Acasă » PROCESE » ÎCCJ a decis: Colegii de secție ai unui judecător, fost procuror, pot să-i judece rechizitoriile

ÎCCJ a decis: Colegii de secție ai unui judecător, fost procuror, pot să-i judece rechizitoriile

Înalta Curte a lămurit o situație inedită creată la nivelul secției penale a Curții de Apel Cluj. Decizia ar fi putut crea un precedent pentru alte dosare în situații similare, cum este ”mită la CJ Cluj”.

După cum se știe, de doi ani, fosta șefă a DNA Cluj, Elena Botezan, este judecător la secția penală a Curții de Apel Cluj. Codul de procedură penală spune că trebuie să se abțină în dosarele pe care le-a instrumentat la judecător, ceea ce a și făcut recent într-o speță ajunsă în faza de apel la Curte. Prin repartizare aleatorie, dosarul a picat fix la completul din care face parte fosta șefă DNA Cluj, care a și întocmit rechizitoriul. După abținere, în dosar a rămas să intre colega de complet a Elenei Botezan, judecătoarea Sorina Siserman, împreună cu alt judecător de la secția penală a Curții, aflat pe lista de permanență a instanței la data soluționării cauzei.

Avocatul inculpaților, Călin Budișan, a depus cerere de strămutare la o altă Curte din zonă, pe motiv că dosarul nu poate fi judecat în condiții de deplină imparțialitate de către actualii colegi ai fostului procuror. Cererea se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)

Potrivit art. 71 C.proc.pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

”Având în vedere situația de fapt expusă, împrejurările cauzei și calitatea părților, apreciem că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței Curții de Apel Cluj ar putea fi afectată.”, se arată în cererea de strămutare.

”Cauza a cărei judecare se solicită a fi strămutată ar urma, în cazul respingerii prezentei cereri, să fie judecată de un coleg de complet, de serviciu și poate chiar de birou cu procurorul care a efectuat urmărirea penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților în acest dosar. În această situație, considerăm că asupra imparțialității judecătorilor din cadrul secției penale a Curții de Apel Cluj care ar urma să soluționeze apelul de față planează un dubiu rezonabil.

În speța de față, lipsa de neutralitate pe care o invocăm pe calea prezentei cereri nu este una palpabilă. Judecătorii care ar urma să soluționeze cauza de față nu au expus sau exteriorizat în mod expres și/sau vădit idei ori afirmații care să conducă în mod indubitabil la concluzia parțialității, însă simplul fapt că au fost chemați să judece o cauză în care persoana care a efectuat întreaga urmărire penală și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților este un coleg de-al lor, poate chiar de birou, ridică un semn de întrebare cu privire la judecata obiectivă și imparțialitatea de care aceștia trebuie să dea dovadă în procesul de înfăptuire al actului de justiție.

Lipsa de neutralitate a unei instanțe este extrem de greu de probat, cu atât mai mult cu cât independența și imparțialitatea instanței se prezumă până la proba contrară. Dacă în cazul unor relații de rudenie între părți și membrii completului de judecată, lipsa de neutralitate apare oarecum evidentă, proba parțialității devine aproape imposibil de făcut atunci când se încearcă dovedirea faptului că adevărata justificare a soluției pronunțate de judecător constă în legătura personală existentă între acesta și o parte a litigiului și nu în considerentele pe care judecătorul le-a expus în motivarea soluției sale.

Tocmai datorită dificultății cu care se face proba parțialității în astfel de cazuri, pentru admiterea unei cereri de strămutare se cere doar existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la lipsa de lipsa de obiectivitate a instanței.

Astfel, potrivit teoriei aparenței, nu este necesar ca cel care invocă lipsa de neutralitate a instanței să probeze că aceasta nu a fost efectiv neutră față de părți, ci este suficient să se probeze faptul că, pentru un observator exterior cauzei, există aparența unei lipse de neutralitate. În consecință, existența unor indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparențe în acest sens, este suficientă pentru a înlătura prezumția de neutralitate a judecătorului.

Este posibil ca și în cazul de față, contrar suspiciunii rezonabile că instanța de judecată nu ar putea fi imparțială datorită împrejurării cauzei și a calității părților, judecătorii să fie neutri. Totuși, pentru ca o instanță să inspire publicului încrederea indispensabilă justiției, este necesar apelul la aparența pe care o creează activitatea de judecată în cadrul înfăptuirii actului de justiție. Considerăm că în speța de față, aparența se coroborează cu elemente obiective, conducând astfel la concluzia lipsei de neutralitate.  Elementele obiective la care facem referire au fost amintite și anterior: legătura de colegialitate dintre procurorul care a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și judecătorii cauzei, aspecte care creează o raportare subiectivă a judecătorului cu privire la litigiul pe care este chemat să îl soluționeze.”, a precizat avocatul Călin Budișan.

Un alt dosar trimis în judecată de fosta șefă DNA Cluj care a ajuns în faza de apel la Curte este cel cunoscut generic sub denumirea de ”mită la CJ Cluj”, în care sunt inculpați fostul președinte al Consiliului Județean, Horea Uioreanu, afaceriștii Ioan Bene și Vasile Pogăcean, fostul consilier județean Ioan Petran și directorul de dezvoltare UTI, Gabriel Davidescu.

Jurisprundență europeană

Într-o cauză celebra ( Rex vs. Sussex Justices) aflată pe rolul celei mai înalte instanțe din Marea Britanie (King`s Bench – actualmente o secție a Înaltei Curți de Justiție din Marea Britanie), în care inculpatul achitat, în motivarea soluției, magistratul Lord Gordon Hewert, a făcut o afirmație memorabilă, afirmație care influențează și acum sistemul mondial de justiție: justiția nu trebuie doar înfăptuită, ci trebuie ca acest lucru să se și vadă (not only must Justice be done; it must also be seen to be done)

Potrivit poziţiei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este necesar ca cel care invocă lipsa de neutralitate a instanţei să probeze că, în realitate, aceasta nu a fost neutră faţă de părţi, ci este suficient să probeze faptul că, pentru un observator exterior cauzei, există aparenţa unei lipse de neutralitate. De aceea, recunoaşterea unor indicii de lipsă de neutralitate, a unei aparenţe în acest sens, este suficientă pentru a înlătura prezumţia de neutralitate a judecătorului.

În hotărârea Piersack c. Curtea a menţionat pentru prima oară că, pentru ca un tribunal să inspire publicului încrederea indispensabilă justiţiei, este necesar apelul la aparenţa pe care o creează anumite aspecte din activitatea judecătorului. Ulterior, printr-o altă hotărâre – Procola c. Luxemburg, Curtea a statuat că un simplu dubiu, oricât de puţin justificat ar fi este suficient pentru a altera imparţialitatea instanţei în discuţie.

Soluția ÎCCJ

Înalta Curte s-a pronunțat în 12 ianuarie, respingând, ca nefondată, cererea pentru strămutarea judecării cauzei. Hotărârea este definitivă.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!