Motivarea dezlegării de drept cu privire la operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante

Infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă, relevantă pentru primul termen fiind condamnarea definitivă, iar sfera concursului de infracţiuni cu pluralitate infracţională s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente.

Decizia ICCJ  nr. 22/2020- COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 907 din 6 octombrie 2020

Prin Decizia ICCJ nr. 22/2020 s-a stabilit că, ,,în cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C)”.

Dezlegarea de drept dată de către ICCJ a fost dată ca urmare a admiterii sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12.265/299/2019, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept:

“În cazul în care o infracţiune (A) este concurentă atât cu infracţiunea ce reprezintă primul termen (B), cât şi cu infracţiunea ce reprezintă al doilea termen (C) al unei recidive postcondamnatorii, operaţiunea de stabilire a pedepsei rezultante implică: 1) Aplicarea întâi a regulilor recidivei postcondamnatorii cu privire la pedepsele stabilite pentru infracţiunile (B) şi (C), rezultanta fiind ulterior contopită, potrivit regulilor concursului de infracţiuni, cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (A), concurentă atât cu infracţiunea (B), cât şi cu infracţiunea (C)? sau 2) Aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicabile ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C)?”

ICCJ reține următoarele aspecte cu privire la fondul chestiunii de drept:

,, În conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal, când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Conform dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Codul penal, dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor referitoare la circumstanţele agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă.

Prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, operaţiunea de aplicare a regulilor privind concursul de infracţiuni se realizează anterior operaţiunii de aplicare a regulilor privind recidiva postcondamnatorie.

Ca atare, soluţia indicată la pct. 2 din dispozitivul încheierii de sesizare, care implică aplicarea regulilor concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite pentru infracţiunile (A) şi (B), rezultantei fiindu-i aplicate ulterior regulile recidivei postcondamnatorii prin raportare la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea (C), considerând că intervenţia recidivei duce la ruperea concurenţei dintre infracţiunile (A) şi (C), este în concordanţă cu prevederile art. 43 alin. (2) din Codul penal şi ale art. 79 alin. (2) din Codul penal care instituie regulile privind concursul dintre cauzele de agravare a pedepsei.

Prin Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite – aplicabilă şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal – s-a stabilit că: “În cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 din Codul penal anterior.

Pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

    – se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii;

    – se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;

    – se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acestei, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

    – pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.”

În considerentele deciziei s-a statuat că “infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să rămână definitivă. Sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitatea infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente şi, ca atare, tot ceea ce precedă alcătuieşte concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă”.

Argumentele instanţei supreme îşi păstrează valabilitatea şi în prezent.

Aşadar, infracţiunile săvârşite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă, relevantă pentru primul termen fiind condamnarea definitivă, iar sfera concursului de infracţiuni cu pluralitate infracţională s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile concurente.

Astfel, infracţiunea nou-descoperită va face parte din structura primului termen al recidivei, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 38 şi 39 din Codul penal pedeapsa rezultantă va deveni prim termen al recidivei.”

Atașăm textul integral al DECIZIEI-Nr-22-2020

Comments

comentarii