Administrația Finanțelor Publice Cluj vede cum este să fie de cealaltă parte. Obișnuită să încaseze bani cu penalități de la oameni, instituția este pusă de instanță să plătească dobândă mai mare pentru o sumă încasată nelegal ca taxă de auto de poluare. La fiecare restituire de taxă, Finanțele plătesc și dobânzi pentru perioada cât au ținut banii. Noutatea este că dobânzile civile se transformă în dobânzi fiscale și la Cluj. Diferența între cele două este majoră în ce privește cuantumul. O sentință unică în Cluj a acordat o diferență ce se apropie de valoarea taxei de poluare.

Mai întâi, reclamantul a obținut printr-o sentință din 2012 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, restituirea taxei de poluare în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice (AFP) Cluj-Napoca. Aceasta a fost obligată să-i restituie omului aproape 2.700 de lei, achitați în 2008, plus dobânda legală calculată la această sumă începând cu 6 octombrie 2008 și până la achitarea efectivă. AFP a pus în executare sentința și i-a returnat taxa în data de 19 noiembrie 2012, adică după patru ani.

Reclamantul nu a fost mulțumit de dobânda primită și a acționat din nou în judecată AFP. ”În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.2111/2012 a Tribunalului Cluj, pârâta a fost obligată la restituirea către acesta a taxei de poluare în cuantum de 2.697 lei și a dobânzilor în materie civilă aferente acestei sume, iar conform hotărârii pronunțate de CJUE în cauza Irimie, dobânda datorată în acest tip de procese este cea fiscală, dreptul Uniunii Europene aplicându-se cu prioritate”, se arată în motivarea sentinței.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene la care face referire este cea din cauza C‑565/11 Irimie vs. AFP Sibiu. ”Doamna Irimie arată că dreptul Uniunii se opune unei reglementări interne care restrânge cuantumul prejudiciului (al beneficiului nerealizat) la a cărui reparație integrală este îndreptățit particularul care a suportat o taxă prohibită de dreptul Uniunii prin acordarea de dobânzi doar de la data formulării cererii de restituire, iar nu de la data perceperii taxei prohibite.”, se arată în hotărâre.

„Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.”, se arată în concluzia hotărârii.

AFP a solicitat respingerea acțiunii privind dobânda fiscală, susținând că CJUR nu stabilește regimul juridic sau dreptul intern aplicabil. Potrivit judecătorului, ”nu este judicios argumentul potrivit căruia CJUE nu stabilește cu ocazia pronunțării hotărârilor sale regimul juridic sau dreptul intern aplicabil unei categorii de litigii. Dimpotrivă, una din condițiile de admisibilittae a trimiterii preliminare este aplicabilitatea dispoziției legale interne la starea de fapt dedusă analizei. Pronunțând hotărârile în cauza Irimie, dar și în cele anterioare, CJUE a aplicat dreptul UE având în vedere tocmai caracterul de creanțe respectiv obligații fiscale al sumelor de bani încasate nelegal cu titlul de taxe de poluare/taxe de mediu. S-au avut în vedere raportul fiscal pe care  Statul l-a apreciat ca fiind născut și creanțele fiscale pe care le-a perceput în mod nelegal, încălcând art.110 din TFUE (Tratatul de funcționare a Uniunii Europene – n.red.).”

”Desigur că altul ar fi fost conținutul hotărârilor CJUE în cazul în care obiect al proceselor care au determinat trimiterile preliminare, inslusiv în cauza Irimie, nu l-ar fi constituit creanțe și obligații fiscale. În această ipoteză, lipsa caracterului administrativ fiscal al raportului juridic ar fi constituit un fine de neprimire a sesizărilor CJUE.

Așadar, este nepertinentă susținerea potrivit căreia CJUE nu stabilește ce tip de dobândă se datorează în cazul creanțelor fiscale în litigiu, interpretarea golind de conținut și lipsind de orice efect hotărârea instanței supreme a Uniunii Europene, premisa hotărârii CJUE în cauza Irimie fiind, desigur, că art.124 din Codul de procedură fiscală este aplicabil în materia supusă examinării, iar nu că acesta, în realitate, nu se aplică, în această ultimă situație singura soluție pe care ar fi pronunțat-o CJUE ar fi fost respingerea ca inadminisbilă a trimiterii preliminare. ”, a precizat instanța.

”Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj pentru fosta AFP Cluj-Napoca la plata către reclamant a sumei de 2022,4 lei, reprezentând diferența dintre dobânda în materie fiscală și dobânda în materie civilă aferentă sumei de 2697 lei, pentru perioada 06.10.2008 – 19.11.2012”, se arată în dispozitivul sentinței Tribunalului Cluj, rămasă definitivă, în luna martie, prin anularea recursului AFP la Curtea de Apel ca tardiv.

Este vorba de o hotărâre unică în jurisprudența de la Cluj. Până se soluţionează RIL-ul (Recurs în interesul legii – n.red.) pe tema dobânzi fiscale (poziţie susţinută de 14 Curţi de Apel) vs. dobânzi civile (poziţie susţinută doar de Curtea de Apel Cluj), hotărârea de mai sus rămâne un punct de referinţă.

Comments

comentarii