CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Curtea de Apel Craiova, care a sesizat completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală de la ÎCCJ, consideră că dispoziția criticată din Codul Rutier instituie o prezumție care nu poate fi considerată una absolută.
Conținutul sesizării: Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din OUG nr.195/2002 rep., în sensul de a se stabili dacă sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 336 Cod penal, sub aspectul îndeplinirii condiţiei vizând existenţa unei îmbibaţii alcoolice de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge.
În speța din care a plecat sesizarea, inculpatul, care a lovit cu mașina un pieton ce mergea pe marginea drumului și a mers mai departe până la un bar unde a băut, a fost achitat în primă instanță de acuzația de conducere sub influența alcoolului, fiind condamnat doar pentru părăsirea locului accidentului. Completul de apel a sesizat Înalta Curte pentru lămuriri.
Punctul de vedere motivat al completului de judecată de la CA Craiova:
”Potrivit art.78 alin.(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, “Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii competente in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.”
Sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii legale este prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol, criticat în prezenta cauză, care instituie prezumţia în sensul că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.
(N.red. – alin.(2) – În situația în care nu sunt respectate dispozițiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflecta starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.)
Este evident că instituirea unei astfel de prezumţii se întemeiază pe importanţa şi semnificaţia obligaţiei stabilite în art. 78 afin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanţe cu efecte similare după producerea unui accident de circulaţie’, în vederea stabilirii în condiţii de maximă operativitate şi cu exactitate a condiţiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment.
Cu toate acestea, în sistemul nostru de drept, prezumţia de nevinovăţie – astfel cum este reglementată în dispoziţiile art.4 Cod penal si art. 99 alin. (2) Cod procedură penală, îmbracă două coordonate: administrarea probelor şi interpretarea acestora. in ceea ce priveşte interpretarea probelor, pentru a putea fi In1ăturată prezumţia de nevinovăţie, este necesar să se înlăture eventualitatea, bănuielile, supoziţiile, aproximaţiile, pentru ca atunci când infiracţiunile nu sunt stabilite cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie Impiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
Pe de alta parte, instanţa nu este ţinută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esenţial al puterii de apreciere a probelor, evident, numai pe baza probelor administrate în limitele legii.
Aşadar, o astfel de prezumţie cum este cea prevăzută de art. 78 alin.(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu poate fi considerată una absolută, vinovăţia urmând a fi stabilită ca urmare a evaluării materialului probator administrat in cauză.
Dispoziţiile completului de judecată
Faţă de considerentele expuse anterior, constatând cu prioritate admisibilitatea procedurii, conform art. 475 C.pr.pen., instanţa va dispune, în temeiul art. 476 alin.1 C.pr.pen., sesizarea inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept ce vizează lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 78 alin.2 din OUG nr.195/2002 rep., în sensul de a se stabili dacă sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 336 Cod penal, sub aspectul îndeplinirii condiţiei vizând existenţa unei imbibaţii alcoolice de peste 0.80g/l alcool pur în sânge.
Totodată, apreciind oportună suspendarea judecăţii cauzei, întrucât hotărârea Curţii de apel este definitivă, iar soluţia ce se va pronunţa de inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este determinantă pentru soluţionarea cauzei, in temeiul art. 476 alin. 2 Cod procedură penal’ă, se va suspenda soluţionarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.”
încheiere anonimizată – dos.1219 1 2022
