Acasă » SISTEMUL JUDICIAR » Majorările obținute prin hotărâri judecătorești trebuie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim de salarizare

Majorările obținute prin hotărâri judecătorești trebuie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim de salarizare

Motivarea Deciziei Curții Constituționale cu privire la stabilirea salariilor din Justiție arată că majorările obținute prin hotărâri judecătorești trebuie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim de salarizare.

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei nr.794 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.3 indice 1 alin.(1 indice 1 )-(1 indice 4 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

”Curtea constată că, potrivit art.3 indice 1 alin.(1 indice 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, norma criticată stabileşte, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistraţii care beneficiază de aceste hotărâri judecătoreşti, au deja în plată majorarea indemnizaţiei de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, conduce la concluzia că, deşi o parte dintre magistraţi şi din personalul asimilat au obţinut majorarea indemnizaţiei de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Curtea reţine că hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situaţiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, şi în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, şi pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi respectiv 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat).

Întrucât hotărârile judecătoreşti invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la majorarea indemnizaţiilor de încadrare, vizând, de fapt, şi întreaga Familie ocupaţională a „Justiţiei”, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate. Însă, dispoziţiile de lege criticate exclud recunoaşterea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, fără a le lua în calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice. Or, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa constituţională precitată, Curtea constată că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează art.124 şi art.126 din Constituţie.

De asemenea, dispoziţiile art.3 indice 1 alin.(1 indice 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016, afectează principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale, consacrat de art.1 alin.(4) din Legea fundamentală, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art.115 alin.(4)-(6) din Constituţie, se consacră, pe cale legislativă, nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti definitive, respectiv definitive şi irevocabile, emise de puterea judecătorească.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art.16 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil – salariul de bază/indemnizaţia de încadrare – trebuie să fie acelaşi, nefiind permis, spre exemplu, ca magistraţi de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.

Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art.3 indice 1 alin.(1 indice 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art.16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente.

Aşadar, dispoziţiile art.3 indice 1 alin.(1 indice 2 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2016, generează inegalităţi în ceea ce priveşte calcului indemnizaţiei/salariului de bază al magistraţilor, respectiv personalului asimilat, cu aceleaşi grad, gradaţie, condiţii de vechime şi de studii, şi, prin urmare, contravin art.16 din Constituţie.”, se arată în motivarea Deciziei.

Au fost ridicate excepții de neconstituționalitate și cu privire la alte dispoziții din Ordonanță, dar care au fost respinse. Motivarea completă a Deciziei Curții o puteți lectura mai jos.

Reacția Uniunii Judecătorilor după Decizia CCR

Uniunea Națională a Judecătorilor din România îi cere ministrului Justiției să emită ordinele de salarizare cu luarea în considerare a hotărârilor judecătorești: ”UNJR reafirma ca prevederea legala din OUG 43/2016 declarata neconstitutionala nega insasi substanta puterii judecatoresti, adica atributul judecatorului “de a rosti legea”, astfel ca decizia Curtii Constitutionale nu face altceva decat sa restabileasca principiul suprematiei legii, asa cum acesta este reflectat si de hotararile judecatoresti.

Hotararile judecatoresti se pronunta in numele legii si nici o putere, fie executiva sau legislativa, nu poate face abstractie de ele atunci cand vorbeste de drepturi stabilite prin lege.

“Actiunea guvernului a fost un act de o gravitate extrema si este regretabil ca a trebuit sa se ajunga la Curtea Constitutionala pentru recunoasterea unui principiu fundamental intr-un stat de drept, cum ar fi respectarea de catre executiv a drepturilor recunoscute prin hotarari judecatoresti”, a spus judecator Dana Girbovan, presedinte UNJR.

UNJR solicita Ministrului Justitiei Raluca Pruna sa se conformeze hotararii Curtii Constitutionale si, in calitate de ordonator de credite pentru instantele de judecata, sa emita ordinele de salarizare cu luarea in considerare a hotararilor judecatoresti.”, se arată în comunicat.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!