fbpx

Decizie în premieră. O nouă șansă pentru cei care mai au de recuperat taxa auto

Curtea de Apel Timișoara a decis definitiv că termenul de decădere (31 august 2018) din OUG 52/2017 privind restiruirea taxei auto de poluare sau trimbrului de mediu contravine dreptului Uniunii Europene. Astfel, cei care mai au de recuperat taxa mai au o șansă în instanțe, asta în caz că nu s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani de la data achitării taxei.

Inițial, Tribunalul Timiș a admis excepția tardivității, invocată de AJFP Timiș și, în consecință:a respins acțiunea formulată de reclamant. Însă în recurs, Curtea de Apel Timișoara a arătat că acesta are dreptate, respingând excepția tardivității și, în rejudecare, a dispus restituirea sumei plătite ca taxă auto.

Motivarea Deciziei Curții de Apel Timișoara:

”Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe admiterea excepției tardivității dreptului la acțiune, cu motivarea că reclamantul avea obligația de a formula cererea administrativă în termenul reglementat de art. 1 alin. 9 din OUG nr. 52/2017, act normativ special care se aplică cu prioritate față de Legea nr. 207/2015.

Procedând la analiza acestei critici de nelegalitate, din perspectiva art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., Curtea urmează a o invalida pentru considerentele ce succed.

Cu puterea evidenței, în susținerea demersului său, reclamantul nu s-a prevalat de prevederile O.U.G. nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, ci de dispozițiile de drept comun în materie fiscală coroborate cu prevederile art.110 din TFUE și cu jurisprudența CEJ, astfel încât, de principiu, unei astfel de acțiuni nu îi este aplicabil termenul special de decădere prevăzut de legea specială, critica formulată putând fi analizată din perspectiva admisibilității unei atare acțiuni, în raport de reglementarea unei proceduri speciale prin O.U.G. nr. 52/2017, neurmată de către reclamantul-intimat, critică pe care o apreciază ca neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.

Art. 1 din O.U.G. nr. 52/2017 conține următoarele dispoziții relevante:

(1) „Contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută la art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare, și timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au beneficiat de restituire până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pot solicita restituirea acestora, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dreptul contribuabililor prevăzuți la alin. (1) de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018.

(3) Prin organ fiscal central competent se înțelege Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate, cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate acesteia (…).

(5) Cererea de restituire se soluționează prin decizie emisă de către organul fiscal central competent, în conformitate cu prevederile art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care se comunică contribuabilului, conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Restituirea sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează, în baza deciziilor emise de organul fiscul central competent, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

a) pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în perioada 1 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2018;

b) pentru timbrul de mediu pentru autovehicul, în perioada 1 septembrie 2018 – 31 martie 2019.

(7) Împotriva deciziei prevăzute la alin. (5) contribuabilii pot face contestație în condițiile Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei.

(8) Organul competent, prevăzut la art. 272 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluționează contestația în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, prin decizie care se comunică de îndată contestatorului.

(9) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi contestate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

OUG 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, este un act normativ emis pentru restituirea taxelor auto, indiferent de denumire, adoptata ca urmare a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în Cauza C-586/14, Budișan, prin care s-a statuat, cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările și completările ulterioare, că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii, precum și hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în cauzele C-288/14, Ciup, și C-200/14, Câmpean, prin care s-a statuat că modalitatea de restituire a sumelor încasate în temeiul legislației naționale contravine principiilor Uniunii Europene, respectiv principiului cooperării loiale, principiului echivalenței și principiului efectivității.

În plus, în expunerea de motive din preambulul actului normativ, s-a justificat urgența reglementării, după cum urmează: ,,ținând cont de jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe, statul membru fiind, așadar, obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, iar efectul direct al hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene îl constituie obligația statului român și a autorităților fiscale la restituirea integrală și imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene , având în vedere că, urmare a abrogării prevederilor legate de restituirea taxei auto, în prezent, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu se confruntă cu popriri și validări de popriri pe conturile organelor fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale Administrației Fondului pentru Mediu, precum și aplicare de sechestre pe bunurile instituțiilor, în cadrul procedurilor de executări silite demarate de către contribuabilii-creditori, prin executor judecătoresc, în baza hotărârilor judecătorești obținute, având drept consecință îngreunarea desfășurării în condiții normale a activității acestora , ținând cont de faptul că, în vederea recuperării sumelor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu, contribuabilii au demarat și alte acțiuni, cum ar fi formularea de plângeri penale și/sau acțiuni în contencios administrativ pentru amendarea conducătorilor organelor fiscale, luând în considerare că prin neadoptarea unor măsuri urgente pentru deblocarea situației există riscul de creștere incontrolabilă a nemulțumirilor cetățenilor care solicită restituirea taxei; afectare gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu , unde numărul executărilor crește în fiecare zi, și, implicit, afectarea colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare; creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat va trebui să le suporte, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare silită, dobânzi, care se situează la circa 13 – 36% în raport cu valoarea taxei propriu-zise cerută la restituire, în situația în care restituirea nu se realizează pe cale administrativă”.

Se poate concluziona, așadar, că rațiunea instituirii acestui cadru legal a fost acela de a crea posibilitatea restituirii imediate a taxei auto, de degrevare a statului de sarcini suplimentare constând în dobânzi și cheltuieli de judecată și de deblocare a activității instituțiilor de stat cu atribuții în materie, nefiind admisibil ca o procedură reglementată în favoarea creditorilor taxei și cu intenția declarată de a face aplicarea reglementărilor de drept comunitar să cuprindă dispoziții contrare intereselor acelorași creditori, ca și principiilor de drept comunitar.

Astfel, deși emis ca urmare a hotărârilor menționate, OUG 52/2017 continuă să încalce principiul cooperării loiale, astfel cum s-a cristalizat în jurisprudență și a fost expus de Curtea de Justiție a Uniunii  Europene prin hotărârile pronunțate în cauzele C-288/14, Ciup, și C-200/14, Câmpean:,,Principiul cooperării loiale trebuie, prin urmare, să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări, sarcina verificării acestui aspect revenind în speță instanței de trimitere.”(pct. 31 C-288/14 Ciup)

Reclamantul a achitat timbrul de mediu în temeiul OUG 9/2013, a cărei incompatibilitate cu dreptul Uniunii rezultă din hotărârea pronunțată în Cauza C-586/14, Budișan, la data de 23.12.2015. În lipsa reglementării speciale a restituirii acestei taxe prin OUG 52/2017, cererea de restituire putea fi formulată oricând în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, care se împlinea la data de 01.01.2021, în condițiile reglementate de Codul de procedură fiscală, respectiv art. 168 alin. 1 și 2 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Reglementarea unui termen mai scurt, de decădere, pentru formularea cererii de restituire a taxei auto, prin art. 1 alin. 2 din OUG 52/2017, în cadrul procedurii speciale de restituire, decât termenul de prescripție pe care reclamantul l-ar fi avut la dispoziție pentru o astfel de cerere în cadrul procedurii interne, ca și obligația de contestare într-o nouă procedură administrativă a deciziilor privind restituirea, deși o astfel de procedură suplimentară nu e reglementată și în procedura internă de restituire, constituie condiții mai puțin favorabile de restituire decât cele reglementate de Codul de procedură fiscală – art. 168, și în consecință contravine principiului cooperării loiale enunțat de Curtea de Justiție a UE, motiv pentru care, având în vedere  Legea nr. 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul pentru aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, instanța nu va avea în vedere termenul de decădere menționat și va considera cererea de restituire a reclamantului formulată în interiorul termenului de prescripție admisibilă.

De aceea, Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința, iar în rejudecare va respinge atât excepția tardivității (care, de altfel, era o excepție de inadmisibilitate, după cum s-a arătat mai sus), cât și excepția inadmisibilității (în condițiile în care reclamantul s-a adresat autorității pârâte cu o cerere în acest sens, rămasă nesoluționată – fila 23 dosar fond), ca neîntemeiate.

Va admite cererea reclamantului și va obliga pârâta la restituirea sumei de 5168 lei, plus dobânda legală aferentă de la data plății, 23.12.2015 până la data restituirii efective a sumei.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent în cuantum de 350 lei, taxe judiciare de timbru.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina