Acasă » PROCESE » O judecătoare a contestat avertismentul primit pentru că a trecut pe roșu cu mașina și a cauzat accident
Modelul de mașină condus de judecătoare

O judecătoare a contestat avertismentul primit pentru că a trecut pe roșu cu mașina și a cauzat accident

Clujust.ro vă prezintă un nou caz special: O judecătoare de la secția de contencios a Tribunalului Cluj a contestat în instanță, fără succes, procesul verbal al poliției prin care a primit doar avertisment pentru că a trecut pe roșu la semafor cu mașina și a cauzat un accident.

În timp ce alții iau amenzi de sute de lei pentru încălcări ale unor reguli rutiere, judecătoarea a primit avertisment după ce a trecut pe roșu la semafor. De asemenea, i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile. Nu a fost mulțumită, astfel că, deși a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, după câteva zile a depus plângere contravențională la Judecătoria Cluj-Napoca, susținând că a trecut pe galben.

Plângerea judecătoarea Anca Maria Groza a fost respinsă de judecătoarea Bianca Șoimița Trifan, care a scris în motivare că ceea ce a susținut petenta, adică colega ei de breaslă profesională, ”apare lipsit de credibilitate”. Reclamanta a atacat cu apel sentința, apelul intrând pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal de la Tribunal Cluj, unde Groza este judecătoare. În septembrie 2016, instanța a luat act de renunțarea la judecată a apelului. Mai jos puteți citi motivarea sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă. Magistratul a fost reprezentat în instanță de avocata Anca Delia Bota.

SENTINȚA CIVILĂ  nr. 2899/2016 Judecătoria Cluj-Napoca

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta Groza Anca Maria în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, intervenientul forțat F. G, societățile de asigurare Carpatica Asigurări S.A. și Allianz Tiriac Asigurări S.A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.03.2016, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22.03.2016.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 22.03.2016, petenta a depus concluzii scrise, după care:

Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 22.10.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petenta Groza Anca Maria în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj,  s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. … încheiat la data de 12.10.2015.

În fapt, plângerea nu a fost motivată, fiind indicat că motivele urmează să fie depuse.

În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, petenta a depus copie a procesului verbal contestat (f. 3).

Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G.  nr. 2/2001, fiind legal timbrată (f. 2).

Intimatul, Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, a depus la data de 16.11.2014, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.

Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007, iar întocmirea procesului verbal a avut la bază declarațiile părților implicate, agentul constatator nefiind obligat să se prezinte la locul accidentului.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune a anexat copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție (f. 11), declarațiile conducătorilor auto (f. 12, 14), declarația numitei B. D-E (f. 13).

La data de 29.01.2016, petenta a depus motivele de fapt și drept ale plângerii, prin care a arătat că, procesul verbal este nelegal și netemeinic, întrucât aceasta a trecut pe culoarea galbenă a semaforului electric, iar declarația de la poliție a fost dată sub imperiul sugestiilor celuilalt conducător auto, a martorului, a agentului constatator referitor la probabilitatea producerii accidentului, precum și din cauza stării de șoc, acceptând ideea producerii accidentului din culpa sa. Petenta a invocat principiul in dubio pro reo, precum și faptul că, la momentul producerii evenimentului rutier exista posibilitatea ca semafoarele să treacă din funcționarea normală în funcționarea pe culoarea galben intermitent. Totodată, s-a mai susținut faptul că, natura sancțiunii principale, avertisment, relevă gradul redus al pericolului social, ceea ce indică un dubiu major asupra veridicității celor consemnate de agentul constatator.

Intervenientul forțat, deși legal citat, conform art. 119 O.U.G. nr. 195/2002, nu a depus întâmpinare, însă prezent în fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 15.03.2016 a precizat că își menține declarația dată în fața agentului constatator.

Societățile de asigurare, deși legal citate, conform art. 119 O.U.G. nr. 195/2002, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți și adresa întocmită de Municipiul Cluj-Napoca – Direcția Tehnică nr. …/446/15.02.2016 (f. 33).

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție nr. .. încheiat la data de 12.10.2015 de Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, petenta a fost sancționată cu sancțiunea avertismentului și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 101 alin. 3  lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în baza declarațiilor conducătorilor auto că, în data de 09.10.2015, ora 23:58 a condus autoturismul marca „Mazda”, cu nr. de înmatriculare ……… prin Piața Ștefan cel Mare, din Cluj-Napoca spre Calea Turzii, iar la intersecția cu strada Avram Iancu nu a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric, continuându-și deplasarea și intrând în coliziune cu autoturismul marca „Dacia” cu nr. de înmatriculare ….., care în urma impactului a intrat cu partea din spate în gardul spațiului verde de lângă statuia „Baba Novac” (f. 11).

Petenta a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.

Astfel, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A… v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța arată că, deși petenta a contestat temeinicia procesului-verbal, aceasta nu a dovedit netemeinicia celor reținute de agentul constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Dimpotrivă, agentul constatator a dedus în mod obiectiv din declarațiile conducătorilor auto modalitatea de producere a accidentului, având la baza constatărilor sale chiar și declarația unui martor ocular, numita B. D E, martor în privința căruia, petenta nu a solicitat audierea în fața instanței de judecată, deși avea această posibilitate.

Totodată, instanța observă că și cele invocate de petentă în sensul că, semafoarele din zonă ar fi funcționat pe culoarea galben intermitent sunt înlăturate prin adresa întocmită de Municipiul Cluj-Napoca– Direcția Tehnică nr. …./446/15.02.2016, din care reiese că, în zona producerii accidentului, semafoarele funcționează în regim normal, chiar și pe timpul nopții.

Instanța consideră că, în speță, cea care a dat dovadă de subiectivitate este tocmai petenta, care deși a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, fiind de acord cu despăgubirea, aceasta a contestat totuși procesul verbal de contravenție, invocând că din cauza stării de șoc a acceptat culpa sa în producerea accidentului, ceea ce, însă, apare lipsit de credibilitate și nu constituie vreun caz de înlăturare a răspunderii contravenționale, cât timp, semnarea declarației date în fața agentului constatator, precum și a procesului verbal de contravenție s-a realizat abia în data de 12.09.2015, la mai bine de o zi după producerea evenimentului, când orice șoc suferit în data de 09.10.2015, ora 23:58 putea în mod obișnuit să fie depășit, petenta fiind în acest mod liberă să declare cele întâmplate, fără nicio constrângere.

Mai trebuie arătat faptul că, nici aplicarea sancțiunii avertismentului nu atrage vreun dubiu asupra stării de fapt, în condițiile în care, așa cum a arătat petenta, aceasta se află la prima abatere, respectiv și-a recunoscut fapta în fața agentului constatator, ceea ce, în mod obiectiv, după cum a procedat și agentul constatator, văzând și urmările și implicațiile minore ale accidentului a considerat în mod corect aplicarea sancțiunii cea mai ușoare, cea a avertismentului.

Instanța consideră că, în mod întemeiat a reținut agentul constatator modul de producere a accidentului, conform declarațiile conducătorilor auto și a martorului ocular, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, procesul verbal contestat fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, în mod legal și temeinic.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.

Astfel, după cum s-a reținut anterior, sancțiunea avertismentului este proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, același considerente fiind valabile și în privința sancțiunilor complementare aplicate petentei, în privința cărora, instanța menționează faptul că, aplicarea lor este una de drept, în conformitate cu art. 101 alin. 3 O.U.G. nr. 195/2002, fără a fi supuse reindividualizării de către instanța de judecată. Mai mult, în speță nu se impune înlăturarea sancțiunii măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, dată fiind starea de pericol creată de petentă și necesitatea atingerii caracterului preventiv al sancțiunii prin atenționarea petentei asupra conducerii cu prudență și atenție, pentru a evita urmări ce pot fi grave.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta Groza Anca Maria împotriva procesului verbal de contravenție  nr. ….. încheiat la data de 12.10.2015 de către organul constatator I.P.J. Cluj, pe care îl va menține în întregime împreună cu toate sancțiunile aplicate prin acesta.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina