele dintre formele de utilizare abuzivă a rețelelor sociale exercitate de pârât cu scopul de a umili victima-reclamantă rezidă în:
– publicarea repetată de conținut defăimător în mediul online, fiind lansate insulte, invective, ironii agresive și sugestii degradante la adresa reclamantei, precum și acuzații neverificate care pun în discuție onestitatea competența și demnitatea acesteia, dar și aluzii denigratoare la viața personală, aspectul fizic și statutul profesional („de ce își dorește un judecător funcția de mucos de președinte de judecătorie…?!”, „Dana Eugenia POP, un președinte de judecătorie expirat!”, „Această glumă de președinte de judecătorie...”, „Eugenia… anti-matematica…”, „sunt galant cu femeile, atât timp cât nu sunt corupte”, „dat fiind că e jenantă”, „Duamna cu părul blond-platinat în – alb rural – manifest, ar fi Eugenia, președinta Judecătoriei Satu Mare”;
– campania de discreditare sistematică realizată de pârât, prin crearea și distribuirea constantă de materiale cu scop de ridiculizare ori decredibilizare publică („Ce s-a întâmplat, Eugenio?! N-ai învățat să treci examenul și ai stat…de-legată până ai ieșit din termen?!”);
– manipularea percepției publice prin prezentarea distorsionată sau scoaterea din context a unor fapte sau afirmații pentru a crea o imagine negativă nejustificată, precum și asocierea cu evenimente sau persoane controversate pentru a induce disprețul opiniei publice („Dănuța Eugenia Pop, produs al concubinajului toxic Iohannis-Dăncilă. Era și odiosul Paul Stănescu în peisaj guvernamental. Cand danuta-eugenia s-a făcut judecător!”; „impusă de Guvernul Dăncilă și ficus-Klaus… ca Judecător. Ce glumă bună! Apoi, a preluat-o Psd Satu Mare”);
– comentarii repetate, obsesive și hărțuitoare („Nu mai tot cereți să vă judecați în lipsă. What up? Vă e rușine să vă apărați în fața unui mucos ca mine, care n-are salariu de BOMBARDIER DIN JUSTIȚIE…? Veniți să facem eye-contact. Poate îmi dați și contul de „insta”, se poartă manelismele, nu? Că justiția din Satu Mare pare o imensă manea…”);
– etichetarea profesională negativă și nefondată prin asocierea cu corupția, incompetența sau obediența, în absența unor baze factuale. În cazul concret al reclamantei, în special în cazul persoanelor care exercită funcții publice (precum judecătorii), aceasta constituie o formă gravă de umilire profesională.
Criteriul esențial pentru ca aceste acte să intre sub incidența Legii nr. 26/2024 constă în caracterul repetat, sistematic și intenționat, cu scopul de a intimida, umili, afecta stima de sine sau statutul public. În mod evident, pârâtul a exercitat veritabile acte de hărțuire online – „cyberbullying” ori „online shaming”, în sensul redat de prevederile art. 1 alin. (1) lit. e). Aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a arătat anterior, pârâtul are un litigiu pe rolul instanței conduse de reclamantă, în calitate de președinte, iar între pârât și instituția condusă de reclamantă există și un litigiu aflat în prezent în faza procesuală a recursului, pe rolul Curții de Apel Oradea.
Nu pot fi primite susținerile pârâtului privind exercitarea unei forme de exprimare jurnalistică pamfletară, cu stil ironic. Dacă, în ceea ce privește pamfletul, acesta are o frecvență ocazională ori punctuală, hărțuirea are un caracter repetitiv și sistematic. În plus, pârâtul s-a îndepărtat de la scopul satiric și critic al pamfletului, urmărind mai degrabă umilirea, intimidarea și discreditarea profesională a reclamantei. De asemenea, pamfletul presupune exprimarea într-un context general de dezbatere, iar nu obsesia față de o persoană anume și țintirea sistematică a acesteia. Nu în ultimul rând, reține instanța că pârâtul nu a vizat persoana publică, în funcția sa, ci a expus reclamanta în mod direct, inclusiv în plan personal, printr-un limbaj ostil, jignitor, chiar dacă uneori a fost aparent voalat. Or, tonul și forma unui pamflet sunt cel mult ironice, metaforice și exagerate. Așa fiind, afirmațiile au fost formulate cu intenție clară de umilire și decredibilizare personală și profesională, sub pretextul unui pamflet, ceea ce implică delimitarea dintre libertatea de exprimare (protejată de art. 10 CtEDO) și excesul abuziv al acesteia, care afectează drepturile altor persoane, în special demnitatea și integritatea psihică.
În același spirit, conduita pârâtului, care sugerează exercitarea unui jurnalism de investigație sau a unui demers de societate civilă, este incompatibilă cu noțiunea de civism. Atitudinea exhibată, prin forma, stilul şi contextul mesajului (jignitor, iar nu critic), precum și modalitățile în care sunt redactate postările sunt străine de principiul bunei-credinţe în jurnalism, care presupune acționarea cu onestitate, corectitudine și responsabilitate în colectarea, verificarea și prezentarea informațiilor către public. Acest principiu implică respectarea adevărului, evitarea manipulării și a denaturării faptelor. În esență, buna-credință în jurnalism înseamnă efortul de a prezenta o imagine cât mai exactă și echilibrată a realității, fără a induce în eroare sau a prejudicia terțe părți.
Or, astfel cum în mod corect s-a învederat de către reclamantă, acțiunile sistematice de denigrare nu pot fi proteguite sub cupola unui demers de societate civilă. Nu orice discurs auto-intitulat „pamflet” este exonerat de răspundere juridică, atunci când acesta se metamorfozează în hărțuire, defăimare ori intimidare repetată, în aceste cazuri intervenind dreptul victimei la protecție față de violențe psihologice. Așa fiind, protecția integrității psihice, inclusiv prin componenta vieții private, a demnității și reputației prevalează în fața oricărui simulacru de dezbatere publică.
Mai mult decât atât, pretinsa existență a unor carențe de comunicare sau transparență la nivelul unei instituții publice nu conferă nimănui dreptul de a transforma critica instituțională într-un atac la persoana conducătorului acesteia. Nemulțumirile sub acest aspect trebuie exprimate prin forme legale de contestare și prin mijloace rezonabile de presiune civică, nu prin veritabile discursuri ofensatoare și hărțuitoare, care încalcă demnitatea umană.”, arată în motivare judecătorul Florian Darius.
Avocatul pârâtului a suținut că cererea este inadmisibilă: ”abuz de drept”
”Reprezentantul pârâtului arată că da, îşi asumă ceea ce s-a scris, doar că nu aceasta este remediul juridic pentru situaţia din prezentul dosar. Reclamanta are posibilitatea să formuleze o cerere de chemare în judecată pe calea dreptului comun, prin care poate să-l oblige pe pârât să şteargă anumite postări, să-şi ceară scuze, să se abţină pentru viitor să posteze anumite articole, să ceară nişte despăgubiri, acela este remediul juridic legal faţă de starea de fapt reţinută în prezentul dosar.
Dispoziţia specială a ordinului de protecţie se referă la altceva, la starea de pericol, la ameninţare. Când adresezi unei persoane de sex feminin că nu sunt galant cu tine pentru că nu ţi-ai făcut bine treaba, nu corespunzi profesional, nu poate fi considerată o ameninţare. Acele afirmaţii pot fi catalogate ca răspundere civilă delictuală, cu respectarea prevederilor prevăzute de Codul civil. Apreciază că această cerere trebuie respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile, nu există o temere, un pericol.
Clientul său a scris pentru că este jurnalist, exact ca şi justiţiabilul care prierde un proces, acesta nu are cele mai frumoase gânduri la adresa celui care a pronunţat hotărârea judecătorească. Chiar dacă a scris mai multe articole nu însemnă că sunt îndeplinite condiţiile admiterii ordinului de protecţie. Mai mult, a solicitat să se constate că, clientul său nu a contactat-o pe reclamantă, nu i-a trimis email-uri sau prin alt mijloc de comunicare articolele scrise de el.
Pur şi simplu, reclamnanta şi martora audiată, probabil şi alte colege ale reclamantei, au urmărit blogul pârâtului. Dacă sunt aşa de ofensate de ce a scris pârâtul, puteau să nu-l mai urmărească, să-l blocheze, să nu mai aibă niciun fel de acces pe siteurile pe care scrie pârâtul.
Consideră că această cerere este chiar un abuz de drept, pentru că reclamanta are şi alte pârghii pentru a rezolva situaţia reclamată, de exemplu amenda judiciară potrivit art. 187 C.pr.civ.. Clientul său nu a contactat-o niciodată pe reclamantă, nici prin email, nici prin intermediul reţelelor de comunicare şi nici în alt mod. Pârâtuil şi-a arătat nemulţumirea faţă de actul de justiţie. Nu există nici pericol şi nici temere din partea reclamantei că s-ar escalada în violenţe.
Pârâtul nu este cunoscut cu antecedente penale, nici că ar fi o persoană violentă sau care hărţuieşte persoanele de sex feminin. Cu privire la postările articolelor sale, pârâtul se referă la actul de justiţie şi modalitatea în care este condusă Judecătoria Satu Mare.
Pârâtul nu doreşte s-o cunoască pe reclamantă, nu doreşte s-o invite la cafea, crede că ar fi exact invers, ar fi o premieră în justiţie, acuma un justiţiabil i-a scris pe o reţea de socializare că el este dolofan, ce ar fi să-i facă o ordonanţă preşedinţială că l-a ameninţat. Nu toate ameninţările, expresiile pot fi considerate ameninţări în sensul prevăzut de dispoziţia specială a ordinului de protecţie. Mai mult, se solicită ca pârâtul să nu se prezinte la locul de muncă a reclamantei, dar nu s-a arătat că pârâtul a căutat-o.”
Și procurorul a cerut respingerea cererii
”Reprezentantul Ministerului Public, analizând cererea pentru emiterea oordinului de protecţie, a apreciat că există o formă de violenţă îndreptată împotriva reclamantei, respectiv o violenţă cibernetică, constând în hărţuirea online, cu scopul de a face de ruşine şi de a umili victima, iar cu siguranţă, raportat la probele administrate, acest atact constant, persistent şi brusc, a avut consecinţe asupra integrităţii acesteia. Cu certitudine, niciunei persoane nu i-ar pica bine să agresată în acest fel, aproape orice om mediu ar fi afectat de un asemenea atac constant. Cu toate acestea, raportat şi la condiţia înlăturării stării de pericol, se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la măsura păstrării unei distanţe minime, apreciază că Judecătoria Satu Mare este o instituţie publică, păzită de jandarmi, pe de altă parte nu există dovezi că pârâtul ar fi încercat să se apropie de reclamantă în timpul orelor de program, nu a încercat s-o agresezue, că ar fi încercat să se întâlnească cu ea în afara orelor de program. Cu privire la măsura de a se interzice pârâtului interzicerea oricărui contact, acesta nu se poate interzice pârâtului, pe de o parte să nu mai posteze pe blogul său sau pe reţelele de socializare lucruri cu privire la victimă. Dincolo de acestea, pârâtul nu a încercat s-o contacteze în vreun fel pe reclamantă. Atitudinea pârâtului este regretabilă, probabil va continua să posteze referitor la reclamantă, la martoră, la instanţă, poate şi referitor la persoana sa, însă din punctul său de vedere, nu se poate forţa aplicarea textului de lege, existând alte pârghii la care reclamanta poate apela.”, se arată în motivare.
Reclamanta: ”inacceptabil ca într-un stat de drept, un judecător să stea cu frică”
Judecătoarea Pop a arătat în instanță că vrea să se simtă protejată: ”Aceste postări au fost văzut de familia sa, de tatăl său, după cum a arătat anterior. Pârâtul încearcă s-o scalde, că de fapt nu a făcut referire la persoana ei. Violenţa psihică a fost exercitată împotriva sa, a efectuat acest demers pentru că se simte foarte presată din punct de vedere psihic şi emoţional încât vrea să înceteze acum toată povestea, de luni începe munca, nu vrea să stea stresată şi neliniştită şi să aibă nopţile nedormite din cauza pârâtului, pentru că pârâtul crede că face un pamflet. Există la dosar tot ce a scris pârâtul.
Din punctul ei de vedere, pârâtul trebuie să înceteze, trebuie să se oprească, acesta a fost motivul pentru care a apelat la acest demers, pentru a i se pune în vedere să înceteze, să-şi găsească un loc de muncă, probabil nu are loc de muncăp din moment ce-şi permite să scrie în fiecare zi şi noaptea despre ea. Poate să înţeleagă că face jurnalism de investigaţii, aceasta ar însemna să caute notele de la examene, rezultatele sale, nu ar posta doar afirmaţii denigratoare la adresa ei, cu scopul de a o intimida. Acuma zice pârâtul că nu la ea se referea cu apelativul manelistă, doar că acolo se referea la Pop Dana Eugenia. După părerea ei, este un mijloc de comunicare în masă, pârâtul comunică cu ea şi cu toată lumea.
Pârâtul este în măsură să pună în pericol integritatea sa fizică, integritatea sa psihică este clar pusă în pericol. Probabil că pârâtul nu are antecedente penale, dar nu vrea să rişte, vrea să se simtă protejată, pentru acest motiv a apelat la acest demers. Nu vrea să solicite despăgubiri pentru că nu o interesează. I se pare inacceptabil ca într-un stat de drept, un judecător să stea cu frică, fără niciun fel de protecţie, că cine ştie ce i s-ar putea întâmpla. După ce este agresat psihic poate să fie agresat şi fizic. Probabil pârâtului i se pare o glumă, chiar ea a văzut ieri că dl Drăguşin a avut o reacţie a măsurile anunțate de dl prim ministru, această reacţie a fost preluată de către presă, iar pârâtul a preluat acest articlor de presă şi a scris „Să ceară CSM ordin de protecţie împotriva lui Bolojan”., se arată în motivarea sentinței Judecătoriei Zalău.
