La 16 februarie 2021, Curtea a decis să indice Guvernului Rusiei, în conformitate cu regula 39 din Regulamentul Curții, să-l elibereze pe Aleksey Navalnyy (Aleksei Navalnîi), măsură ce se aplică cu efect imediat.
În comunicatul Curții se arată următoarele: ,,Cererea actuală a domnului Navalnyy în fața Curții a fost depusă la 20 ianuarie 2021 în temeiul articolului 34 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La aceeași dată solicitantul a făcut o cerere către Curte, conform articolului 39 din Regulamentul Curții, în legătură cu detenția sa, cerând eliberarea.
La 21 ianuarie 2021, Curtea a decis să suspende examinarea cererii din articolul 39 până la primirea următoarelor informații de la Guvern:
- Având în vedere acuzația discutabilă a unui atac aproape letal asupra reclamantului în august 2020 cu utilizarea agentului chimic nervos și faptul că autorii nuau fost stabiliți de către Autoritățile ruse, a persistat riscul pentru viața reclamantului?
- În caz afirmativ, ce măsuri au fost luate de autoritățile ruse pentru a-i proteja viața și buna stare, în special în timpul detenției?
- În plus, condițiile de detenție și tratamentul solicitantului au fost supuse unei monitorizări independente, regulate în conformitate cu standardele europene?
La 26 ianuarie 2021, Guvernul a răspuns la întrebările de mai sus, declarând că reclamantul a fost ținut într-o unitate păzită corespunzător și că celula sa se afla sub supraveghere video. Aceștia au descris condițiile materiale din celulă și au declarat că solicitantul avea acces la sistemele electronice de comunicații prin intermediul sistemului penitenciar. I s-a permis să dea telefoane și a fost vizitat de avocații săi și de membrii comisiei publice de monitorizare în mai multe rânduri.
La 3 februarie 2021, reclamantul și-a prezentat comentariile la răspunsul guvernului. El a contestat că aranjamentele enumerate de guvern nu ar putea oferi garanții suficiente pentru viața sa și sănătate.
La 16 februarie 2021, Curtea a decis să indice Guvernului Rusiei, în conformitate cu regula 39 din Regulamentul Curții, să elibereze reclamantul. Această măsură se aplică cu efect imediat.
Curtea a luat în considerare natura și amploarea riscului pentru viața reclamantului, demonstrat prima facie în scopul aplicării măsurii provizorii și raportat la circumstanțelor generale ale detenției actuale a reclamantului. Această măsură a fost acordată fără a aduce atingere deciziilor Curții cu privire la fondul prezentei cauze și a competenței Comitetului de Miniștri.
Măsurile prevăzute la regula 39 din Regulamentul Curții sunt decise în legătură cu procedurile în fața Curții, fără a prejudicia deciziile ulterioare privind admisibilitatea sau fondul cauzei.” informează Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Ce sunt măsurile provizorii?
Art. 39 (Măsuri provizorii) din Regulamentul Curții este redactat astfel:
„1. Camera sau, dacă este cazul, Președintele secției sau un judecător de serviciu numit în temeiul pct. 4 al acestui articol poate, fie la cererea unei părți sau a oricărei persoane interesate, fie din oficiu, să indice părților orice măsură provizorie ce consideră că trebuie să fie adoptată în interesul pârților ori al bunei desfășurări a procedurii.
- Atunci când se consideră potrivit, Comitetul de Miniștri [Consiliul Europei] este informat imediat cu privire la măsura adoptată într-o cauză dată.
- Camera sau, dacă este cazul, Președintele secției sau un judecător de serviciu numit în temeiul pct. 4 al acestui articol poate invita părțile să-i prezinte informații cu privire la orice problemă legată de aplicarea măsurilor provizorii pe care le-a indicat.
- Președintele Curții poate numi vicepreședinții secțiilor ca judecători de serviciu pentru a decide asupra cererilor de măsuri provizorii.“
Astfel, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul său de procedură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate indica măsuri provizorii oricărui stat parte la Convenția europeană a drepturilor omului.
Măsurile provizorii sunt măsuri urgente care, conform practicii bine stabilite a Curții, se aplică numai în cazul în care există un risc iminent de prejudiciu ireparabil.
Astfel de măsuri sunt luate în legătură cu procedurile în fața Curții, fără a prejudicia eventualele decizii ulterioare privind admisibilitatea sau fondul cauzei respective.
În cele mai multe cauze, reclamantul solicită suspendarea unei expulzări sau a unei extrădări.
Curtea încuviințează astfel de cereri pentru măsuri provizorii numai în mod excepțional, atunci când reclamantul ar fi altfel expus unui risc real de prejudiciu grav și ireversibil. Aceste măsuri sunt indicate atunci Guvernului pârât.
Totuși, este de asemenea posibil ca și Curtea să indice reclamanților măsuri conform art. 39.
Practica Curții este de a examina fiecare cerere în mod individual și prioritar printr-o procedură scrisă. Reclamanții și guvernele sunt informați privitor la deciziile Curții de adoptare de măsuri provizorii.
Refuzurile de a aplica art. 39 nu pot fi atacate. Durata măsurii provizorii se stabilește, în general, pentru a acoperi perioada derulării procedurii în fața Curții sau o perioadă mai scurtă.
Aplicarea art. 39 din Regulamentul Curții poate fi întreruptă în orice moment printr-o decizie a Curții. În special, întrucât asemenea măsuri se află în relație cu procedurile în fața Curții, acestea pot fi ridicate dacă cererea nu este continuată.
CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.


