CEDO: ,,Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat existența unei constrângeri împotriva sa ca persoană care nu dorește să fie vaccinată și care este susceptibilă să intre în domeniul de aplicare al articolului 3 din convenție.”

CEDO a declarat inadmisibilă cererea unui profesor de drept privat care s-a plâns că legislația franceză din timpul pandemiei ar încălca Convenția, hotărârea de inadmisibilitate cuprinzând critici dure la adresa petentului care ar fi urmărit prin depunerea a 18.000 de cereri ,,în mod deliberat să aducă atingere mecanismului convenției și funcționării Curții, în ceea ce aceasta descrie drept o “strategie judiciară” și care este, de fapt, contrară spiritului convenției și obiectivelor pe care le urmărește”.

În hotărârea dată, CEDO citează și reproduce parțial o decizie a Curții Constituționale a Franței chemată să se pronunțe asupra constituționalității legislației franceze prin care s-au impus restricții în timpul pandemiei.

Reproducem integral hotărârea CEDO, în traducerea redacției:

DECIZIE

Cererea nr. 41994/21
Guillaume ZAMBRANO împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a cincea), în ședință din 21 septembrie 2021, într-o cameră compusă din:

Síofra O’Leary, președinte,
Mārtiņš Mits, Ganna Yudkivska, Stéphanie Mourou-Vikström, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, Mattias Guyomar,

judecători,

și Martina Keller, grefier adjunct al secției,

având în vedere cererea menționată anterior depusă la 17 august 2021,

După deliberare, pronunță următoarea decizie:

ÎN FAPT

1.Reclamantul, domnul Guillaume Zambrano, este un resortisant francez născut în 1981 și cu reședința în Montpellier.

A. Cu privire la împrejurările cauzei

2. În formularul său de cerere, reclamantul depune  o declarație cu privire la conținutul Legii nr. 2021-689 din 31 mai 2021 privind gestionarea ieșirii din criza sanitară, Decretul nr. 2021-724 din 7 iunie 2021 de modificare a Decretului nr.  2021-699 din 1 iunie 2021 de prescriere a măsurilor generale necesare pentru gestionarea ieșirii din criza sanitară,  anunțurile Președintelui Republicii din 12 iulie 2021, adoptarea Legii   nr.2021-1040 din 5 august 2021 privind gestionarea crizei sanitare, sancțiunile aplicate de anumite persoane (art. l. 3136-1 din Codul sănătății publice), Decizia Consiliului Constituțional nr. 2021-824 din 5 august 2021 privind prezentarea unui permis de sănătate și,  în sfârșit, Decretul Nr. 2021-1059 din 7 august 2021 de modificare a Decretului Nr.   2021-699 din 1 iunie 2021.

3. Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că lumea se confruntă cu o pandemie cauzată de un nou coronavirus numit SARS-CoV-2, responsabil pentru o boală infecțioasă preponderent respiratorie numită covid-19. Curtea observă că răspândirea acestui nou coronavirus pe teritoriul francez și în afara acestuia a determinat autoritățile franceze să ia măsuri pentru a preveni și a reduce consecințele amenințărilor la adresa sănătății populației începând cu martie 2020. Dispozițiile relevante ale acestui cadru legislativ, adoptate în perioada mai-august 2021, sunt prezentate mai detaliat mai jos (punctele 12-15).

Pe scurt, Legea 2021-689 din 31 mai 2021 a instituit un regim tranzitoriu pentru încetarea stării de urgență sanitară până la 30 septembrie 2021, care autorizează prim-ministrul în special să limiteze deplasările și utilizarea transportului public (de exemplu, prin impunerea purtării măștilor) sau să impună măsuri de barieră în magazine.

De asemenea, a introdus un sistem de abonamente de sănătate până la 30 septembrie 2021 pentru călătorii din sau spre Franța și pentru accesul la adunări mari prilejuite de activități recreative (cinematografe, teatre, muzee etc.) sau târguri și expoziții.

Legea nr.2021-1040 din 5 august 2021, pe de o parte, prelungește regimul de ieșire din starea de urgență sanitară până la 15 noiembrie 2021 și, pe de altă parte, extinde perimetrul abonamentului de sănătate la alte activități din viața de zi cu zi până la 15 noiembrie (baruri și restaurante, inclusiv terase, cu excepția restaurantelor companiei; a magazinelor și centrelor comerciale,  prin hotărâre a prefectului de departament, în caz de risc de contaminare; seminarii; transport public în trenuri, autobuze și avioane pentru călătorii de lungă durată; spitale, facilități rezidențiale pentru persoanele vârstnice dependente și cămine de bătrâni pentru însoțitori, vizitatori și pacienți primiți pentru îngrijiri programate, cu excepția cazurilor de urgență medicală).

Permisul de sănătate se solicită pentru adulții care doresc să practice activitățile în locurile în cauză și, pentru personalul care lucrează acolo, începând cu data de 30 august 2021.

Sancțiunile sunt aplicate atât de public în cazul neprezentării sau utilizării frauduloase a unui permis sanitar, cât și de comercianții și profesioniștii responsabili cu verificarea acestuia în cazul unei defecțiuni a controlului.

Legea   2021-1040 din 5 august 2021 a făcut obligatorie și vaccinarea împotriva COVID-19, cu excepția cazului în care este contraindicată din punct de vedere medical, pentru persoanele care lucrează în sectoarele sănătății și medico-sociale. În acest scop, a fost stabilit un termen limită de 15 septembrie 2021 sau chiar până la 15 octombrie 2021 pentru personalul care a primit deja o primă doză de vaccin (a se vedea cazul thevenon împotriva Franței, nr.  46061/21,comunicat la 7 octombrie 2021).

4. Reclamantul s-a întemeiat pe art. 3, 8 și 14 din Convenție și pe art.1 din Protocolulnr.12.

5. Pentru a plasa prezenta cerere în contextul său, trebuie arătat de asemenea că, pe un site internet creat de reclamant (intitulat “NO PASS !!!”, cu adresa “nopass.fr”) pentru combaterea permisului de sănătate stabilit în Franța, acesta propune vizitatorilor săi să își copieze acțiunea, pentru a introduce un fel de acțiune colectivă în fața Curții. Un tutorial explică cum se face acest lucru: pur și simplu completați un formular pe site, indicând numele de familie, prenumele, sexul, data și locul nașterii, precum și datele de contact, care vă permit să primiți un document electronic în format “pdf” automat precompletat și standardizat, pe care trebuie doar să îl imprimați și să îl semnați. De asemenea, reclamantul precizează, în secțiunea “întrebări/răspunsuri” a site-ului său, la cuvintele “Pot pune motive personale în căsuța de recurs?”:

“Acest lucru nu este necesar. Acțiunea este de clasă, este identică pentru toți oamenii din clasă. Vă solicităm să comunicați motivele dumneavoastră personale în formularul de înregistrare, pentru a procesa și organiza aceste informații. Acestea vor fi transmise Curții în cazul în care sunt utile și prezintă argumente. Dacă doriți să adăugați detalii personale, sunteți liber să faceți acest lucru, dar acest lucru va face ca misiunea mea de corespondent al Curții să fie mai dificilă. »

6. Reclamantul propune, de asemenea, să se vizioneze mai multe videoclipuri, disponibile și pe site-ul YouTube, pentru a explica semnificația abordării sale.

Într-un prim videoclip intitulat “acțiunea colectivă NOPASS.FR #1 CEDO – 21 IULIE 2021”, acesta precizează în special următoarele:

“Vă propun să ne unim, să facem acest apel împreună pentru că puterea noastră va fi în număr și așa am pregătit pe acest site nopass.fr cererea, aceasta este solicitarea mea, aceasta este ceea ce am trimis Curții Europene a Drepturilor Omului și puteți pur și simplu să vă puneți numele și să trimiteți la rândul dumneavoastră această solicitare.”

8. În timpul unui al treilea videoclip, intitulat “UN PIC DE INSTALAȚII SANITARE JUDICIARE: SECHESTRAREA CEDO CE ROST ARE? – 22 IULIE 2021”, făcând trimitere la Hotărârea Vavřička și alții împotriva Republicii Cehe ([GC], nr. 47621/13 și alte 5, 8 aprilie 2021), referitoare la posibilitatea de a aplica o amendă pentru nerespectarea obligației legale de vaccinare a copiilor în Republica Cehă, reclamanta precizează, printre altele:

« (…) Nicio problemă, nu circulă, nu e nimic de văzut (…) această oprire este încă un mesaj politic. Este o coincidență fericită faptul că Curtea va emite o hotărâre privind vaccinarea obligatorie în aprilie 2021? Deloc. (…) Acest caz a fost folosit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a transmite un mesaj; a fost folosit de diferitele guverne europene pentru a face observații în favoarea vaccinării obligatorii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a transmis un mesaj, un mesaj foarte clar care poate fi rezumat după cum urmează: mergeți mai departe, suntem de partea dumneavoastră, este bar deschis, vaccinați, vaccinați,  vaccinați și pedepsiți, nu vă vom face nimic, aprobăm. Nu este foarte legal ca un rezumat, dar cred că ați înțeles ideea.”

9. Continuându-și argumentația prin abordarea obiectivului acțiunii colective pe care a inițiat-o, reclamantul se exprimă după cum urmează:

“Deci, ce rost are să mergem la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (…)? Scopul nostru nu este să câștigăm procesul, scopul nostru este să trimitem cât mai multe cereri la Curte. Pentru ce? Deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului este obligată să răspundă fiecăreia dintre aceste solicitări, este nevoie de timp; chiar dacă durează puțin timp, înmulțit cu zeci de mii, ajunge să ia mult timp (…) »

10. Evaluând capacitatea maximă a Curții de a procesa 40 000 de cereri, acesta continuă:

“Dincolo de 40.000 de cereri pe an, sunt ambuteiaje, aglomerație, inundații, Curtea Europeană a Drepturilor Omului se revarsă. De ce face asta? Ei bine, pentru a crea un echilibru de putere (…). Doar deschiderea unui e-mail, chiar dacă durează cinci secunde, este nevoie de timp. Foarte repede, prin urmare, remediile împotriva trecerii sanitare se vor acumula, se vor acumula până când provoacă potopul. Și aici poți negocia. Ei vor negocia pentru a fi înșurubați la pace, pentru a nu le mai trimite remedii. Ori sunt de acord să judece și noi oprim robinetul. Fie vor continua, vor persista, continuă să refuze să judece și cererile vor continua să sosească. Inexorabil și încetul cu încetul, ceea ce a fost inițial o avarie modestă a apei se va transforma într-o inundație foarte gravă. Aceasta este strategia mea judiciară. Nu poți pierde atunci când obiectivul nu a fost niciodată să câștigi, ci să deraiezi sistemul. »

11. Într-o înregistrare video intitulată “SATURAREA JUDECĂTORILOR SĂ DERAIEZE PERMISUL DE SĂNĂTATE – 7 AUGUST 2021”, reclamantul precizează obiectivul acțiunii colective pe care a inițiat-o:

“Continuați să sesizării neobosit a Curții Europene a Drepturilor Omului, atât timp cât permisul de sănătate nu a fost eliminat. De ce o fac? Ben pur și simplu pentru a forța ușa din față a Curții Europene a Drepturilor Omului (…). Ceea ce așteptăm de la această acțiune colectivă nu este o decizie favorabilă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Dacă suntem zeci de mii, timpul administrativ simplu de procesare a fiecărei scrisori (…) face rapid situația de neconceput pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului (…). Aceasta este strategia pe scurt. Nu este deloc o chestiune de argumente juridice (…), dar aici ne confruntăm mai întâi cu un sistem, ne confruntăm cu un sistem care este pe cale să ne zdrobească, care pune în aplicare legi, care controlează judecătorii, care controlează mass-media și acest sistem este cel pe care trebuie să-l deraieze. Metoda pe care v-o propun este pur și simplu să faceți acest lucru, să deraiați sistemul sau, mai exact, una dintre legăturile din sistem, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (…). Nu contează care este decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (…). Paralizarea funcționării Curții Europene a Drepturilor Omului va transmite un mesaj puternic și clar, nu numai guvernului francez, ci tuturor guvernelor europene.”

B. Cadrul juridic relevant

12. Prevederile relevante din Legea 2021-689 din 31 mai 2021 privind gestionarea ieșirii din criza sanitară au fost formulate după cum urmează:

« Articolul 1

1. – În perioada 2 iunie 2021 – 30 septembrie 2021 inclusiv, prim-ministrul poate, prin decret emis pe raportul ministrului sănătății, în interesul sănătății publice și în scopul exclusiv de combatere a răspândirii epidemiei covid-19:

1o Reglementarea sau, în anumite părți ale teritoriului în care este detectată circulația activă a virusului, interzicerea circulației persoanelor și a vehiculelor și accesul la mijloacele de transport în comun și condițiile de utilizare a acestora și, numai pentru transportul aerian și maritim, interzicerea sau restricționarea circulației persoanelor și a circulației mijloacelor de transport,  supuse unor călătorii strict esențiale pentru nevoile familiale, profesionale și de sănătate;

2o Reglementarea deschiderii către public, inclusiv a condițiilor de acces și prezență, a uneia sau mai multor categorii de unități deschise publicului și a locurilor de adunare, cu excepția spațiilor de uz rezidențial, garantând accesul persoanelor la bunuri și servicii esențiale.

(…)

3o Fără a aduce atingere articolelor L. 211-2 și L. 211-4 din Codul securității interne, reglementează adunările de persoane, reuniunile și activitățile pe drumurile publice și în locurile deschise publicului.

1. – A. – În perioada 2 iunie 2021 – 30 septembrie 2021 inclusiv, prim-ministrul poate, prin decret, prin decret, preluat raportul ministrului responsabil cu sănătatea, în interesul sănătății publice și cu unicul scop de combatere a răspândirii epidemiei covid-19:

1o Să solicite persoanelor care doresc să călătorească spre sau dinspre teritoriul francez, Corsica sau una dintre comunitățile menționate la articolul 72-3 din Constituție să prezinte rezultatul unui examen de screening virusologic care nu se încheie cu contaminarea cu covid-19, o dovadă a statutului de vaccinare privind covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19;

2o Să condiționeze accesul persoanelor în anumite locuri, unități sau evenimente care implică adunări mari de persoane pentru activități recreative sau târguri comerciale sau expoziții de prezentarea fie a rezultatului unui examen de screening virusologic care nu se încheie cu contaminarea cu covid-19, fie a dovezii stării de vaccinare cu privire la covid-19;  sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19. Aceste norme se aplică ținând seama de o densitate adaptată caracteristicilor locurilor, unităților sau evenimentelor în cauză, inclusiv în exterior, pentru a asigura punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a riscului de răspândire a virusului.

(…)

1. – Prezentarea rezultatului unui examen de screening virusologic care nu concluzionează că a existat contaminare cu covid-19, o dovadă a stării de vaccinare privind covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19 în cazurile prevăzute la punctul A din prezenta II se poate face pe suport de hârtie sau în format digital.

Prezentarea, pe suport de hârtie sau în format digital, a documentelor menționate la primul paragraf din prezentul Β se face într-o formă care nu permite persoanelor autorizate sau serviciilor autorizate să le verifice să cunoască natura documentului sau datele pe care le conține.

1. – Persoanele autorizate si numite si serviciile autorizate sa verifice documentele mentionate la pct. 1o si 2o din A pentru societatile de transport si locurile, unitatile sau evenimentele respective pot solicita prezentarea acestora numai in formularele prevazute la al doilea paragraf din B si nu sunt autorizate sa le pastreze sau sa le refoloseasca in alte scopuri.

Păstrarea documentelor menționate la 1o și 2o din A ca parte a procesului de verificare sau reutilizarea lor în alte scopuri se pedepsește cu un an de închisoare și cu amendă de 45.000 EUR.

19. – Cu excepția cazurilor prevăzute la punctele 1o și 2o din A, nimeni nu poate solicita unei persoane să prezinte un rezultat al unui examen de screening virusologic care nu concluzionează că a existat contaminare cu covid-19, dovada stării de vaccinare privind COVID-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19.

Se pedepsește cu închisoare de un an și cu amendă de 45.000 de euro pentru a solicita prezentarea documentelor menționate la primul paragraf din prezentul D pentru accesul în alte locuri, unități sau evenimente decât cele menționate la punctul 2o din A.

(…)

1. – Măsurile prevăzute în temeiul prezentului articol sunt strict proporționale cu riscurile pentru sănătate suportate și adecvate circumstanțelor de timp și loc. Acestea încetează fără întârziere atunci când nu mai sunt necesare. Măsurile individuale fac obiectul unor informații imediate adresate procurorului competent din punct de vedere teritorial.
2. – Măsurile luate în temeiul prezentului articol pot face obiectul, în fața judecătorului de contencios administrativ, al căilor de atac prezentate, cercetate și judecate conform procedurilor prevăzute la art. L. 521-1 și L. 521-2 din Codul justiției administrative.

(…). »

13. Legeanr. 2021-1040 din 5 august 2021 privind gestionarea crizei sanitare a modificat, printre altele, articolul1 din Legea nr. 021-689 din 31 mai 2021, care are următorul cuprins:

« Articolul 1

1. – În perioada 2 iunie 2021 – 15 noiembrie 2021 inclusiv, prim-ministrul poate, prin decret, preluat raportul ministrului responsabil cu sănătatea, în interesul sănătății publice și cu unicul scop de combatere a răspândirii epidemiei de COVID-19:

1o Reglementarea sau, în anumite părți ale teritoriului în care este detectată circulația activă a virusului, interzicerea circulației persoanelor și a vehiculelor și accesul la mijloacele de transport în comun și condițiile de utilizare a acestora și, numai pentru transportul aerian și maritim, interzicerea sau restricționarea circulației persoanelor și a circulației mijloacelor de transport,  supuse unor călătorii strict esențiale pentru nevoile familiale, profesionale și de sănătate;

2o Reglementarea deschiderii către public, inclusiv a condițiilor de acces și prezență, a uneia sau mai multor categorii de unități deschise publicului și a locurilor de adunare, cu excepția spațiilor de uz rezidențial, garantând accesul persoanelor la bunuri și servicii esențiale.

(…)

3o Fără a aduce atingere articolelor L. 211-2 și L. 211-4 din Codul securității interne, reglementează adunările de persoane, reuniunile și activitățile pe drumurile publice și în locurile deschise publicului.

1. – A.- În perioada 2 iunie 2021 – 15 noiembrie 2021 inclusiv, prim-ministrul poate, prin decret, prin decretul ministrului responsabil cu sănătatea, în interesul sănătății publice și în scopul exclusiv de a combate răspândirea epidemiei covid-19:

1o Să solicite persoanelor în vârstă de cel puțin doisprezece ani care doresc să călătorească pe sau dinspre teritoriul francez, Corsica sau una dintre comunitățile menționate la articolul 72-3 din Constituție, precum și personalul implicat în serviciile de transport în cauză, să prezinte rezultatul unui examen de depistare virusologică care nu concluzionează că au fost contaminate de covid-19,  dovada stării de vaccinare pentru covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu COVID-19;

2o Accesul în anumite locuri, unități, servicii sau evenimente în care se desfășoară următoarele activități este condiționat de prezentarea fie a rezultatului unui examen virusologic de screening care nu concluzionează că a existat o contaminare cu COVID-19, fie a unei dovezi a stării de vaccinare privind covid-19, fie a unui certificat de recuperare în urma contaminării cu COVID-19:

(a) activități recreative;

b) Activități comerciale de alimentație publică sau de unitate de băut, cu excepția alimentației colective, a preluării meselor preparate și a alimentației profesionale rutiere și feroviare;

(c) târguri comerciale, seminarii și expoziții comerciale;

(d) Cu excepția cazurilor de urgență, a serviciilor și instituțiilor de sănătate, sociale și medico-sociale, a persoanelor care însoțesc sau vizitează persoane cazate în astfel de servicii și unități și a celor cazate acolo pentru îngrijire programată. O persoană care justifică îndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul 2o nu poate fi supusă altor restricții de acces legate de epidemia covid-19 pentru a vizita o persoană primită și i se poate refuza accesul la aceste servicii și unități numai din motive care decurg din normele de funcționare și securitate ale unității sau serviciului,  inclusiv securitatea sanitară;

e) Călătoriile pe distanțe lungi cu mijloacele de transport public interregional pe unul dintre teritoriile menționate la pct. 1o din prezentul A, cu excepția cazurilor de urgență care împiedică obținerea dovezii necesare;

(f) Prin decizia motivată a reprezentantului statului în cadrul departamentului, atunci când caracteristicile lor și gravitatea riscurilor de contaminare o justifică, magazinele departamentale și centrele comerciale, dincolo de pragul definit prin decret și în condiții care garantează accesul persoanelor la bunuri și servicii de necesitate fundamentală și, dacă este cazul, la mijloace de transport.

Prezentul regulament se aplică publicului și, începând cu 30 august 2021, persoanelor care intervin în aceste locuri, unități, servicii sau evenimente atunci când gravitatea riscurilor de contaminare în legătură cu exercitarea activităților desfășurate acolo o justifică, în special în ceea ce privește densitatea populației observată sau planificată.

Acest regulament se aplică minorilor cu vârsta de peste doisprezece ani începând cu 30 septembrie 2021.

Aplicarea acestor reglementări nu exceptează de la punerea în aplicare a măsurilor care pot preveni riscul de răspândire a virusului dacă natura activităților desfășurate permite acest lucru.

1. – Prezentarea rezultatului unui examen de screening virusologic care nu concluzionează că a existat contaminare cu covid-19, o dovadă a stării de vaccinare privind covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19 în cazurile prevăzute la punctul A din prezenta II se poate face pe suport de hârtie sau digital.

Prezentarea documentelor prevăzute în primul paragraf din prezentul B de către persoanele menționate la punctul 1o din A din prezentul II se efectuează într-o formă care permite numai persoanelor sau serviciilor autorizate să asigure controlul acestora să cunoască datele strict necesare pentru exercitarea controlului lor.

Prezentarea documentelor prevăzute în primul paragraf din prezentul B de către persoanele menționate la punctul 2o din A din prezentul II se efectuează într-o formă care nu permite persoanelor sau serviciilor autorizate să efectueze controlul asupra acestora să le cunoască natura și este însoțită de o prezentare a documentelor oficiale de identitate numai atunci când acestea sunt solicitate de agenții de aplicare a legii.

(…)

1. – Nerespectarea obligatiilor stabilite in temeiul art. 1o si 2o din A din prezenta II se pedepseste in aceleasi conditii ca si cele prevazute la art. L. 3136-1 din Codul de sanatate publica, pedepsind faptul, pentru orice persoana, de a merge la o unitate care primeste publicul cu incalcarea unei măsuri promultate in temeiul art. L. 3131-15 pct. 5 o din I din acelasi Cod.

Faptul că un operator de servicii de transport nu controlează deținerea documentelor menționate la punctul 1o din A din prezenta II de către persoanele care doresc să le acceseze se pedepsește cu amenda prevăzută pentru încălcările de clasa a cincea. Această contravenție poate face obiectul procedurii amenzii forfetare prevăzute la articolul 529 din Codul de procedură penală. În cazul în care o astfel de infracțiune este amendată de mai mult de trei ori într-o perioadă de treizeci de zile, sancțiunile sunt majorate la un an de închisoare și la o amendă de 9 000 EUR.

În cazul în care operatorul unui loc sau al unei unități sau profesionistul responsabil pentru un eveniment nu controlează deținerea, de către persoanele care doresc să îl acceseze, a documentelor menționate la punctul 2o din A din prezenta II, autoritatea administrativă este notificată, cu excepția cazurilor de urgență sau de eveniment unic, pentru a se conforma obligațiilor aplicabile accesului la locul respectiv,  unitate sau eveniment în cauză. (…) În cazul în care notificarea oficială nu reușește, autoritatea administrativă poate dispune închiderea administrativă a locului, a unității sau a evenimentului în cauză pentru o perioadă maximă de șapte zile. (…) În cazul în care se constată o încălcare menționată la prezentul alineat de mai mult de trei ori pe o perioadă de patruzeci și cinci de zile, aceasta se pedepsește cu un an de închisoare și cu amendă de 9 000 EUR.

(…)

Faptul de a prezenta un document care să ateste rezultatul unui examen de screening virusologic care nu se încheie cu contaminarea cu covid-19, o dovadă a stării de vaccinare privind covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19 aparținând altor persoane sau să propună unui terț, într-un mod costisitor sau nu,  inclusiv prin intermediul comunicării publice online, utilizarea frauduloasă a unui astfel de document se pedepsește în condițiile prevăzute la articolul L. 3136-1 al treilea și al patrulea paragraf din Codul sănătății publice pentru interdicțiile sau obligațiile adoptate în temeiul articolelor L. 3131-1 și L. 3131-15-L. 3131-17 din același cod.

(…

19. – Cu excepția cazurilor prevăzute la punctele 1o și 2o din A din prezenta II, nimeni nu poate solicita unei persoane să prezinte un rezultat al testului de screening virusologic care să nu concluzioneze că a existat contaminare cu covid-19, dovada stării de vaccinare privind covid-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19.

Se pedepsește cu închisoare de un an și cu amendă de 45.000 de euro pentru a solicita prezentarea documentelor menționate la primul paragraf din prezentul F pentru accesul în locuri, unități, servicii sau evenimente, altele decât cele menționate la punctul 2o din A din prezentul II.

(…)

1. – Un decret, emis în urma avizului Înaltei Autorități a Sănătății, stabilește cazurile de contraindicații medicale care împiedică vaccinarea și care permit eliberarea unui document care poate fi prezentat în cazurile prevăzute la pct. 2o din A din prezenta II.

(…)

1. – Măsurile prevăzute în temeiul prezentului articol sunt strict proporționale cu riscurile pentru sănătate suportate și adecvate circumstanțelor de timp și loc. Acestea încetează fără întârziere atunci când nu mai sunt necesare. Măsurile individuale fac obiectul unor informații imediate adresate procurorului competent din punct de vedere teritorial.
2. – Măsurile luate în temeiul prezentului articol pot face obiectul, în fața judecătorului de contencios administrativ, al căilor de atac prezentate, cercetate și judecate conform procedurilor prevăzute la art. L. 521-1 și L. 521-2 din Codul justiției administrative.

(…) »

14. Aceste legi au făcut obiectul unor decrete de punere în aplicare, și anume Decretele nr. 2021-724 din 7 iunie 2021 și nr.  2021-1059 din 7 august 2021, care au modificat succesiv Decretul nr.  2021-699 din 1 iunie 2021 de definire a măsurilor generale necesare pentru gestionarea sfârșitului crizei sanitare.

15. De asemenea, în Decizia nr.2021-824 din 5 august 2021, Consiliul Constituțional a declarat că dispozițiile referitoare la “permisul de sănătate” sunt conforme cu Constituția, cu excepția dispozițiilor legii care organizează încetarea anticipată a unor contracte de muncă și plasarea “automată” în izolare, considerate contrare Constituției. În ceea ce privește permisul de sănătate, acesta a declarat următoarele:

« (…) În ceea ce privește dispozițiile care condiția accesului în anumite locuri, unități, servicii sau evenimente de prezentarea unui “permis de sănătate”:

36. Dispozițiile atacate prevăd că primul-ministru poate face public accesul în anumite locuri, unități, servicii sau evenimente în care se desfășoară anumite activități sub rezerva prezentării fie a rezultatului unui examen virusologic de depistare care nu concluzionează că covid-19 a fost contaminat, fie a dovezii stării de vaccinare privind covid-19, fie a unui certificat de recuperare în urma contaminării cu COVID-19. De asemenea, acestea prevăd că, începând cu 30 august 2021, o astfel de măsură poate fi pusă în aplicare persoanelor care intervin în acele locuri, unități, servicii sau evenimente.
37. Aceste dispoziții, care sunt de natură să restrângă accesul în anumite locuri, încalcă libertatea de a veni și de a pleca și, în măsura în care sunt de natură să restrângă libertatea de asamblare, dreptul la exprimarea colectivă a ideilor și a opiniilor.
38. Cu toate acestea, în primul rând, legiuitorul a considerat că, în stadiul cunoștințelor științifice de care dispune, riscurile de circulație a virusului covid-19 sunt mult reduse între persoanele care au fost vaccinate, s-au recuperat sau care tocmai au efectuat un test de screening cu rezultat negativ. Prin adoptarea dispozițiilor atacate, legiuitorul a intenționat să permită autorităților publice să ia măsuri pentru a limita răspândirea epidemiei de COVID-19. Astfel, a urmărit obiectivul valorii constituționale a protecției sănătății.
39. În al doilea rând, aceste măsuri nu pot fi impuse decât pentru perioada cuprinsă, de la intrarea în vigoare a legii menționate mai sus, până la 15 noiembrie 2021, în cursul căreia legiuitorul a considerat că există un risc semnificativ de răspândire a epidemiei ca urmare a apariției unor noi variante ale virusului mai contagios. Pentru motivele menționate la punctul 29, această apreciere nu este, în opinia publică, vădit inadecvată în raport cu situația actuală.
40. În al treilea rând, măsurile contestate se pot aplica în anumite locuri, unități, servicii sau evenimente în care se desfășoară activități recreative, de catering comercial sau de stabilire a consumului de alcool. Acestea se pot aplica, de asemenea, târgurilor comerciale, seminariilor și expozițiilor comerciale, serviciilor și unităților de sănătate, sociale și medico-sociale, călătoriilor pe distanțe lungi cu transportul public interregional și anumitor magazine și centre comerciale.
41. În primul rând, prevăzând aplicarea acestor măsuri la târgurile comerciale, seminariile și târgurile comerciale, la călătoriile pe distanțe lungi efectuate de transportul public interregional, precum și la magazinele universale și la centrele comerciale, legiuitorul și-a rezervat aplicarea la activități care reunesc simultan un număr mare de persoane în același loc și prezintă astfel un risc crescut de transmitere a virusului. De asemenea, prevăzând aplicarea acelorași măsuri în cazul serviciilor și unităților de sănătate, sociale și medico-sociale, precum și al activităților de petrecere a timpului liber, de catering sau de consum de alcool, cu excepția alimentației colective, a vânzării la livrare a meselor preparate și a serviciilor profesionale de alimentație rutieră și feroviară, legiuitorul și-a limitat aplicarea acestora la locurile în care activitatea desfășurată prezintă, prin însăși natura sa, un risc deosebit de răspândire a virusului.
42. Pe de altă parte, legiuitorul a înconjurat aplicarea acestor măsuri cu mai multe garanții. În ceea ce privește aplicarea acestora la serviciile și instituțiile de sănătate, sociale și medico-sociale, legiuitorul a rezervat cerința de a prezenta un “permis de sănătate” numai persoanelor care însoțesc sau vizitează persoanele cazate în aceste servicii și unități, precum și celor care sunt cazați acolo pentru îngrijire programată. Astfel, această măsură, care se aplică sub rezerva cazurilor de urgență, nu are ca efect limitarea accesului la îngrijire. În ceea ce privește aplicarea lor la magazinele universale și centrele comerciale, aceasta a prevăzut că acestea ar trebui să garanteze accesul persoanelor la bunuri și servicii de bază, precum și la mijloace de transport accesibile în incinta acestor magazine și centre. Aceasta prevedea, de asemenea, că acestea puteau fi decise dincolo de un anumit prag definit prin decret și printr-o decizie motivată a reprezentantului statului în cadrul departamentului numai atunci când caracteristicile acestor locuri și gravitatea riscurilor de contaminare o justifică. În ceea ce privește călătoriile pe distanțe lungi efectuate de transportul public interregional, legiuitorul a exclus că aceste măsuri se pot aplica “în caz de urgență care împiedică obținerea dovezii necesare”. În plus, astfel cum a statuat Consiliul Constituțional în decizia sa din 31 mai 2021 menționată mai sus, noțiunea de “activitate recreativă” exclude în special o activitate politică, sindicală sau religioasă.
43. În sfârșit, astfel cum s-a arătat mai sus, măsurile de reglementare luate în temeiul dispozițiilor atacate pot fi luate, sub supravegherea instanței, numai în interesul sănătății publice și exclusiv în scopul combaterii răspândirii epidemiei de covid-19. Acestea trebuie să fie strict proporționale cu riscurile pentru sănătate implicate și adecvate circumstanțelor de timp și loc. Acestea încetează fără întârziere atunci când nu mai sunt necesare.
44. În al patrulea rând, dispozițiile atacate prevăd că obligațiile impuse publicului pot fi îndeplinite prin prezentarea dovezii statutului de vaccinare, rezultatul unui examen virusologic de screening care nu concluzionează că contaminarea a fost stabilită sau un certificat de recuperare în urma contaminării. Astfel, aceste dispoziții nu stabilesc, în orice caz, o obligație de îngrijire sau o obligație de vaccinare. În plus, legiuitorul a prevăzut stabilirea printr-un decret, luat după avizul Înaltei Autorități Sanitare, a cazurilor de contraindicații medicale care împiedică vaccinarea și eliberarea către persoanele în cauză a unui document care poate fi prezentat în locuri, servicii sau unități în care va fi necesară prezentarea unui “permis de sănătate”.
45. În al cincilea rând, controlul deținerii unuia dintre documentele necesare pentru accesul la un loc, unitate, serviciu sau eveniment poate fi efectuat numai de către forțele de poliție sau de către operatorii acestor locuri, unități, servicii sau evenimente. În plus, prezentarea acestor documente se realizează într-o formă care nu permite “cunoașterea naturii” și este însoțită de o prezentare a actelor de identitate numai atunci când acestea sunt solicitate de către agenții de aplicare a legii.
46. În sfârșit, în sfârșit, pe de o parte, aceste măsuri sunt puse în aplicare publicului și, începând cu 30 august 2021, persoanelor care își desfășoară activitatea în locuri, unități, servicii sau evenimente numai în cazul în care gravitatea riscurilor de contaminare legate de exercitarea activităților desfășurate acolo o justifică, în special având în vedere densitatea populației observată sau planificată.
47. Pe de altă parte, legiuitorul a putut să considere, în stadiul cunoștințelor științifice de care dispune, că minorii cu vârsta de peste doisprezece ani sunt, la fel ca adulții, vectori ai răspândirii virusului și, astfel, să prevadă că obligația de a prezenta un “permis de sănătate” li se va aplica începând cu 30 septembrie 2021.
48. Din toate cele de mai sus rezultă că dispozițiile atacate operează o reconciliere echilibrată între cerințele constituționale sus-menționate.

În ceea ce privește critica întemeiată pe încălcarea principiului egalității:

(…)

50. În primul rând, magazinele universale și centrele comerciale reunesc simultan un număr mare de persoane în același loc și pentru o perioadă lungă de timp. Acestea prezintă astfel un risc semnificativ de răspândire a virusului. Prin urmare, întreprinderile situate în cadrul acestor unități se află într-o situație diferită de cea situată în afara acestor unități. Prin urmare, prevăzând că măsurile contestate se pot aplica numai magazinelor și centrelor comerciale, aceste dispoziții stabilesc o diferență de tratament care se întemeiază pe o diferență de situație și este direct legată de scopul legii.
51. În al doilea rând, prevăzând că primul-ministru poate condiționa accesul la magazinele universale și la centrele comerciale, peste un prag definit prin decret, și printr-o decizie motivată luată de reprezentantul statului în cadrul departamentului, sub rezerva supravegherii instanței, de prezentarea unuia dintre cele trei documente de sănătate enumerate în dispozițiile atacate, în cazul în care acest lucru este justificat de caracteristicile lor și de gravitatea riscurilor de contaminare, dispozițiile atacate nu creează în sine nicio diferență de tratament între aceste unități.
52. În al treilea rând, dispozițiile atacate, care nu impun prezentarea dovezii statutului de vaccinare, ci prevăd că “permisul de sănătate” poate consta și într-un certificat de recuperare sau într-un rezultat negativ al testului de depistare, nu stabilesc nicio diferență de tratament pentru persoanele care nu ar fi putut beneficia de administrarea unui vaccin înainte de intrarea în vigoare a legii sau care au primit un vaccin care nu a fost aprobat de agenție și uropean de droguri.
53. În al patrulea rând, dispozițiile atacate nu se referă nici la condițiile de obținere a documentelor care permit accesul în locuri, unități sau evenimente, nici la caracterul plătitor sau neplătitor al actelor care au condus la emiterea acestor documente.
54. În sfârșit, controlul deținerii unuia dintre documentele necesare pentru accesul în locuri, unități, servicii sau evenimente poate fi efectuat numai de către forțele de ordine sau de către operatorii acestor locuri, unități, servicii sau evenimente. Punerea sa în aplicare poate avea loc numai pe baza unor criterii care exclud orice fel de discriminare între persoane.
55. Din cele de mai sus rezultă că, sub rezerva rezervei expuse la punctul precedent, critica întemeiată pe încălcarea principiului egalității trebuie respinsă.
56. Din toate cele de mai sus rezultă că, sub rezerva aceleiași rezerve, dispozițiile articolului 1 alineatul (2) din articolul A și B din Legea din  31 mai 2021, care nu încalcă nicio altă cerință constituțională, sunt conforme cu Constituția. (…) »

PLÂNGERI

16. Invocând articolul 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns de Actele nr. 2021-689 și 2021-1040, care, în opinia sa, aveau ca scop, în esență, obligarea la vaccinare. În special, el a denunțat ceea ce el a descris drept măsuri de retorsiune planificate, invocând o intensitate a suferinței fizice și un risc grav de rănire a integrității fizice, potrivit acestuia, fără necesitate medicală și în timp ce vaccinurile disponibile se aflau în faza de studiu clinic.

17. În plus, aceasta susține, în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 12, că aceste legi, prin crearea și impunerea unui sistem de permis de sănătate, constituie o ingerință discriminatorie în dreptul la respectarea vieții private, care nu este “prevăzut de lege”,  în absența previzibilității, aceasta nu ar urmări un motiv legitim de politică publică și, în cele din urmă, deși marja de apreciere a statelor ar fi strictă, nu ar fi necesară într-o societate democratică.

ÎN DREPT

A. Remarci

18.Curtea observă, mai întâi, că opoziția față de măsurile sus-menționate a dat naștere unor demonstrații publice în Franța. Cu toate acestea, trebuie arătat că prezenta cerere nu privește nici dreptul la libertatea de exprimare prevăzut la articolul 10 din convenție, nici dreptul la libertatea de asociere în sensul articolului 11.

19. În acest caz, Curtea observă că reclamantul a depus o cerere individuală în nume propriu. De asemenea, anunță, în formularul său de cerere (secțiunea intitulată “Alte observații – Aveți alte observații de făcut cu privire la cererea dumneavoastră?”): “Contestație în numele a 7.934 de solicitanți. Lista atașată. Competențe trimise prin cereri individuale”.

20. Curtea observă că numărul anunțat de 7 934 de cereri este, de fapt, mai mic decât volumul acțiunilor care a fost introdus între timp în fața Curții, aproape optsprezece mii de cereri fiind deja depuse la aceasta în cadrul procedurii inițiate de reclamant. Curtea observă, de asemenea, că aceste mii de cereri nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Președintele Curții a decis să aplice temporar excepția prevăzută la articolul 47 § 5.1 litera (c) din Regulamentul de procedură în ceea ce privește lipsa unei semnături originale a reprezentantului reclamantelor, domnul Zambrano. În ceea ce privește nerespectarea altor cerințe de la alineatul (1) din această dispoziție, prin scrisoarea și prin e-mailul din 17 august 2021, reclamantul, întrucât a fost numit automat ca reprezentant în toate aceste cereri standardizate, a fost invitat, în temeiul articolului 47 § 5.2 din regulament, să completeze dosarele și a avertizat că, în lipsa acestora, este posibil ca aceste cereri să nu fie luate în considerare. Corespondența de la Registratură a rămas fără răspuns.

21. Rezultă că prezenta cerere nu poate fi considerată ca fiind depusă în mod corespunzător de domnul Zambrano în numele altor reclamanți decât el însuși, astfel cum susține acesta, chiar dacă orice formă de ordonanță solicitată de Tribunal cu privire la admisibilitatea cererii sale este susceptibilă să se aplice miilor de alte cereri standardizate care rezultă din aceasta.

B. Admisibilitate

22. Trebuie să se examineze dacă recursul reclamantului poate fi examinat admisibil, având în vedere cerințele convenției și jurisprudența sa consacrată.

1. Epuizarea căilor de atac interne

23. Curtea observă, în primul rând, că reclamantul nu a introdus o acțiune în fața instanțelor de contencios administrativ pe fond împotriva actelor normative, și anume decretele de punere în aplicare a legilor în cauză (a se vedea punctul 14 de mai sus). Desigur, acesta susține în cererea introductivă că, în măsura în care pune sub semnul întrebării convenționalitatea în sine a Legilor nr. 2021-689 și 2021-1040 și aceste texte au fost declarate conforme cu Constituția de către Consiliul Constituțional (a se vedea punctul 15 de mai sus), nu există nicio cale de atac disponibilă și eficientă care ar fi trebuit exercitată în prealabil.

24. Cu toate acestea, Curtea reamintește că mecanismul de salvgardare instituit prin convenție este, și acest lucru este esențial, subsidiar sistemelor naționale de garantare a drepturilor omului. Curtea este responsabilă de monitorizarea respectării de către statele contractante a obligațiilor care le revin în temeiul convenției. Aceasta nu ar trebui să înlocuiască statele contractante, care sunt responsabile să se asigure [în primul rând] că drepturile și libertățile fundamentale consacrate în convenție sunt respectate și protejate la nivel național (a se vedea, printre multe altele, Vučković și alții împotriva Serbiei (obiecție preliminară) [GC], nr. 17153/11 și 29 alții, §§ 69-77, 25 martie 2014). În contextul epuizării căilor de atac interne și în ceea ce privește caracterul subsidiar al mecanismului de control instituit prin convenție, Curtea a recunoscut întotdeauna că autoritățile naționale se bucură de o legitimitate democratică directă în ceea ce privește protecția drepturilor omului și că, prin contactele lor directe și constante cu forțele vitale ale țării lor,  Autoritățile statului se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a evalua nevoile și contextul local (a se vedea, de exemplu, Dubská și Krejzová împotriva Republicii Cehe [GC], nr.   28859/11 și 28473/12,§175, CEDO 2016, și Maurice împotriva Franței [GC], nr.   11810/03,§117, CEDO 2005IX, cu alte trimiteri).

25. Regula epuizării căilor de atac interne se întemeiază pe ipoteza, reflectată la articolul 13 din Convenție, cu care este de acord îndeaproape, că ordonanța internă oferă o cale de atac eficientă pentru presupusa încălcare. Prin urmare, este o parte indispensabilă a funcționării acestui mecanism de protecție. Persoanele care doresc să se prevaleze de competența de control a Curții în ceea ce privește plângerile împotriva unui stat sunt, prin urmare, obligate să recurgă mai întâi la căile de atac efective de care dispune sistemul juridic al acestui stat.

26. Obligația de a epuiza în prealabil căile de atac interne are o importanță deosebită în cazul plângerilor în temeiul articolului 8, indiferent dacă acest articol este luat în mod izolat sau coroborat cu articolul 14. Într-adevăr, atunci când Curtea abordează problema complexă și delicată a echilibrului care trebuie realizat între drepturile și interesele în cauză în cadrul aplicării acestor dispoziții, este esențial ca acest echilibru să fi fost realizat anterior de instanțele naționale, care sunt, în principiu, mai bine plasate în acest sens (a se vedea Charron și Merle-Montet împotriva Franței (dec.), 22612/15, §30, 16 ianuarie 2018), fiind supus supravegherii externe prevăzute de Convenție.

27. Astfel, potrivit dreptului francez, căile de atac pentru abuz de putere, în cadrul cărora este posibil să se dezvolte, în susținerea cererilor de anulare, motive întemeiate pe o încălcare a Convenției, reprezintă o cale de atac internă care trebuie epuizată (a se vedea, în sfârșit, Cauza Graner împotriva Franței (dec.), nr. 84536/17,§44, 5 mai 2020). Aceasta reamintește, de asemenea, că recursul pe motive de drept este una dintre procedurile care trebuie utilizate în mod obișnuit pentru a se conforma articolului 35 din Convenție [a se vedea, de exemplu, Renard și alții împotriva Franței (dec.), nr.   3569/12, 9145/12, 9161/12 și 37791/13,25 august 2015, și Graner,citată  anterior, § 61]. Prin urmare, pentru a epuiza complet căile de atac interne, este necesar, în principiu, să se desfășoare procedura internă, dacă este cazul, până la judecătorul de casație și să se adreseze acestuia plângerile în temeiul convenției care pot fi ulterior înaintate Curții. O astfel de cerință se aplică indiferent de intervenția unei decizii a Consiliului Constituțional, care nu se pronunță în lumina dispozițiilor Convenției (a se vedeaZielinski și Pradal și Gonzalez și alții împotriva Franței [GC], nr.   24846/94 și 34165/96-34173/96,  §59, CEDO 1999VII). Într-adevăr, controlul respectării Convenției efectuat de “judecătorul de drept comun” este distinct de controlul conformității legii cu Constituția efectuat de Consiliul Constituțional: o măsură luată în temeiul unei legi (act normativ sau decizie individuală) a cărei conformitate cu prevederile constituționale care protejează drepturile fundamentale a fost declarată de Consiliul Constituțional poate fi considerată incompatibilă cu aceleași drepturi ca și în forma lor.  garantată de convenție pentru motive, de exemplu, de caracterul său disproporționat în circumstanțele cauzei (a se vedeaCharron și Merle-Montet,citateanterior, § 28, și Graner,citată anterior, § 53).

Pe de altă parte, un reclamant care introduce o acțiune în abuz de putere împotriva unui decret de punere în aplicare a unei legi sau a unei decizii de respingere a unui astfel de decret are  deschisă calea la Conseil d’État pentru abuz de putere pentru a invoca, în mod excepțional, neconvenționalitatea acestei legi în susținerea cererilor sale de anulare. Prin urmare, în dreptul intern a fost disponibilă o cale de atac eficientă, care ar fi permis reclamantului să conteste în fața Conseil d’État respectarea de către Legea din 5 august 2021 a articolelor convenției invocate în fața Curții.

28. În plus, în cazul în care există îndoieli cu privire la eficacitatea unei căi de atac interne, acesta este un aspect care trebuie prezentat instanțelor naționale[a se vedea Roseiro Bento împotriva Portugaliei (dec.), nr. 29288/02,CEDO 2004-XII (extrase), Lienhardt împotriva Franței (dec.), nr.   12139/10,13 septembrie 2011, și Vučković și alții,citatăanterior, § 74].

29. Prin urmare, chiar dacă solicitantul ar putea pretinde că are calitatea de victimă (a se vedea mai jos), cererea este în orice caz inadmisibilă pentru neeepuizarea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din convenție.

30. Deși numai această concluzie poate justifica o constatare de inadmisibilitate a unei cereri, Curtea consideră totuși că este util, chiar esențial în împrejurările specifice ale cauzei, să se examineze dacă prezenta cerere este susceptibilă să întâmpine alte condiții de admisibilitate.

2. Abuzul de drept la o cale de atac

31. Curtea reamintește că singura sa sarcină în temeiul articolului 19 din convenție este de a asigura respectarea angajamentelor care decurg statelor contractante în temeiul convenției.

32. În plus, aceasta este pe deplin conștientă de dificultățile ridicate de pandemia de COVID-19 și de faptul că anumite măsuri luate de autoritățile naționale sunt susceptibile să ridice semne de întrebare cu privire la cerințele convenției. Aceasta subliniază în acest sens că o serie de cereri au făcut deja obiectul unei comunicări către guvernele mai multor Înalte Părți Contractante [a se vedea, de exemplu, Communauté genevoise d’action syndicale (CGAS) împotriva Elveției, nr. 21881/20, comunicatăla 11 septembrie 2020, Spînu împotriva României,nr. 29443/20,comunicată   la 1 octombrie 2020, Toromag,  s.r.o.c. Slovacia și alte patru cereri,Nr.   41217/20,   41253/20,   41263/20,   41271/20 și 49716/20,comunicate la5 decembrie 2020, Asociația De Ascultare Ecleziastică Ortodoxă împotriva Greciei,Nr.   52104/20,comunicată la 25 februarie 2021, și Magdić împotriva Croației, Nr.   17578/20, comunicată la 31 mai 2021).

33. Cu toate acestea, o cerere poate fi declarată abuzivă în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Punerea în aplicare a acestei dispoziții este o “măsură procedurală excepțională”, iar noțiunea “abuz” în sensul articolului 35 § 3 din convenție trebuie înțeleasă în sensul său obișnuit, adoptată de teoria generală a dreptului – și anume faptul că titularul dreptului o pune în aplicare în afara scopului său într-un mod prejudiciabil (Miroļubovs și alții împotriva Letoniei, 798/05 ,§ 62, 15 septembrie 2009, și S.A.S.  , citată anterior, § 66). Răspunderea directă a persoanei în cauză trebuie să fie întotdeauna stabilită cu suficientă certitudine, deoarece simpla suspiciune nu este suficientă pentru a declara cererea abuzivă în sensul articolului 35 § 3 din convenție (a se vedeaMiroļubovs și alții,citată anterior, §§ 63-66).

34. Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea a arătat că “comportamentul abuziv” al reclamantului pe care îl solicită nu numai că trebuie să fie vădit contrar dreptului la o cale de atac, ci trebuie, de asemenea, să împiedice buna funcționare a Curții sau buna desfășurare a procedurii în fața sa (a se vedea Hotărârea Miroļubovs și alții, citatăanterior, § 65, și Jdanov și alții împotriva Rusiei,  12200/08, 35949/11 și 58282/12, §81, 16 iulie 2019).

35. În speță, trebuie să se constate că reclamantul a avut inițiativa, invocând pe site-ul său internet “nopass.fr”, de a combate permisul de sănătate stabilit în Franța, invitându-și vizitatorii să i se alăture pentru a introduce o acțiune colectivă în fața Curții. Astfel cum a arătat deja Curtea, prezenta cerere nu privește nici dreptul la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din convenție, nici dreptul la libertatea de asociere în sensul articolului 11 (a se vedea punctul 18 de mai sus).

36. Cu toate acestea, în videoclipurile publicate pe site-ul său internet și pe YouTube, se pot observa apelurile repetate ale reclamantului de a majora sesizările prin utilizarea unei forme standardizate, generate automat, îndemnându-și vizitatorii să meargă pe acest drum pentru a depăși zeci de mii de sesizări, repetând în termeni neechivoci că obiectivul urmărit nu este de a-și câștiga cauza în contextul exercitării normale a dreptului la căile de atac individuale prevăzute de convenție, dar, dimpotrivă, să determine “congestia, congestia și inundațiile” Curții (a se vedea punctul 10 de mai sus), să “paralizeze funcționarea acesteia” (a se vedea punctul 11 de mai sus), să “creeze un echilibru de putere” pentru a “negocia” cu Curtea prin amenințarea funcționării sale (a se vedea punctul 10 de mai sus), “să forțeze ușa din față a instanței” (a se vedea punctul 11 de mai sus) și “să deraieze sistemul” de care Curtea ar fi o “legătură”. (a se vedea punctele 10 și 11 de mai sus).

37. Cu toate acestea, Curtea reamintește că se confruntă de aproape douăzeci de ani cu litigii în masă care decurg din diverse probleme structurale sau sistemice din statele contractante și că aceste deficiențe în materie de drepturi ale omului în statele membre dau naștere unui număr tot mai mare de cereri adresate Curții. Cu toate acestea, acesta asigură eficacitatea pe termen lung a sistemului de protecție a drepturilor omului creat de convenție, menținând în același timp dreptul la o cale de atac individuală, piatra de temelie a acestui sistem și accesul la justiție. Este evident că un aflux masiv de cereri precum cele de promovare a obiectivului urmărit de reclamantă poate afecta capacitatea Tribunalului de a-și îndeplini sarcina care îi este încredințată prin articolul 19 în ceea ce privește alte cereri, depuse de alți reclamanți, care pot fi atribuite completurilor de judecată și, la prima vedere, condițiile de admisibilitate prevăzute în convenție, inclusiv cele menționate mai sus. Protecția mecanismului Convenției este, de asemenea, o preocupare la care se referă dispozițiile articolului 17 din convenție, care, “în măsura în care se referă la grupuri sau persoane fizice, este menită să facă imposibilă derivarea din convenție a unui drept care le permite să se angajeze într-o activitate sau să îndeplinească un act care vizează distrugerea drepturilor și libertăților recunoscute în convenție; că nimeni nu ar trebui, prin urmare, să poată invoca dispozițiile convenției pentru a se angaja în acte care vizează distrugerea drepturilor și libertăților menționate […] (cf., printre multe altele, Lawless împotriva Irlandei,1  iulie 1961, § 7, seria A nr.   3).

38. Având în vedere cele de mai sus, în special obiectivele urmărite în mod deschis de reclamant, abordarea reclamantului este vădit contrară scopului dreptului la acțiune individuală. În speță, aceasta urmărește în mod deliberat să aducă atingere mecanismului convenției și funcționării Curții, în ceea ce aceasta descrie drept o “strategie judiciară” și care este, de fapt, contrară spiritului convenției și obiectivelor pe care le urmărește.

3. Statutul de victimă

39. În sfârșit și cu titlu suplimentar, Curtea observă că o cerere precum cea în discuție în prezenta cauză ar putea ridica semne de întrebare cu privire la compatibilitatea sa ratione personae cu dispozițiile convenției.

40. Curtea reamintește că, pentru a invoca articolul 34 din convenție, un solicitant trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a convenției; noțiunea “victimă”, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, trebuie interpretată în mod autonom și independent de noțiunile naționale precum cele referitoare la interes sau la calitatea procesuală activă. Persoana în cauză trebuie să poată demonstra că a “suferit în mod direct efectele” actului atacat(a se vedea Lambert și alții împotriva Franței [GC], nr. 46043/14,§89, CEDO 2015 (extrase), S.A.S.c. Franța [GC], nr.   43835/11,§57, CEDO 2014 (extrase) și Le Mailloux împotriva Franței (dec.) [Comitetul], nr.   18108/20,§10, 5 noiembrie 2020).

41. În plus, articolul 34 din Convenție nu permite plângerile privind încălcările convenției in abstracto. Aceasta nu recunoaște actio popularis, ceea ce înseamnă că un reclamant nu poate depune plângere cu privire la o dispoziție de drept intern, la o practică națională sau la un act public doar pentru că i se pare că încalcă Convenția (a se vedea, printre multe altele, Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României [GC], nr. 47848/08, § 101,  CEDO 2014, și Garib împotriva Țărilor de Jos [GC],nr. 43494/09,§136, 6 noiembrie 2017).

42. Pentru ca un solicitant să pretindă că este victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi rezonabile și convingătoare cu privire la probabilitatea ca o încălcare să aibă loc în ceea ce îl privește pe el personal; simple suspiciuni sau presupuneri sunt insuficiente în această privință (a se vedeaCentre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu împotriva României [GC], nr. 47848/08,§ 101, CEDO 2014 și referințele citate, și Le Mailloux,citată mai sus, § 11).

43. În primul rând, Curtea observă că reclamantul se plânge abstracto de inadecvarea măsurilor luate de statul francez pentru combaterea răspândirii virusului covid 19. Aceasta nu furnizează informații cu privire la situația sa personală și nu explică în mod specific modul în care pretinsele eșecuri ale autorităților naționale sunt de natură să îl afecteze în mod direct și să îl vizeze din cauza unor caracteristici individuale.

44. Caracterul abstract al acțiunii reclamantului reiese de asemenea din celelalte cereri sus-menționate depuse din proprie inițiativă. Aceste solicitări corespund în realitate unui document identic, completat automat ca parte a unui formular pus la dispoziția publicului pe site-ul său, orice persoană care dorește să răspundă la apelul său având doar să introducă numele, prenumele, sexul, data și locul nașterii, precum și datele sale de contact. Pe de altă parte, informațiile puse la dispoziția acestora de reclamantă arată în mod expres, în cadrul “întrebărilor și răspunsurilor”, că nu este necesar să se indice motive personale, adăugarea unor astfel de detalii fiind chiar descurajată pentru a nu îngreuna “misiunea corespondentului Curții” (a se vedea punctul 5 de mai sus).

45. În ceea ce privește, în special, plângerea temeiul articolului 3 din convenție, Curtea observă că, contrar celor susținute de reclamantă, legile în cauză nu prevăd nicio obligație generală de a fi vaccinate. În această privință, aceasta subliniază faptul că reclamantul nu justifică exercitarea uneia dintre profesiile specifice ai căror membri sunt supuși obligației de vaccinare prin aplicarea Legii nr. 2021-1040 din 5 august 2021, chestiune care nu are legătură cu împrejurările cauzei și pe care, prin urmare, nu consideră necesar să o soluționeze în cadrul prezentei cauze. Legea nr. 2021-689 prevedea ca anumite deplasări și acces în anumite locuri să fie condiționate de anumite lucruri, pentru activități enumerate în mod exhaustiv, “prezentării fie a rezultatului unui examen virusologic de screening care nu concluzionează că a existat contaminare cu covid-19, fie a dovezii stării de vaccinare privind covid-19, fie a unui certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19” (a se vedea punctul 12 de mai sus). Prin urmare, aceasta nu conținea nicio referire la vaccinare, contrar Legii nr. 2021-1040 din 5 august 2021, care se referă în mod expres la aceasta cu privire la angajații care lucrează în unități supuse obligației de vaccinare sau a căror profesie specifică este supusă obligației de vaccinare în temeiul legii. Cu toate acestea, Curtea observă că nu impune vaccinarea persoanelor care doresc să efectueze anumite deplasări sau să aibă acces la anumite locuri, unități, servicii sau evenimente în care se desfășoară activitățile enumerate în acestea. Dimpotrivă, această lege prevede în mod expres posibilitatea prezentării documentului ales între trei posibilități: rezultatul unui examen de screening virusologic care nu se încheie cu contaminarea cu covid-19, o dovadă a stării de vaccinare privind COVID-19 sau un certificat de recuperare în urma contaminării cu covid-19. În sfârșit, Curtea observă că Legea nr. 2021-1040 din 5 august 2021 prevede de asemenea posibilitatea de a i se elibera un document care să ateste o contraindicație medicală care să prevină vaccinarea (a se vedea punctul 13 de mai sus).

46. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat existența unei constrângeri împotriva sa ca persoană care nu dorește să fie vaccinată și care este susceptibilă să intre în domeniul de aplicare al articolului 3 din convenție.

47. În ceea ce privește statutul său de victimă în temeiul articolului 8 din Convenție, reclamantul invocă, printre altele, Hotărârea S.A.S. (supra). Curtea reamintește că, în acest din urmă caz, care privea purtarea vălului cu fața completă, nu exista nicio îndoială că legislația contestată se referea direct la un mod de viață al religiei pentru anumite femei musulmane (ibidem,§ 145) și că aceasta putea fi considerată o “practică” în sensul articolului 9 din Convenție (ibidem. § 57). Reclamantul din această cauză, la fel ca unele femei musulmane, s-a confruntat, așadar, cu o dilemă: fie a respectat interdicția de a purta vălul cu fața întreagă și a renunțat să se îmbrace în conformitate cu alegerea pe care a avut-o dictată de abordarea sa față de religia sa; fie nu s-a conformat și a fost expusă sancțiunilor penale. În plus, Curtea a descris această dilemă ca fiind comparabilă mutatis mutandis cu cea pe care a identificat-o în cauza Dudgeon împotriva Regatului Unit (22 octombrie 1981, seria A nr.  45, § 41) și Norris împotriva Irlandei (26 octombrie 1988, seria A nr.   142, §§ 30-34), în care a recunoscut homosexualii ca victime din cauza însăși existenței unor legi care prevăd sancțiuni penale pentru acte sexuale.  au consimțit între persoane de același sex, pe motiv că alegerea pe care o au la dispoziție a fost fie să se abțină de la comportamente interzise, fie să se expună urmăririi penale, chiar dacă aceste legi nu au fost aproape niciodată aplicate (ibidem). Astfel cum s-a arătat deja, reclamantul nu furnizează nicio informație cu privire la situația sa personală sau la detaliile sale pentru a explica modul în care reglementarea în cauză este susceptibilă să afecteze în mod direct dreptul său individual la respectarea vieții sale private (a se vedea punctul 43 de mai sus). În plus, deși subliniază modul în care acestea se aplică persoanelor nevaccinate, el subliniază că persoanele vaccinate sunt, de asemenea, îngrijorate. În opinia Curții, această lipsă de detaliere în cererea introductivă poate fi explicată, printre altele, prin nerespectarea obligației de a epuiza căile de atac interne (a se vedea punctele 23-30 de mai sus), condiție de admisibilitate strâns legată de problema statutului de victimă, în special în ceea ce privește o măsură generală precum o lege (S.A.S. , citate anterior, §§ 57 și 61). În orice caz, nu este mai puțin adevărat că cererea introductivă este inadmisibilă pentru motivele expuse mai sus și că, în împrejurările din speță, Tribunalul nu consideră necesar să se stabilească în mod definitiv dacă reclamantul poate pretinde că este victimă.

48. În ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 12 invocat de reclamant, Curtea reamintește că Franța nu a ratificat acest protocol și că această parte a cererii este incompatibilă ratione personae (a se vedea DeSaedeleer împotriva Belgiei, nr.   27535/04,§  68-69, 24 iulie 2007).

49. Având în vedere cele de mai sus, cererea reclamantului este inadmisibilă pentru mai multe motive, și anume neepuizarea căilor de atac interne și caracterul abuziv al acesteia în sensul articolului 35 §§ 1 și 3 din Convenție.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Cererea este declarată inadmisibilă.

Adoptată în limba franceză și comunicată în scris pe 7 octombrie 2021.

Martina Keller              Síofra O’LearyEn

Vicepreședinte              grefier

 

Comments

comentarii