fbpx

”Distrugătorul” recuperatorilor de creanțe a invocat o excepție de neconstituționalitate care poate schimba soarta executărilor silite

Avocatul Călin Iuga, cel care a ”distrus” recuperatorii de creanțe încă din 2014, a invocat o excepție de neconstituționalitate care poate schimba soarta executărilor silite. Excepția a fost admisă de Tribunalul Specializat Cluj, care a sesizat Curtea Constituțională, unde sunt acum mai multe dosare cu acest obiect.

”Am invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori în ipoteza în care acest text de lege se interpretează în sensul în care art. 58 alin. (5) din O.U.G. nr. 52/2016 nu se aplică și cesiunilor de creanțe bancare izvorâte din contracte de credit încheiate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016. Practic, dacă exceptia se admite, trebuie să fie anulate toate executările silite in care s-au cesionat creantele.”, a explicat avocatul Călin Iuga, coordonator Iuga si Asociații, pentru Clujust.ro

Tribunalul Specializat Cluj a admis sesizarea CCR pentru judecarea excepției.

In urma invocarii exceptiei s-au format pe rolul CCR mai multe dosare: 1585D/2018, 1683D/2018, 1684D/2018, 851D/2019

În motivele excepției de necontituționalitate invocate de Iuga se precizează următoarele:

”1. Art. 135 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016 are următoarea formulare: ”(1) Prevederile art. 1-129 din prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică contractelor de credit aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a acesteia”.

2. Consider că art. 135 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016 încalcă următoarele articole din Constituția României:

– Art. 16 alin. (1): ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”; – Art. 11 alin. (2): “Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”;

– Art. 20 alin. (2): “Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”;

– Art. 148 alin. (2): “Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”;

– Art. 148 alin. (4): “Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).”

3. Raportat la articolele din Constituția României mai sus amintite consider că prin art. 135 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016 au fost încălcate următoarele principii: principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României – principiul general de aplicare în timp şi spaţiu a dispoziţiilor legale (tempus regit actum) și principiul priorităţii dreptului comunitar, consacrat în Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene şi în art.148 alin. (2) din Constituţia României;

4. Încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituția României de către art. 135 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016 s-a realizat prin discriminarea aceleași categorii de persoane, și anume debitorii din contractele de credit pentru consumatori, încheiate anterior adoptării O.U.G. nr. 52/2016, față de cei care încheie contractele după adoptarea O.U.G. nr. 52/2016, fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă.

Aceste contracte sunt contracte cu executare succesivă în timp, orice obligație executată (rată) și-a produs efectele, în temeiul legii care a guvernat executarea ei, pentru toate celelalte obligații este aplicabilă legea în vigoare la acel moment.  Așadar, pentru ambele categorii de debitori trebuie să se aplice aceeași lege (tempus regit actum). Contractele de credit fiind cu executare succesivă, se creează o discriminare între consumatorii contractelor de consum care au încheiat contracte înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016 și cei care au încheiat contracte după intrarea în vigoare a acesteia, deși toți consumatorii se bucură de același nivel ridicat de protecție reglementat de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

5. Principiul general de aplicare în timp şi spaţiu a dispoziţiilor legale (tempus regit actum) este de asemenea încălcat de art. 135 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016. Prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu a unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedura civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silita. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională din România în Decizia nr. 1024/2012 și Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii formulat în vederea asigurarii interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998.

Păstrând același raționament juridic al C.C.R. și Î.C.C.J. și potrivit principiului simetriei, art. 58 alin. (5) din din O.U.G. nr. 52/2016 reprezintă o normă procedurală ce impune aplicabilitatea imediată a acestei norme tuturor executărilor silite în care a operat cesiunea de creanță de la bancă la entitatea de recuperare de creanță, indiferent de data cesionării creanței.

Altfel spus, dacă contractele de credit încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, ce nu constituiau titluri executorii au dobândit putere executorie prin simpla intrare în vigoare a Legii nr. 58/1998, pentru identitate de rațiune se impune a se considera că și contractele de credit încheiate anterior întrării în vigoare a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din din O.U.G. nr. 52/2016, ce au constituit titluri executorii în baza art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 și-au pierdut puterea executorie prin simpla intrare în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016.

Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (2), art. 6-8, în special art. 8 alin. (1), (3) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său C.C.R. a arătat că expresia “în derulare” a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii, recunoscând și în acest caz principiul tempus regit actum.

6. Art. 135 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016 a încălcat și principiul priorităţii de aplicare a dreptului comunitar, reglementat de art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 148 alin. (2) și art. 148 alin. (4) din Constituția României. Referitor la acest principiu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în jurisprudenţa sa că dreptul european este parte integrantă din sistemul de drept al statelor membre şi trebuie aplicat de instanţele acestora. O.U.G. nr. 52/2016 a fost adoptată în aplicarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, directivă care prevede în preambulul său, la pct. 9, că “O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat şi echivalent de protecţie a intereselor lor şi pentru crearea unei veritabile pieţe interne”.

În același sens s-a pronunțat C.C.R. prin Decizia nr. 1.656 din 28 decembrie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prin care s-au declarat neconstituționale dispoziţiile acestei legi. Printre aceste dispoziții neconstituționale s-au aflat și dispozițiile de la pct. 39 din lege, care restrângeau sfera de aplicare a art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010. Acest articol instituia anterior modificării sale de către pct. 39 din legea găsită de C.C.R. drept neconstituțională aplicabilitatea generală a ordonanței asupra tuturor contractelor de credit aflate în derulare. Din moment ce prin art. 135 alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2016 nu se realizează protecția tuturor consumatorilor la același nivel și în mod echivalent, așa cum prevede Directiva 2008/48/CE este evident că se crează situații discriminatorii și se încalcă dreptul comunitar.

Atât Directiva 2008/48, cât şi Directiva 2014/17 reprezintă mecanisme de protecţie sporită a consumatorului în materia contractelor de credit încheiate cu instituţiile bancare. Dispozițiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, care prevedeau că O.U.G. nr. 50/2010 se aplică și contractelor de credit în derulare conţin o soluţie confirmată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin decizia pronunţată în C-602/10 ANPC Călăraşi vs. Volksbank Romania – S.A.

Ţinând cont de jurisprudenţa europeană, conform art. 148 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt obligatorii şi fac parte din dreptul intern. În cauza C-602/10 ANPC Călăraşi vs. Volksbank Romania – S.A. C.J.U.E a arătat prin Hotărâre din 12.07.2012 că ”Articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură națională menită să transpună această directivă în dreptul intern să definească domeniul său de aplicare temporal astfel încât respectiva măsură să se aplice și unor contracte de credit precum cele în discuție în acțiunea principală, care sunt excluse din domeniul de aplicare material al acestei directive și care erau în derulare la data intrării în vigoare a măsurii naționale menționate”.

Este de subliniat faptul că O.U.G. nr. 52/2016 a modificat O.U.G. nr. 50/2010 ulterior soluției mai sus menționată și confirmată de C.J.U.E. și ulterior declarării ca neconstituțională a Legii nr. 288/2010 prin care era restrânsă aplicabilitatea O.U.G. nr. 50/2010 la toate contractele de credit aflate în derulare, astfel încât art. 135 din O.U.G. nr. 52/2016 contravine jurisprudenței europene.

7. În speță, sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul în care excepția are legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile atacate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina