Acasă » CIVILE » Chirurgul Mihai Lucan a câștigat definitiv procesul cu un fost pacient care îi cerea daune
Dr. Mihai Lucan (sursa foto adevarul.ro)

Chirurgul Mihai Lucan a câștigat definitiv procesul cu un fost pacient care îi cerea daune

Chirurgul Mihai Lucan a câștigat definitiv procesul cu un fost pacient, operat în 2007 la prostată prin metoda criogeniei (crioterapie prostatică), atunci introdusă în Cluj. Avocata vestitului chirurg, Irina Maria Iordăchescu, a explicat pentru Clujust.ro că acesta a fost stresat de un proces în care nici nu avea calitate, iar acțiunea era prescrisă demult.

În 2007, operația prin criogenie era de ultra noutate la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal (ICUTR) din Cluj-Napoca, condus de profesorul Mihai Lucan. Un bărbat din Iași, Ioan Petrachi, s-a internat la Institut, unde a fost diagnosticat cu cancer la prostată. Medicul Lucan i-a spus că are trei alterbative: operaţia clasică, cu laser sau, cea mai nouă, prin criogenie. Pacientul nu a fost de acord cu primele două, alegând metoda modernă. ICUTR avea pus la dispoziție de către producător pentru folosire temporară aparatul folosit pentru această procedură. Numai că materialele folosite in această procedură nu erau decontate de către Casa de Asigurări de Sănătate. Astlfel, pacientul a fost de acord să încheie un contract cu firma Lukmed, deținută de Mihai Lucan, care i-a pus la dispoziție, contra cost, materialele folosite la operația ce a avut loc la Institut în iunie 2007. Petrachi a achitat ulterior materialele, în valoare de peste 21.000 lei, în baza unei facturi, fiindu-i emisă chitanță.

În 2010, pacientul, în vârstă de 73 de ani atunci, s-a plâns că ar fi rămas impotent în urma operației și a dat în judecată Lukmed, pentru a-i returna suma plătită. A pierdut definitiv acel proces, după care l-a dat în judecată pe chirurgul Mihai Lucan, ca persoană fizică. Acțiunea fostului pacient a fost respinsă la Judecătoria Cluj-Napoca, iar recent s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj: ”Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Petrachi Ioan, împotriva Sentintei civile nr. 5995/2015 din 12.06.2015, pronuntata în dosarul nr. 4479/245/2014 al Judecatoriei Cluj-Napoca, pe care o mentine în totul. Decizia este definitivă.”

Maria Iordăchescu
Maria Iordăchescu

Mihai Lucan a fost reprezentat de avocata Irina Maria Iordăchescu de la SCA Iordăchescu și Asociații, care spune că nu a fost o situație confortabilă pentru clientul ei: ”E evident că atunci când un om tot vine și te dă în judecată, îți creează o situație de stres. Nu e ceva foarte confortabil tot la două luni să mai primești o cerere de chemare în judecată, prin care ți se cer tot felul de sume, cu toate că, până la urmă, aici vorbim de răspundere contractuală, unde persoana fizică Mihai Lucan nu a avut nicio legătură.

Nu putem accepta ca și o normalitate să primesti cereri de chemare în judecată acasă prin care ți se cer sume pe care nu ai de ce să le plătești, în niciun caz ca persoană fizică. Și dacă prin absurd ar exista o culpă, deși s-a dovedit că nu există, nu tu le achiți, pentru că vorbim de o răspundere civilă delictuală, provenită dintr-o răspundere contractuală, care nu îți aparține. Domnul Petrachi a avut contract prin care a achiziționat materiale chirurgicale folosite la operație în 2007 cu Lukmed, nu cu Mihai Lucan.”

Avocata a invocat la proces mai multe excepții, între care prescripția, care au fost admise. ”E o problemă care datează din 2007, intervenind prescripția, pentru că reclamantul spune că a fost nemulțumit de atunci. Vorbim de o prescripție generală de 3 ani, care s-a împlinit. Și dacă admitem data din 2010 când spune că a venit la controale, undeva în 2013 era împlinit termenul de prescripție.

Înafară de execepții – prescripție, inadmisibilitate, lipsă calitate procesuală pasivă ale domnului Mihai Lucan –  am tratat și problema răspunderii civile delictuale, dar nu există nici prejudiciu, nici faptă ilicită, care să poată atrage o astfel de răspundere. Legat de impotența invocată, este un lucru nedovedit. Nu putem ști ce se întâmplă în viața intimă a domnului Petrachi. E problema care o acuză, dar nu există acte medicale în sensul acesta. Sunt niște analize de sânge, care nu au legătură cu susținerile lui. ”, a spus avocata Maria Iordăchescu.

Motivarea sentinței

Deliberând, instanta reține urmatoarele:

Astfel cum reiese din foaia de evoluție și tratament din dosarul medical al reclamantului Petrachi Ioan, acesta s-a internat la Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj în data de 04.05.2007. ( În urma efectuării unei serii de investigații, reclamantul a fost diagnosticat cu ADKP Scor Gleson 6 (cancer la prostată), astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 63. Reclamantul a rămas internat până la data de 16.05.2007.

Reclamantul a fost supus unei intervenții chirurgicale la data de 08.06.2007 (crioterapie prostatică transperineală, aspect probat prin foaia de observație clinică generală de la filele 35-36). Din echipa operatorie a făcut parte și pârâtul, dr. Lucan Mihai.

La data de 02.07.2007 a fost emisă de către Lukmed factura VCF nr. 1001 pentru suma de 21.311 lei reprezentând contravaloare prestări servicii medicale operație criogenie. Reclamantul a achitat în aceiași zi suma menționată în cele ce preced, fiind eliberată chitanța nr…

Reclamantul a încercat recuperarea sumei de 6.800 euro de la Lukmed prin formularea unei cereri de chemare în judecată, cerere înregistrată sub nr. …/211/2009. Cererea a fost anulată ca nelegal timbrată prin Sentința nr. 6915/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului prin Decizia comercială nr. 16/2011.

Raportat la prevederile art. 248 C.pr.civ., instanța urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța a unit cu fondul cauzei următoarele excepții invocate de către pârât: excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii. Excepția inadmisibilității a fost recalificată drept apărare de fond.

În ceea ce privește ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de către pârât (toate cele trei excepții fiind excepții de fond), instanța urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, conform art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum a fost dedus judecății. În consecință, în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, urmează să fie analizat raportul juridic litigios cu care reclamantul a înțeles să învestească instanța, urmând a se stabili dacă în acest raport juridic calitatea de debitor îi revine pârâtului.

Prin primul petit formulat, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.800 euro reprezentând contravaloarea parțială a facturii VCF nr. 1001/02.07.2007.  Astfel cum reiese din mențiunile inserate în cuprinsul facturii menționate, acest act a fost emis de către societatea Lukmed pentru serviciile prestate reclamantului Petrachi Ioan.

Prin urmare, factura a cărei contravaloare parțială o solicită reclamantul constată un raport juridic perfectat între reclamant, în calitate  de beneficiar, și Lukmed, în calitate de furnizor. Afirmațiile reclamantului potrivit cărora ar fi predat banii pârâtului, iar acesta din urma a hotărât să vireze banii societății comerciale rămân simple alegații, nefiind probate. Mai mult, chiar dacă reclamantul ar fi dovedit că plata s-a realizat prin intermediul pârâtului, în calitate de doctor al unității spitalicești unde a fost internat, acest aspect nu ar fi condus la concluzia că între părți a existat un raport juridic din moment ce banii au fost virați unei societăți comerciale drept contravaloare a produselor livrate de către aceasta.

Pentru considerentele expuse în cele ce preced, constatând că raportul juridic constatat prin factura VCF nr. 1001/02.07.2007 nu le are drept titulare pe părțile din prezenta cauza, instanța apreciază că excepția analizată este întemeiată raportat la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.800 euro cu titlu de contravaloare parțială a facturii.

Reclamantul a formulat și un capăt de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 euro cu titlu de cheltuieli deplasare Iasi-Cluj-Napoca, tren, hotel, masa și alte cheltuieli pe perioada celor 4 ani pentru control, tratament la ambulatoriu.

Și în ceea ce privește acest capăt de cerere instanța reține că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă. Astfel, cheltuielile solicitate de către reclamant, intitulate impropriu cheltuieli de judecată, nu îi pot fi solicitate pârâtului din moment ce nu a fost indicată fapta acestuia (acțiune sau inacțiune) care ar fi cauzat aceste cheltuieli.

Reclamantul nu a indicat în baza căruia raport juridic (delictual sau contractual) efectuarea unui tratament post-operatoriu precum și deplasările inerente au fost cauzate de către pârât astfel încât nu s-a probat că acestuia din urmă îi revine calitatea procesuală pasivă în petitul privind plata sumei de 1.000 euro.

Având în vedere motivele prezentate în cele de mai sus, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la primele două petite, acestea urmând a fi respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la ordinea de soluționare a excepției lipsei de interes și a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează să analizeze cu prioritate excepția lipsei de interes, fiind necesar a se stabili mai întâi dacă există un folos practic ce poate fi obținut de către reclamant prin formularea prezentei acțiuni. Ulterior, în condițiile în care excepția lipsei de interes va fi respinsă, va fi analizat și dacă acțiunea a fost formulată în termenul prescris de lege.

În practica judiciară s-a stabilit că interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii acivile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci jusitificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale. Or, în aceste condiții, este evident că folosul practic pe care reclamantul urmărește să îl obțină este reprezentat de o sumă de bani. Susținerea pârâtului potrivit căreia excepția lipsei interesului este justificată de faptul că între părți nu au existat raporturi juridice are relevanța în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția analizată și soluționată anterior.

În consecință, instanța constată că reclamantul justifică existența unui folos practic urmărit astfel încât excepția lipsei de interes este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, se reține că în speță sunt incidente prevederile Decretului-lege nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în baza art. 201 din Legea nr. 71/2001.

Conform art. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Termenul general de prescripție instituit prin prevederile art. 3 din același act normativ este de 3 ani.

Art. 7 Decret-lege nr. 167/1958 stabilește că prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Dreptul reclamantului de a solicita daune morale pentru suferința și inconvenientele cauzate de intervenția chirurgicală presupus nereușită s-a născut la momentul în care acesta a realizat că operația nu a fost un succes.

Reclamantul susține că a realizat că operația nu a avut efectele promise imediat după intervenție, rezultatele intervenției nefiind optime. Mai mult, reclamantul a arătat că și pârâtul a admis că operația nu a fost o reușită.

În aceste condiții în care intervenția chirurgicală a avut loc în data de 08.06.2007 iar constatarea că aceasta nu a fost una reușită a survenit în imediata proximitate temporală, instanța reține că la data seizării instanței (10.02.2014), termenul de prescripție de 3 ani era împlinit.

Raportat la cele expuse, instanța reține că excepția prescripției este întemeiată, urmând să fie admisă. În consecință, cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 30.000 euro urmează să fie respinsă ca fiind prescrisă.

În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În prezenta cauză, culpa procesuală îi revine reclamantului, acesta formulând o acțiune care urmează să fie respinsă în întregime ca efect al admiterii unor excepții de fond. Prin urmare, cererea acestuia de obligare a părții adverse la plata sumei de 1.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina